„Au trăit ca nişte câini. Plâng de multe ori că sacrificiul lor a fost degeaba“. Povestea vieţii Elenei Ion, sora „bandiţilor“ Toma şi Petre Arnăuţoiu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Elena Ion Arnăuţoiu, împreună cu soţul, Florea Ion, şi copilul, Viorel
Elena Ion Arnăuţoiu, împreună cu soţul, Florea Ion, şi copilul, Viorel

Elena Ion Arnăuţoiu s-a stins anul acesta, pe 30 iunie, la venerabila vârstă de 100 de ani. Deşi nu a fost implicată în lupta fraţilor ei împotriva orânduirii comuniste, aceasta a făcut puşcărie de două ori: prima oară în 1949, după ce Toma şi Petre au decis să ia calea munţilor, iar a doua oară, în 1958, după ce grupul de partizani din Munţii Făgăraşului a fost prins şi lichidat.

Viaţa Elenei Ion-Arnăuţoiu nu a fost deloc uşoară. Şi nici dreaptă. A fost însă suficient de lungă pentru ca singura soră a temuţilor „bandiţi“ ai Muscelului – Toma şi Petre Arnăuţoiu - să apuce zorii unei noi epoci. A sperat că aceasta va fi cea pentru care luptaseră şi muriseră fraţii ei şi pentru care suferiseră mulţi alţii din familie. N-a fost însă aşa. Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“, în 2017, Elena Ion Arnăuţoiu mărturisea că este extrem de dezamăgită de ce se întâmplă în România. „Am 99 de ani şi am trăit toate epocile astea. Şi îmi dau seama câtă demnitate era pe vremea când era Regele, câtă cinste, câtă omenie, cât respect. Era cu totul altă viaţă. Dacă ar mai fi trăit fraţii mei şi ar fi văzut ce se petrece în ţara asta ar fi fost dezolaţi. Şi-ar fi dat seama că au murit degeaba. Asta este... Cum a fost România noastră, cu oameni cinstiţi, cu oameni harnici şi primitori, oameni care aveau unde munci şi cum e acum... Unii mor de foame, alţii pleacă în ţări străine să îşi câştige pâinea de toate zilele. Ruşine pentru ţara noastră!”

neluţ

Familie de preoţi şi învăţători

Elena Ion Arnăuţoiu s-a născut la 12 aprilie 1919 în comuna Nucşoara. Părinţii ei, Ion şi Laurenţia Arnăuţoiu, proveneau din familii de preoţi şi învăţători implicaţi în educarea şi îmbunătăţirea vieţii oamenilor comunităţii.

„Tatăl tatălui meu a fost preot în sat. Iar tatăl meu a fost învăţător în comună. Directorul şcolii. Şi, pe vremea aceea, în vârf de munte cum eram noi acolo, numai o singură şcoală exista. Şi patru cătune alăturate, la o depărtare de trei-patru kilometri. Copiii veneau şi învăţau la şcoala asta din Nucşoara“, mărturiseşte Elena Ion Arnăuţoiu în cartea „Povestea familiei Arnăuţoiu din Nucşoara“, apărută la Editura Ars Docendi şi în care evocă experienţa tragică a familie sale.

„Mama s-a născut Diaconescu. Din Berevoieşti. Au fost 12 fraţi. Tata-mare a fost tot aşa învăţător. Unul dintre fraţii mamei a fost Petre Diaconescu, aviatorul. Era chiar profesor de pilotaj.Ştiu că mama era mai mică decât tata cu 7-8 ani. Şi mama a fost o femeie extraordinar de devotată şi de cinstită şi de harnică. Era model.“

„Eu am fost a doua născută, după Neluţ. După aceea Toma, care a fost ofiţer în escorta regală (foto sus cu cei trei). După aceea Anton, care este invalid de război de gradul I. Şi Petrică cel mic, care a fost şi el executat tot la Jilava. Aceştia cinci fraţi am fost“.

„Şi ne-au arestat pe toţi“

În 1938, Elena Arnăuţoiu s-a căsătorit cu Florea Ion (25 aprilie 1908 – 25 noiembrie 1998), profesor de istorie la Liceul „Dinicu Golescu” şi director al Liceului Comercial din Câmpulung. Împreună au avut un fiu, pe Viorel (1939-2017).

