AC/DC, „supapa“ adolescenţilor din Epoca de Aur

Câţiva angajaţi ai ziarului „Adevărul“ şi-au trăit anii de liceu sau de facultate pe muzica rebelei formaţii australiene. Caietele însemnate cu cele patru majuscule despărţite de fulger şi albumele cumpărate „la negru“ sunt amintirile „decreţeilor“ care au crescut cu muzica AC/DC.

Anii '80 au însemnat, în lagărul comunist românesc, perioada adolescenţei „decreţeilor". Tinerii născuţi în perioada 1968- 1970 erau la vârsta la care purtau prima pereche de „adidaşi originali" şi prima pereche de blugi, procuraţi cu pile de la shop sau din marfa de contrabandă ce tranzita România. Tot de contrabandă erau şi discurile de vinil, numite în epocă, „plăci", cu muzica trupei AC/DC.

Cesaria Evora, operată pe cord la Paris / Concertul de la Bucureşti a fost anulat

VIDEO Reamonn, în deschiderea Aerosmith de la Bucureşti

Apariţia primului album în România, cu solistul Brian Johnson, „Back in Black" a fost un moment memorabil pentru Paul Rogojinaru, reporter special la „Adevărul", fan înrăit în 1980. A cumpărat albumul de la magazinul Muzica şi a plătit pentru el 75 de lei, o sumă de aproape trei ori mai mare decât unul produs de Electrecord, care costa 26 de lei. „A fost omor când s-a pus la vânzare", îşi aminteşte Paul.

„După ce l-am ascultat un an întreg încât l-am învăţat pe de rost, l-am vândut cu 250 de lei", a mai adăugat despre mica afacere de atunci. Paul Rogojinaru a descoperit AC/DC în perioada '80-'82, datorită formaţiei Iris, care cânta melodiile celebrei trupe. Iris-ul de atunci îi avea în componenţă pe Lucian Chivu, ca solist vocal, şi pe Sorin Chifiriuc - chitarist. „La una dintre Galele Revistei Săptămâna, cei de la Iris au venit îmbrăcaţi foarte ciudat, motiv pentru care s-a întrerupt filmarea. Irişii s-au supărat rău, au ieşit de pe scenă...

Chifiriuc avea pantaloni tăiaţi de la genunchi, şepcuţă pe cap şi ghiozdan în spate. M-a şocat această apariţie. Sorin Chifiriuc îl imita pe Angus Young. Trupa Iris a devenit celebră datorită melodiilor AC/DC şi Queen pe care le interpretau", precizează Paul, care îşi ascultă idolii azi cu alte mijloace: tonul de apel, la telefonul mobil, este melodia „Highway to Hell".

AC/DC versus C.C. Catch

Şi Mihai Duţă (şef departament Eveniment) a aderat, la protestul muzical AC/DC: „Prin 1985, mulţi îşi mai aduc aminte, în România era la modă formaţia Modern Talking. Lui Ceauşescu îi plăcuse probabil muzica celor doi nemţi, pentru că nu ascundea niciun protest şi nu deranja. Era doar o lălăială ritmată. Din acest motiv, în afară de cântăreţii români, la radio şi chiar în alte spaţii publice, puteai auzi doar Modern Talking, eventual C.C.

Catch", se întoarce el în trecut. În 1986, Mihai era în clasa a IX-a la Liceul „Ion Neculce".

O muzică „diferită"

„Am avut surpriza să constat că mai există şi altceva. Colegii din clasele mai mari aveau pantalonii de uniformă băgaţi în bocanci şi ascultau o altfel de muzică. Aşa am descoperit rockul. Un coleg de clasă, pe care nu-l interesa ce piesă a mai scos C.C. Catch, mi-a adus într-o zi o casetă cu AC/DC. Ţin minte şi acum, era albumul «High Voltage». Mi-a mers la suflet din prima. Şi riff-urile înţepate, şi versurile directe. Era ceva diferit, era un protest faţă de tot ce ascultasem până atunci. Devenise protestul meu faţă de toată cenzura aia nenorocită dinainte de 1990 pe care n-am cum s-o uit vreodată". După AC/DC, Mihai Duţă a început să ascult Led Zeppelin, Pink Floyd, Metallica „şi multe, multe alte formaţii care au ştiut să facă muzică adevărată".

