Adevăruri de altădată: O doamnă nepereche

Deşi dintr-o pătură socială de unde nu să prea ivesc talente, Nuovina, dulcea şi încântătoarea Nuovina, în aceşti zece ani din urmă a ştiut, mulţumită deşteptăciunii şi talentului său natural, să se ridice şi să fie privită ca o fală a scenelor din Occident.

Născută în nordul Moldovei la decembrie 1866, Margareta Zina Diamandy, numele ei de domnişoară, şi-a făcut studiile la Iaşi la pensionatul Sacre-Coeur şi de-abea ajunsă la vîrsta de cinci-spre-zece ani să căsători cu secretarul legaţiunii romîne de la Bruxelles, Uhrynowski. După cinci ani divorsînd începu, după îndemnul vestiţilor compositori Delibes şi Massenet, a sa deda cu totul studiului musicei sub direcţiunea D-lui şi D-nei Victor Maurel. Atunci s'a hotărît a îmbrăţişa cariera teatrală şi luă numele de: Nuovina.

Îi trebuia însă o scenă unde să debuteze. Norocul o ajută: Massenet dorind ca să-şi vadă jucată la Bruxelles opera sa Esclarmonde să gîndi la Nuovina. Ea fu angajată la teatrul Monnaie, unde la 27 Noembrie 1889 debută în Esclarmonde, şi dintr'o dată ştiu să atragă asupra-şi atenţiunea cunoscătorilor de musică.

În Bruxelles, în cei trei ani de la început, a creat pe lîngă eroina din Esclarmonde şi alte roluri ca Margareta din Faust, Salambo, Zerlina din Don Juan, Rezia în Oberon de Weber, Julieta din vestita operă a lui Gounod, Elsa din Lohengrin, Santuzza din Cavalleria rusticana a lui Mascagni. În 1893 juca la Opera-Comică din Paris în Kassya a lui Delibes; dar şi ea, şi opera trecură neobservate şi după opt representaţii Nuovina să reîntoarse la Bruxelles. Întoarsă din nou în Belgia creă pe Carmen şi pe Francisca din „l'Attaque du monlin".

De-atunci cutreieră lumea întreagă şi pretutindeni seceră aplausele iubitorilor de musică aleasă. Cu toate încercările ei din 1895 şi 1897, Nuovina ramase aproape necunoscută la Paris. Anul acesta în urma strălucitelor representaţii date la Opera-Comică şi-a căpătat şi consacrarea Parisului. Direcţiunea Teatrului nostru naţional a avut fericita idee de a o angagia pentru o serie de representanţii în stagiunea aceasta. Răbdare dar, în curând ne revine Nuovina, dulcea şi încîntătoarea Nuovina pe care am ascultat-o deja anul trecut.  (Articol publicat în „Adevărul de Joi", 15 octombrie 1898)