După plecarea celor doi fraţi Toma şi Petre Arnăuţoiu în munţi a fost arestat şi tatăl Elenei. „În 1949, după ce au fugit băieţii l-au arestat şi pe tata. La proces, când l-au acuzat pe tata procurorul i-a spus: avem referinţe foarte bune din comună despre dumneata. Toţi ţăranii de la care am cerut referinţe mi-au spus tot ce-ai făcut pentru ei c-ai fost aşa de bun. De ce pe toată lumea ai îndrumat de bine şi pe copii nu i-ai învăţat...de ce nu i-ai îndrumat pe drumul ce bun? Adică să se facă comunişti, să trădeze ţara! Iar tata a spus: i-am învăţat să-şi iubească ţara, să-şi iubească patria, glia strămoşească. Aşa i-am învăţat şi pe elevii mei şi pe copiii mei. Şi procurorul: bine, pentru asta, ai să suferi“, notează Elena Ion în cartea sa de memorii.

neluţ arnăuţoiu

Ion (Neluţ): „Dumneata nu-ţi dai seama ce înseamnă să vină ruşii peste noi!“

Primul militar din familie a fost fratele cel mare, Ion (Neluţ) foto sus. A participat la războiul de pe frontul de Est şi s-a remarcat în luptele din Caucaz. Elena enumeră decoraţiile primite: Ordinul Mihai Viteazul, Steaua României şi Crucea de Aur a Vulturului German. Deşi un general i-a propus la un moment dat să-l aducă în ţară pentru o eventuală căsătorie cu fiica sa, conform amintirilor Elenei Ion, fratele ei ar fi răspuns: „Nu vin în ţară adus de cineva. Eu vin în ţară... cu victoria! Cu toată armata! Dar mama i-a spus, decât să mori tu pe acolo, mai bine să vină ruşii peste noi!...Şi atunci el a sărit în sus şi a zis, mamă, dar e posibil?!! Mai bine să mor eu acolo...Dumneata nu-ţi dai seama ce înseamnă să vină ruşii peste noi!!” Neluţ Arnăuţoiu a murit ucis de explozia unei mine în timpul retragerii din Crimea în februrie 1944.

„Toma şi-a iubit foarte mult cariera de militar“

„Motivul pentru care au fost nevoiţi că plece-n munţi fraţii mei a fost faptul că tot mereu, în special Toma (foto jos), care a fost ofiţer la escorta regală, era ameninţat că va fi arestat şi dus în Siberia (…). Într-adevăr, şi-a iubit foarte mult cariera de militar! El n-a admis ca să nu mai fie în armată vreodată. Şi faptul că regimul comunist, care venise atunci, l-a scos din armată şi se vorbea urât despre ei, cei care au fost în armată în trecut… Mi-aduc aminte că înainte să fugă băieţii în munţi mergeam în vacanţă la Nucşoara cu soţul meu şi cu copilul şi, când auzeau un zgomot de maşină sau de motocicletă, se-ascundeau toţi pe unde nimereau. Şi la un moment dat i-am întrebat, dar pentru ce vă ascundeţi? Uite, că suntem mereu ameninţaţi că vom fi arestaţi şi executaţi. Tata că e chiabur, fratele meu că a fost în escorta regală, celălalt (Petrică – n.n.) că avea şi el situaţie materială, încât am plecat speriată de acolo, văzând viaţa pe care o duc!”

Întâmplător, în noaptea în care i-a arestat pe fraţii ei, Elena spune că a fost la Nucşoara să-şi vadă tatăl bolnav. „Atunci am vorbit cu el pentru ultima dată. În închisoare i-am auzit doar glasul: Nu mă mai bateţi, că nu mai pot. Pe mama am văzut-o ultima oară în închisoare.“

toma arnautoiu

„M-au condamnat cinci ani pentru omisiune de denunţ“

Prima arestare a Elenei se produce în 1952. „Întâi am fost închisă la Piteşti, la anchetă. Am stau un an şi 10 luni. Un an şi o lună nici nu am văzut cerul şi n-am pus piciorul pe pământ. Toţi erau de o severitate extraordinară. Şi după aceea m-au luat iar, după ce i-au prins pe fraţii mei.“

După ancheta de la Piteşti a urmat colonia de muncă. „Ne-au luat pe mine şi pe fraţii mamei şi pe cumnatele mamei crezând că dacă ne iau pe noi se predau cei din munţi. Şi lucrul acesta nu s-a petrecut. Părinţii erau deja arestaţi. Noi am mers în colonie de muncă. La Ocnele Mari. Fraţii mamei şi cumnatele au fost la Canal. Am făcut atunci vreo doi ani şi două luni de închisoare. Şi în 1958 când i-au prins pe ei m-au luat din nou şi pe mine. Şi m-au judecat şi m-au condamnat cinci ani pentru omisiune de denunţ. Că nu m-am dus în munţi să-i aduc să-i dau pe mâna Securităţii“.