AC/DC ascultă şi acum cu aceeaşi plăcere. Nu pleacă nicăieri fără să aibă în maşină măcar două albume cu AC/DC. Iar soneria de la telefonul lui Mihai Duţă este „Rock'n-roll train".

Un poster mare din revista „Bravo" costa 100 de lei

George Miriţă, Art Director „Adevărul", a făcut cunoştinţă cu muzica AC/DC la vârsta de 16 ani. „Apăruseră discurile de la bulgari... Apoi, aveam un prieten care cânta la nunţi în Buzău şi care îmi trăgea muzică pe benzi de magnetofon, altul care îmi aducea muzică din discotecile de la mare. Dacă aveai AC/DC, erai cel mai tare! La petreceri te cărai cu plăcile şi cu benzile după tine şi îi dădeai gata pe toţi. Pe urmă, erai invitat la toate petrecerile, pe principiul «Cheamă-l pe băiatul ăla, că are muzică AC/DC»", rememorează George cea mai frumoasă perioadă a adolescenţei.

Trupe de liceeni

Ca mulţi alţi colegi de generaţie, avea caietele pline cu celebrul logo al trupei. „În ore, ne mai plictiseam... În momentele alea desenam la sfârşitul caietului cele patru litere spintecate de «fulgerul» de înalt voltaj, şi se mai întâmpla ca profesorul să-ţi ia caietul să vadă ce faci tu în ora lui...", îşi aminteşte George.

Adrian Munteanu, designer DTP, a transmis morbul AC/DC şi lui Octavian, fiul lui în vârstă de şapte ani. Vor merge amândoi la concertul din 16 mai. În adolescenţă, Adi Munteanu a fondat propria sa trupă rock care se numea Dirty Track. „Toate trupele de liceu care au apărut în anii '80 încercau să imite AC/DC", spune el. A avut colecţie de postere cu idolii lui din trupa australiană şi dădea pe ele o mică avere. Unul mic, din revista nemţească „Bravo", se vindea la talcioc cu 50 de lei. Un poster mare costa 100 de lei. Acum este la fel de fidel muzicii lor. Telefonul lui are ca ton de apel „Shoot To Thrill".

Părerea expertului
Mircea Kivu sociolog

AC/DC, protest şi nonconformism

Adolescenţii din acea vreme ştiau foarte bine ce însemna AC/DC: protest şi nonconformism. Cei care ascultau muzica lor încercau să-i imite. Ca fenomen social, AC/DC a fost un fel de revenire a curentului hippy. A fost perceput şi a avut impact pentru că a avut altă formă de manifestare decât cea impusă oficial. Prin AC/DC, tinerii încercau să se delimiteze de modul de viaţă ideologic care le era impus. În toate epocile, vestimentaţia şi muzica au fost o modalitate de exprimare făţişă a protestului.

Nonconformismul a apărut în manifestările din societăţile libere, dar el a prins la fel de mult în sistemele în care constrângerile erau mai mari. În perioada comunistă, a constrângerilor maxime, AC/DC era un simbol subversiv de afişare a libertăţii.

"Muzica AC/DC devenise protestul meu faţă de toată cenzura de dinainte de 1990."

Mihai Duţă şef departament Eveniment

"Chifiriuc avea pantaloni tăiaţi de la genunchi, şepcuţă pe cap şi ghiozdan în spate."

Paul Rogojinaru reporter special

"Toate trupele de liceu care au apărut în anii '80 încercau să imite AC/DC."

Adrian Munteanu designer DTP

"Dacă aveai AC/DC, erai cel mai tare! La petreceri, te cărai cu plăcile şi cu benzile după tine..."

George Miriţă Art Director