Artiştii au fost solidari cu Serebrennikov, la Premiul Europa pentru Teatru de la Sankt Petersburg. „Kirill este în prezent judecat pentru acuzaţii groteşti“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Gala de premiere - Ceremonia Premiile Europa pentru Teatru
Gala de premiere - Ceremonia Premiile Europa pentru Teatru

La Gala Premiul Europa pentru Teatru, desfăşurată în luna noiembrie la Sankt Peterburg, colegii de breaslă din întrega lume şi-au manisfestat solidaritatea faţă de regizorul Kirill Serebennikov, unul dintre cei mai importanţi regizori ruşi, arestat la domiciliu din 2017.

Premiul Europa pentru Teatru a revenit la Sankt Petersburg, fiind organizat de Theatre-Festival Baltic House, în perioada 13-17 noiembrie. Premiul Europa pentru Teatru, la cea de-a  XVII-a ediţie, i-a fost decernat regizorului Valery Fokin.

Premiul Special a fost acordat lui Nuria Espert.

Premiile Noilor Realităţi Teatrale, aflate la cea de-a XV-a ediţie, au fost acordate lui Sidi Larbi Cherkaoui, Cirkus Cirkör, Julien Gosselin, Jan Klata, Milo Rau, Tiago Rodrigues.

Premiul Europa pentru Teatru

Gala Premiilor pentru Europa pentru Teatru s-a desfăşurat la Alexandrinsky Theatre din Sankt Peterburg,festivalul încheindu-se cu spectacolul "Mascarada" de Valery Fokin.

Imagine indisponibilă

Majoritatea laureaţilor şi-au exprimat solidaritatea faţă de Kirill Serebrennikov, unul dintre cei mai importanţi regizori de scenă şi cineaşti ruşi, arestat la domiciliu din august 2017. Regizorul este acuzat de corupţie şi de faptul că a deturnat 133 de milioane de ruble, adică 2,3 milioane de dolari, din fonduri guvernamentale alocate festivalului pe care îl prezidează. Dacă va fi condamnat, riscă 10 ani de închisoare.

Discursul regizorului Milo Rau, căruia nu i s-a acordat viza pentru a veni la Sankt Petersburg să-şi ridice Premiul Noilor Realităţi Teatrale.

Milo Rau

"După cum ştiţi, nu pot fi în Sankt Petersburg în această seară. Îmi pare foarte rău  pentru că sunt extrem de fericit pentru acest premiu acordat mie şi echipei mele. Cu toate acestea, nu sunt surprins că s-a dovedit prea dificil să obţin o viză pentru Rusia.

De la proiectul nostru, Procesele de la Moscova, de acum cinci ani, în care am examinat critic libertatea artistică în Rusia, nu am mai putut intra în această ţară, fie pentru Manifesta sau Festivalul Măştile de Aur şi alte evenimente. Au fost mereu probleme, de data aceasta, spre exemplu, scrisoarea de invitaţie a fost declarată incorectă, apoi altă ambasada a fost responsabilă şi tot aşa. Doar ieri, vineri, am primit din senin veştile surprinzătoare că puteam să vin la Ambasada Rusiei din Antwerp în două ore, într-un moment în care eu nici măcar nu mai eram în Belgia, şi mult după ce proiecţia filmului meu Tribunalul din Congo a început în Sankt Petersburg.

Însă oricât de absurde ar fi toate acestea, faptul că nu sunt astăzi cu voi este complet irelevant. Nu este nimic mai mult decât o formalitate stupidă. Este irelevant având în vedere că regizorul  Kirill Serebrennikov, care a primit acelaşi premiu în urmă cu un an, este în prezent judecat pentru acuzaţii groteşti. După cum ştiţi, nu a putut accepta premiul în 2017 pentru că era deja sub arest la domiciliu. Şi încă este pentru nu se ştie cât timp. 

Aşa că acum ne aflăm în următoarea situaţie: Premiul Europa pentru Teatru vine în Rusia, aşa că oficial nu spunem nimic despre Kirill Serebrennikov, care este ameninţat cu o condamnare la zece ani de închisoare în aceeaşi Rusie.