Documentele descoperite de Ioana-Raluca Voicu-Arnăuţoiu în arhivele CNSAS consemnează că pentru a obţine informaţii şi a-i captura pe cei doi fraţi Arnăuţoiu partizani în munţi, în casa Elenei şi a familiei ei fuseseră instalate microfoane, tehnică la care fuseseră supuşi şi părinţii. 

25 Aprilie 1958

„Referat: În cursul lunii octombrie 1957, cu aprobarea conducerii ministerului, a fost instalat un post de ascultare T.O. (microfoane – n.n.) la domiciliul numitei ELENA FLOREA, sora bandiţilor ARNĂUŢOIU, ce este suspectă de legături cu aceştia.

De la instalare şi până în prezent, postul deşi a funcţionat în bune condiţiuni, nu s-au obţinut materiale importante care să ne ajute în acţiunea de depistare a bandiţilor. S-a constatat că ELENA FLOREA nu discută cu soţul său nimic în legătură cu bandiţii. Se menţionează că în prezent ELENA FLOREA şi soţul său domiciliază în altă cameră, unde nu se mai poate face ascultarea. (...)”

 A doua oară a ieşit din puşcărie în 1962

Şase ani şi două luni de puşcărie a făcut Elena Ion Arnăuţoiu. În timp ce se afla la Jilava, în aceeaşi închisoare a fost adusă şi mama sa, Laurenţia. Cum Elena Ion figura în unele acte sub numele de Elena Florea  - soţul se numea Florea Ion – de aici confuzia -, gardienii nu şi-au dat seama că sunt mamă şi fiică şi le-au pus la un moment dat în aceeaşi celulă. Revederea a fost emoţionantă. „Am întrebat-o pe mama, mamă, cât te-au condamnat? Iar mama săraca, în loc să-mi spună, nu mai înceta sărutându-mă”. Gestul nu a trecut neobservat şi Elena Ion a fost scoasă din celulă şi interogată: „Cine era femeia căreia dumneata i-ai sărutat mâna şi pe care ai îmbrăţisat-o şi te-ai sărutat cu ea?...Zic, era mama! Nu ştiai că nu este voie să te apropii de ea?! N-am ştiut că nu e voie să sărut mâna mamei mele care m-a născut, m-a crescut şi cu care m-am întâlnit în situaţia asta nenorocită de aici. Am să te bag la carceră. Şi mi-a dat drumul, am mers înăuntru, şi după aceea vine şi o ia pe mama. Şi a băgat-o pe mama la carceră! De atunci nu am mai văzut-o pe mama!”     

A doua eliberare a venit în 1962. Coşmarul însă nu se terminase. „Pe noi ne băgaseră la chiaburi, după ce nu mai aveam nimic. După ce ne-au lichidat, nu mai aveam casă, nu mai aveam pământ, nu aveam niciun fel de venit. Nu poţi să faci chiabur pe cineva dacă nu are niciun venit. Şi la noi, ca să nu mai poată lua bărbatul meu serviciu şi copilul, ca să nu mai poată fi primit la şcoală, ne-a băgat la categoria de chiaburi. În 62 când eu am venit de la închisoare a doua oară – am făcut şase ani şi două luni de închisoare – soţul meu lucra la moară. Căra saci, pentru că nu-l primeau nicăieri. Nu l-au lăsat pe nicăieri.“

Anton, confundat cu Toma Arnăuţoiu. Ridicat în toiul nopţii din sanatoriu

Imagine indisponibilă

Ura sistemului comunist faţă de familia Arnăuţoiu nu cunoştea limite. Plus că devenise oarbă. La începutul anului 1950, Securitatea comunistă îl confundă pe Anton, unul dintre fraţii Arnăuţoiu cu Toma, şeful partizanilor din munţi. Motiv pentru care Anton (foto sus), internat pentru că rănile la plămâni, căpătate în război se infectaseră, este scos din sanatoriul Toria din Covasna unde se afla, dus la anchetă şi torturat.

