Cele mai mari dezastre militare ale romanilor
0Unul dintre principalii piloni ai măreţei civilizaţii romane l-a reprezentat armata, care a i-asigurat supremaţia vreme de secole. Şi totuşi, pe lângă multele victorii răsunătoare ale maşinăriei de război, legiunile au cunoscut şi unele înfrângeri cel puţin la fel de spectaculoase. Câteva dintre ele:
Allia, 390 a.Hr. în primă instanţă romanii au trimis ambasadori la tribul senonilor pentru a le cere să nu mai atace aliaţii etrusci. Când galii au refuzat, un ambasador le-a ucis o căpetenie, ceea ce a porovocat un conflict în care romanii au fost învinşi cu uşurinţă. Galii au pătruns în Roma, pe care au jufuit-o şapte luni, liderii baricadaţi pe Capitoliu cedând şi mituindu-i să plece. Umilinţa i-a forţat să îşi întărească defensiva şi să adopte reforme în tactica militară.
Furcile Caudine, 320 a.Hr. Un eveniment mai puţin sângeros, dar extrem de umilitor – aflând de planurile de invazie ale romanilor, liderul samnit Gaius Pontius le-a ordonat unor soldaţi să se îmbrace în ciobani şi să îi îndrume pe duşmani spre o trecătoare, blocată complet. Dorind să se întoarcă, nu au reuşit căci şi intrarea a fost între timp baricadată. Fără scăpare şi la cheremul samniţilor, au fost obligaţi nu doar să semneze un tratat de pace jignitor, ci şi să treacă pe sub o grindă din suliţe.
Lacul Trasimenus, 217 a.Hr. Romanii în frunte cu Gaius Flaminius se aflau pe urmele armatei lui Hannibal în monentul în care au întâlnit în cale un drum îngust între lac şi nişte dealuri stâncoase. Fără nicio bănuială că punii s-ar fi ascuns în păduri, au pornit unul câte unul, ceea ce a rezultat într-un masacru. Cartaginezii au dus la bun sfârşit o ambuscadă aproape perfectă, ucigând 15000 de soldaţi în numai trei ore.
Cannae, 216 a.Hr. Cea mai mare victorie a lui Hannibal s-a înregistrat pe 2 august 216 a.Hr. pe malul râului Aufidus. Liderul cartaginez a avut de înfruntat opt legiuni romane în frunte cu Gaius Terentius Varo şi Lucius Aemilius Paullus, pe care le-a înconjurat şi si-a folosit cavaleria pentru a distruge infanteria nepusă la punct din cauza neînţelegerilor dintre consuli. Estimările arată că din 70.000 de soldaţi ar fi supravieţuit abia 2000. După Cannae, Capua şi alte oraşe italice au trecut de partea punilor.