 Dar cum putem sărbători puterea şi libertatea teatrului, cum putem să ne celebrăm pe noi şi schimbul european, dar în acelaşi timp să rămânem tăcuţi când vine vorba despre faptul că unul din câştigătorii de acum un an este la mila unui proces de faţadă?

Ce înseamnă asta pentru Premiul Europa pentru Teatru şi pentru noi, creatorii de teatru ca un întreg, că suntem pregătiţi să arătăm cea mai simplă formă de solidaritate?

Motivul pentru care acest premiu a ajuns la mine şi la echipa mea a fost pentru a ne onora interesul nostru puternic în problemele socio-politice. Acesta este o formulare frumoasă, dar în termeni concreţi înseamnă: cazul lui Serebrennikov este de asemenea al meu, al nostru, la fel şi cazul Pussy Riot sau al expoziţiilor Arta interzisă şi Atenţie, Religie in Centrul Sakharov, care au fost o temă în Procesele din Moscova. Regret mult că nu pot fi cu voi în acest moment.

Dar din păcate nu există altă posibilitate pentru mine, şi poate asta e doar o parte a acestei situaţii absurde: chiar şi acest protest nu este posibil decât pe email.

Este timpul să ne arătăm suportul pentru Kirill Serebrennikov, în numele acestui premiu şi a teatrului. Sper ca acest proces stupid la care este supus Kirill va fi gata în curând şi el va fi liber în curând. Şi desigur sper că ne vom putea vedea în curând!" (Milo Rau, Cologne/Ghent )

Discursul lui Alessandro Martinez, secretar general Premio Europa per il Teatro

Imagine indisponibilă

"În primul rând, aş vrea să prezint salutările Preşedintelui Premiului Europa pentru Teatru, Jack Lang, care din păcate nu poate fi cu noi în această seară.

Mi-ar plăcea să mulţumesc încă o dată ţării care ne-a găzduit şi ne-a susţinut, Guvernului, oraşului Sankt Petersburg şi ministerului Culturii Federaţiei Ruse, la fel şi prietenului meu Sergey Shub, directorul Festivalului de Teatru Baltic House şi echipei sale, care ne-a ajutat cu entuziasm şi profesionalism şi au contribuit la organizarea acestei săptămâni plină de evenimente şi spectacole.

 În discursul ei expus în timpul primei ediţii a Premiului, care a avut loc în Taormina în 1987 şi a fost difuzat în Eurovision, Ariane Mnouchkine a sperat că bătrâna Europa ar putea deveni tânăra Europa, apropiindu-se de ţările est europene. Profeţia a fost îndeplinită în urmă cu câţiva ani, o dată cu căderea Zidului Berlinului şi a reunificării Germaniei, într-un moment în care am crezut că totul este un dat al istoriei. 

În orice caz, istoria ne-a obişnuit cu schimbări bruşte şi neaşteptate. Toate aceste evenimente s-au întâmplat mulţumită unor vizionari precum Gorbaciov, Kohl, Mitterand şi Delors. A fost viziunea unor politicienii excepţionali, care au privit mai departe de simplele consecinţe electorale. Au fost adevăraţi oameni de stat.

După aceste evenimente toată lumea a vorbit despre noua găsita pace intelectuală într-un moment în care am crezut că creşterea economică este infinită şi globalizarea nu există. A fost un timp de mare optimism. O dată ce criza economică din 2008 s-a dovedit una din cele mai mari recesiuni din ultimii ani, chiar mai rea ca cea din 1929. Politicile post recesiune impuse de Uniunea Europeană, în locul politicilor fiscale expansioniste cu scopul depăşirii crizei din Statele Unite, au cauzat scindări şi sărăcie, semnele tipice ale unei societăţi care şi-a pierdut toate certitudinile, în ciuda opiniilor părinţilor fondatori ai Uniunii Europene şi în ciuda speranţelor lui Spinelli într-o Europă federală şi socială.

