Bătălia de la Tannenberg: Un dezastru pentru Rusia produs de doi generali ... ruşi

Prizonierii ruşi după bătălia de la Tannenberg. FOTO Wikipedia

Primul Război Mondial a început la 28 iulie 1914, iar între 26 şi 30 august 1914 s-a desfăşurat prima confruntare importantă dintre Imperiul German şi Imperiul Rus, prin Bătălia de la Tannenberg. Acesta a reprezentat un eşec usturător pentru forţele ruseşti. Rivalitatea dintre doi generali ruşi a condus la un dezastru militar de proporţii pentru Rusia.

Comandantul rus, Marele Ducele Nicolae, aliat cu Franţa şi Marea Britanie a fost de acord să ajute francezii atacaţi de Germania, printr-o ofensivă în Prusia de Est. Această operaţiune presupunea mobilitate şi agilitatea, dar, din păcate, ruşii nu aveau nici una dintre aceste însuşiri, scrie BBC.

Două armate ruseşti au invadat în august 1914, Prusia de Est sub ocupaţie germană. Armata lui Rennenkampf şi cea a lui Samsonov s-au unit pentru a avea superioritate numerică asupra celei germane, pe care se pregăteau să o atace prin est şi prin sud.  

Planul a început bine pe 20 august la Gumbinnen (Prusia de Est), atunci când armata lui Rennenkampf a învins opt divizii ale armatei germane pe frontul de est. În acest timp, armata lui Samsonov a trecut frontiera de sud a Prusiei de Est pentru a ameninţa spaţiul german apărat doar de trei divizii.

Confruntându-se cu atacul iminent, Prittwitz, comandantul celor opt divizii germane a aprobat ideea locotenentului-colonel Hoffman de a ataca flancul stâng al Samsonov-ului, ajutat de alte trei divizii aduse cu ternul de la Gumbinnen. Cu toate acestea, pe 23 august Prittwitz a fost înlocuit de generalul von Hindenburg, al cărui şef de personal, Ludendorff, a confirmat imediat planul lui Hoffmann de a lovi flancul stâng al Samsonov-ului.

Germanii au avut apoi noroc, când au interceptat un mesaj necodat rusesc, care indica faptul că Rennenkampf nu se grăbea să avanseze. Dezvoltând planul iniţial al lui Hoffmann, Ludendorff a concentrat şase divizii împotriva flancului stâng a armatei Samsonov şi şi-a asumat un mare risc retrăgând trupele germane din Gumbinnen, mutându-le pe flancul drept al Samsonov-ului, lăsând doar o escortă de cavalerie împotriva Rennenkampf-ului. Această mişcare a fost ajutată de lipsa comunicaţiei dintre cei doi comandanţi ai Rusiei, care se displăceau.

Dezastrul

Forţele conduse de Samsonov au fost răspândite de-a lungul a 100 de kilometri şi avansau gradat împotriva trupelor germane, până când pe 26 august, Ludendorff a ordonat un atac pe aripa stângă a a acestuia, lângă Usdau. Apoi, artileria germană a forţat retragerea trupelor ruse spre Neidenburg, în apropierea centrului Rusiei.

Un contra-atac rus la Soldau a permis celor două armate ruse să scape din sud-estul Prusiei înainte ca Germania să-şi continue planul. La căderea nopţii, în 29 august, centrul forţelor ruseşti care cuprindea trei corpuri de armată a fost înconjurat de germani şi blocaţi într-o pădure, fără mijloc de scăpare. Armata rusă a fost dezintegrată şi soldaţii luaţi prizonieri. Confruntându-se cu înfrângere totală Samsonov s-a împuşcat. Până la sfârşitul lunii, germanii au luat prizonieri 92.000 de oameni şi au ucis jumătate din armata lui Samsonov. Armata lui Rennenkampf nu a intervenit deloc.

După ce au fost rezerve, germanii au pornit spre armata lui Rennenkampf, atacând-o în prima jumătatea a lunii septembrie şi au înlăturat-o din Prusia de Est. A fost o înfrângere zdrobitoare pentru Rusia. În total au pierdut 250.000 de oameni, precum şi cantităţi mari de echipament militar. Singurul beneficiul al înfrângerii Rusiei a fost faptul că ruşii au distras armatele germane şi au permis francezilor un contra-atac pe Marne.