"Cand iti pierzi inspiratia si vointa de a crea, ajungi un "functionar""

- Ce v-a convins sa va intoarceti la Bucuresti, dupa prezenta dumneavoastra in festival de acum doi ani? - Data trecuta m-am simtit fantastic aici, mi-a placut foarte mult publicul. Desigur,

- Ce v-a convins sa va intoarceti la Bucuresti, dupa prezenta dumneavoastra in festival de acum doi ani? - Data trecuta m-am simtit fantastic aici, mi-a placut foarte mult publicul. Desigur, principalul motiv pentru care m-am intors este George Enescu, unul dintre idolii mei, inca de cand eram copil. Il admir pentru ca este o personalitate extraordinara, nu doar un excelent instrumentist. E un muzician complet, are rarul dar de a fi la fel de bun in mai multe domenii. Prin ce a creat, a trait intr-o singura viata cat altii in cinci. - Ati participat la o multime de festivaluri. Ce deosebeste Festivalul "George Enescu" de alte evenimente de acest gen? - Relatia profunda cu muzica pe care o au romanii, devotamentul lor, pe care il intalnesti in foarte putine locuri, la aceasta intensitate. Ca si la Salzburg, aici muzica este prioritatea, festivalul este o sarbatoare sufleteasca, un "exil" emotional. - De ce ati ales "Simfonia Spaniola" de Lalo pentru a o canta in festival? - Ma leaga de Lalo amintiri de demult: prima oara cand am cantat o creatie a sa a fost la varsta de 8 ani, asa ca ma cuprinde un pic nostalgia. - Cum se face ca foarte multi muzicieni extraordinari sunt rusi? Ce are atat de special acest popor? - Cred ca este vorba de marea traditie in ceea ce priveste muzica si viata artistica, in general. Noi, muzicienii de astazi, avem avantajul de a veni dupa generatii intregi de mari artisti. E rezultatul a secole de munca si creatie. Cand am ajuns in Vest, mentorul meu, Mstislav Rostropovici, mi-a daruit zece ani minunati de muzica si cunoastere, prin Sostakovici si Prokofiev, astfel ca sunt inca o data recunoscator pentru "mediul" rusesc atat de bogat. - Dar exista, probabil, si ceva legat de sufletul rusesc... - Da, probabil ca acest proces tine si de niste date genetice, de o biochimie speciala. Nu sunt om de stiinta, asa ca nu pot explica exact ce se petrece. Dar exista ceva deosebit, care face din noi artisti. - Care este cel mai mare dusman al unui artist? - Cel mai mare dusman al oricui: momentul in care iti pierzi inspiratia, in care nu mai ai vointa de a crea si te multumesti sa fii un "functionar". Cel mai rau este sa ajungi "profesionist", de aceea prefer sa raman "amator". - In afara de studiul viorii, ce altceva va mai mentine in forma? - Merg la fitness, o data la doua zile. Coloana si muschii trebuie sa se mentina intr-o forma foarte buna. Astfel reusesc sa fiu in permanenta liber. Daca emotiile te coplesesc, preiau controlul, atunci trupul trebuie sa fie suficient de puternic pentru a le sustine. - Sunteti ambasador UNICEF. Care este cel mai important lucru pe care il faceti in aceasta calitate? - La fel de importante sunt si strangerea de fonduri, si vizitele pe care le intreprind. Am posibilitatea sa vad cine sunt cei pe care, prin UNICEF, incercam sa-i ajutam, ce poate face efectiv organizatia. E usor sa spui "cant pentru a strange fonduri, avem nevoie de bani pentru a ajuta acesti copii". Dar e mai important sa vad cu ochii mei cum se intampla asta, nu doar sa privesc buletinele de stiri la televizor. Am fost in Uganda, unde am vazut copii rapiti, ajunsi in armata, soldati purtand arme. E teribila drama lor. Comparativ cu toate suferintele prin care au trecut, rolul meu este foarte modest: fac ce-mi sta in putinta cu timpul meu.