Toate aceste frustrări a dat frâu ideilor rasiste şi naţionaliste, care sunt rădăcina tuturor relelor şi sunt susţinute de demagogi, reminiscenţe ale unei perioade istorice neliniştitoare şi retrograde, precum viziunea lui Vico privind cursurile şi recursurile istoriei.

O schizofrenie, care pare uneori ghidată de un schizofrenic. În acelaşi timp, prietenul meu Dodin deschide ziarele, le închide imediat, spunând că Fraţii Karamazov sunt o lectură mai uşoară.

Criza identitară şi confuzia cu care Uniunea Europeană, la fel ca restul lumii, se datorează unei lipse a perspectivei. După cum a spus Jacques Delors, unul din autorii Tratatului de la Maastricht, a spus corect în 2011, regulile Uniunii Europene au fost concepute într-o eră diferită şi doar nenorocirea politicii nu reuşeşte să-şi dea seama că trebuie să se schimbe.

Este clar că Uniunea Europeană trebuie să fie reformată ţinând cont de diversităţile antropologice, trebuie să redeschidă dialogul cu Rusia, o ţară care este o parte integrală a istoriei şi a culturii europene.  După cum au argumentat figuri publice precum Schroeder şi Romano Prodi, trebuie să redeschidem un dialog intensiv, chiar dificil, luând în considerare, spre deosebire de alte daţi, principiile fundamentale ale tuturor participanţilor. Chiar şi mesajul Preşedintelui Parlamentului European este despre importanţa unui dialog intercultural şi rolului Premiului cu această ocazie.

Relaţia dintre ETP şi Rusia sunt stabilite de mult: după cum comisarul culturii Ripa di Meana şi-a dorit, Juriul Premiului Teatrului European are un membru din Rusia, Tatiana Proskournikova. Premiul Europa pentru Teatru Realităţi, a fost stabilit de la a treia ediţie a Premiul Teatrului European, a fost acordat lui Vassiliev. Al optulea Premiul Europa pentru Teatru  i-a fost acordat lui Lev Dodin  şi cu această ocazie ministrul Michael Svitcoi ne-a oferit medalia Puşkin. În timpul celei de a paisprezecea ediţie în Sankt Petersburg în 2011, un premiu special i-a fost acordat lui Lubimov.

Anul trecut la Roma, al cincisprezecelea  Premiul Europa pentru Teatru Realităţi a fost acordat, printre alţii lui Kirill Serebrennikov.

Anul acesta suntem aici să celebrăm acordarea celui de al şaisprezecea  a Premiul Europa pentru Teatru lui Valery Fokin.

Cultura a fost întotdeauna un pod important de dialog şi rezistenţă, aşa cum şi Fokin a subliniat, şi ne-a oferit întotdeauna cea mai mare libertate. Anul trecut la Roma am fost singura manifestaţie teatrală care a sărbătorit cei 60 de ani de la Tratatul de la Roma şi a deschis anul cultural european.

Acum suntem în Sankt Petersburg pentru a doua oară, în contextul Forumului Cultural, care a fost un punct de întâlnire important şi substanţial. Cultura are o funcţie inclusivă, chiar şi în acest moment de mare dificultate şi sper, poate ca un vizionar, că, cu puţină speranţă, această mare criză poate duce la o schimbare bruscă şi pozitivă a istoriei. Să sperăm!

Şi, când ne gândim la Europa, ne gândim la Europa formată din 47 de state, inclusiv Rusia, care ar trebui să lucreze la apărarea drepturilor omului, democraţiei, statului de drept, a identităţii şi libertăţii sociale şi culturale. Sper că aceasta va fi calea spre o nouă Europă şi îmi place mereu să reamintesc ceea ce Monet, unul din părinţii fondatorii ai Uniunii Europene, a spus: dacă ar trebui să încep din nou, aş începe cu cultura". (Alessandro Martinez, secretar general Premio Europa per il Teatro)

Cultură

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite