Aleksandr Soljenitan face valuri dupa 30 ani cu "Arhipelagul Gulag"

Acum trezeci de ani (16 aprilie 1975), ne spune Josep Ramoneda, in ziarul El Pais, Bernard Pivot a primit in faimosul sau program cultural de televiziune Apostrophe pe Aleksandr Soljenitan. Era

Acum trezeci de ani (16 aprilie 1975), ne spune Josep Ramoneda, in ziarul El Pais, Bernard Pivot a primit in faimosul sau program cultural de televiziune Apostrophe pe Aleksandr Soljenitan. Era intovarasit de Pierre Daix, Jean D'Ormesson si Jean Daniel. Apoi urmase o lunga polemica, in cursul careia Raymond Aron scrise: "Daca Soljenitan supara, daca ne oripileaza este pentru ca ataca punctul sensibil al intelectualilor occidentali: punctul minciunii. Daca recunoasteti marele Gulag, de ce virtuoasa dumneavoastra indignare tine seama doar de micile gulaguri? Lagarele de concentrare sunt lagare, fie ele cenusii sau rosii". Aleksandr Soljenitan castigase, in 1970, Premiul Nobel, in contextul iritarii puterii brejneviene. In anul 1973 incepuse sa publice in Occident Arhipelagul Gulag, o opera imensa, in trei parti, despre lagarele de concentrare din Uniunea Sovietica, pe care o scria clandestin inca din 1958. In 1974, Soljenitan a fost expulzat din Uniunea Sovietica. In Franta, Editura Seuil a publicat cartea intr-un moment oportun: in mahmureala din mai '68, atmosfera de critica fata de Uniunea Sovietica pe care revolutia aceasta a aparat-o favorizase ca disidenti din Est sa fie protagonistii in mediile franceze. Siniavski, Daniel, Pliuci sau Saharov erau nume cunoscute in lumea culturala. Dar erau si anii programului comun al stangilor, si Mitterrand si oamenii sai, aliati cu Partidul Comunist Francez, nu aveau nici un interes sa nelinisteasca Moscova. Ceva mai mult, in spiritul distensiunii, propriu acestei faze a razboiului rece, nici Washingtonul nu avea un interes oarecare in a molesta Kremlinul. Aron povesteste, in memoriile sale, ca Kissinger l-a descurajat pe presedintele Gerald Ford sa-l primeasca pe Soljenitan, pentru a mentine relatiile bune cu URSS. Dezbaterea a oferit in Franta doua carti importante: La cuisiniere et le mangeur d'hommes, de Andre Gluksmann, si Un homme en trop, de Claude Lefort. Cartea lui Gluksmann a marcat un punct de reflexie decisiv: ruptura extremei stangi intelectuale cu marxism-leninismul si asumarea criticii totalitarismului. Claude Lefort mentinuse totdeauna privirea critica despre ce s-a intamplat in URSS. De aceea scrie ca Arhipelagul Gulag era o carte pe care "putini o asteptam inca de mult timp". O carte care obliga sa te intrebi de ce "teama de adevar a fost cultivata cu atata incapatanare". Soljenitan nara ceva ce se cunostea, cu toate ca imensa majoritate a intelectualitatii de stanga va privi in alta parte, cu ochii fixati spre imperialismul american: si anume realitatea sistemului concentrationar sovietic. Dar o facea cu talentul unui mare scriitor, care aduce o marturie bazata pe experienta individuala, cu un limbaj precis si miscator, nu lipsit de ironie. Caracterul conservator si ursuz al lui Soljenitan, dragostea lui pentru vechea Rusie si religiozitatea sa si anacronismul utopic al propunerilor sale i-au intunecat figura. Opera lui insa a fost decisiva pentru a rupe valul care impiedica o buna parte a stangii europene sa vada si sa recunoasca ceea ce se intamplase in marea patrie socialista. Constructia arhipelagului, viata in interiorul lui si conditiile morale ale existentei deportatului sunt temele din Campuri de munca si exterminare si Sufletul si sarma ghimpata, cele doua parti ale cartii. Locuitorii natiunii sek - asa cum erau denumiti deportatii la munca fortata - "mor la fel ca toata lumea", scrie, "numai ca in mai mare cantitate si inainte de timp. Si ritul inmormantarii este sumbru, nefericit si crud". Fara curajul de a sintetiza opt sute de pagini - ne spune Josep Ramoneda - imi permit sa semnalez cateva idei de baza ale lui Soljenitan: Gulagul nu este o inventie a lui Stalin, inca de la inceputul revolutiei bolsevice se impun muncile fortate. Lagarele de concentrare au un rol central in sistem: nu sunt o forma de represiune exceptionala, sunt normale si se afla in insasi logica comunismului sovietic. Modernitatea lagarelor este derivata de legitimarea lor prin intermediul ideologiei. Sensul central al existentei sclavajului si arhipelagului Gulag este acelasi: o organizatie sociala de exploatare fortata si implacabila a muncii gratuite a milioanelor de sclavi, fara vreun beneficiu pentru ei. Pierre Hassner spune ca marele adevar intalnit la Soljenitan, dupa Simone Weil si Hannah Arendt, este "solidaritatea intima a violentei si amagirii". De aici, ideea Gulagului ca masina de degradare morala care nu-i salva nici macar pe propriii deportati. Arhipelagul Gulag nu este o relatare de istorii exemplare, este descrierea minutioasa a zonelor interzise ale unui sistem care a dominat intr-o jumatate a lumii. Sfarsesc cu Lefort: importanta acestei carti este ca, fara a pretinde sa faca teorie, "interpeleaza secolul si tulbura intregul edificiu al reprezentarilor sale, deschizandu-ne ochii despre marea fisura a lumii moderne".