26 ianuarie 1950

„NOTĂ

La sanatoriul T.B.C. «Toria» – Jud. Trei Scaune se află internat „de formă” numitul ARNĂUŢOIU TOMA, unul dintre principalii bandei ARSENESCU – autorul atacului împotriva organelor de Securitate din vara anului 1949. Susnumitul este ţinut în sanatoriu de către Dr. BĂRBULESCU, directorul sanatoriului şi Dr. STĂNESCU, responsabilul secţiei chirurgie, ambii originari din jud. Muscel şi cunoscuţi ai lui ARNĂUŢOIU. (…)”

Arestarea s-a făcut noaptea. Miliţieni, securişti îmbrăcaţi în şube, căciuli şi pâslari au venit să mă aresteze, mărturiseşte Anton Arnăuţoiu într-o înregistrare audio. „Pe un ger de -27 de grade, îmbrăcat în fulgarin, cu pălărie şi pantofi, sunt transportat, într-un GAZ deschis, la Securitatea Sf. Gheorghe, apoi la Braşov şi Piteşti (...). Sub ameninţarea automatelor, încătuşat, cu urechile degerate, pe acelaşi ger cumplit, ajungem la Braşov (...). M-au percheziţionat, m-au desculţat şi m-au băgat în celulă, la subsol (...). Zile în şir eram urcat sus, la etaj (...); erau camerele de tortură (...); acolo mă torturau cu curent electric (...). O rangă introdusă sub picioare (...), eram legat, aşa, cum legi un miel (...); aveam dureri groaznice că nu mai puteam nici respira (...); după tortură vărsam sânge (...). După multe şi repetate torturi m-au dus la Piteşti (...); acolo m-au predat căpitanului Cârnu, care era comandantul Securităţii.”

Elena Ion Arnăuţoiu a povestit că Anton i-a spus: cât m-au chinuit acolo n-am plâns! (...) Şi când m-au dus la Piteşti şi-am intrat în celulă, mi-am închiput că poate acolo au fost şi tata şi mama, şi atunci am început să plâng. Mi-am zis că poate pe-acolo au trecut şi părinţii mei.”

Dându-şi seama că l-au confundat cu fratele său, Securitatea prin vocea şefului direcţiei regionale Piteşti maiorul Paul Costandache va dispune supravegherea strictă a lui Anton Arnăuţoiu, în speranţa că în acest fel va pune mâna pe grupul de partizani.

ŞEFUL DIRECŢIEI REGIONALE

MAIOR

Costandache Paul

MAI – Direcţia Regională Piteşti                                             STRICT SECRET

SE APROBĂ

MINISTRUL AFACERILOR INTERNE

GENERAL COLONEL ALEXANDRU DRĂGHICI

Plan de măsurile informative-operative în vederea urmăririi şi lichidării bandei «ARNĂUŢOIU».

(...) Bandiţii ARNĂUŢOIU TOMA şi PETRE, au un frate anume ARNĂUŢOIU ANTON de profesie geolog. Se va stabili locul de muncă al acestuia, se va studia legăturile sale în vederea urmăririi sale informative, deoarece nu este exclusă posibilitatea ca bandiţii să aibă legături cu el.

I se va pune în interceptare şi corespondenţa. (...)

Execută tov. GHE. SZIRMAI. Termen 8 februarie 1956.”

elena arnautoiu foto catalin nedelcu

„Nu le cunosc mormintele“

Pentru atitudinea ei demnă, Elena Ion Arnăuţoiu (foto sus la vârsta de 99 de ani) a fost decorată de preşedintele României, Klaus Iohannis, cu Serviciul Credincios în grad de Cavaler, în 2016, de Patriarhia Română cu Crucea Patriarhală, în 2017 şi de Episcopia Argeşului şi Muscelului cu Medalia Sfânta Muceniţă Filofteia, în 2018.

 „Au trăit ca nişte câini. Plâng de multe ori că sacrificiul lor a fost degeaba“, nota sora fraţilor Arnăuţoiu în memoriile sale.

În timpul vieţii, Elena Ion Arnăuţoiu a iniţiat ridicarea unor monumente dedicate Grupului de rezistenţă anticomunistă de la Nucşoara - la Câmpulung şi Nucşoara- şi a militat pentru păstrarea memoriei familiei Arnăuţoiu. Cu atât mai mult cu cât, deşi a trăit un secol, nu a aflat niciodată unde sunt îngropaţi ai ei. „Nu cunosc nici acum mormintele părinţilor şi fraţilor mei pentru a mă reculege şi a le pune o lumânare, o floare şi pentru o lacrimă de recunoştinţă pentru sacrificul de care au dat dovadă pentru jertfa lor. Îi voi purta în suflet până mă voi duce la ei, le voi cinsti memoria de câte ori sunt săvârşite slujbe pentru pomenirea lor. Dumnezeu să-i odihnească!“ Şi pe Elena!

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite