50 de ani cu Teatrul Mic

Teatrul Mic împlineşte în luna decembrie 50 de ani, iar cu acest prilej va avea loc, cu puţin înainte de Crăciun, pe data de 20 decembrie, o gală specială la care vor participa cei care au scris povestea acestei jumătăţi de secol într-unul dintre teatrele istorice ale Bucureştiului.

Au trecut 50 de ani de când, pe data de 22 decembrie 1964, odată cu premiera spectacolului „Oricât ar părea de ciudat” de Dorel Dorian, în regia lui Radu Penciulescu şi scenografia Adrianei Leonescu s-a născut Teatrul Mic. Însă povestea a început cu mult înainte, în anul 1914, când, la Bucureşti se înfiinţa un nou teatru, purtând numele Mariei Filotti, cu sediul în strada Sărindar. În perioada interbelică, pe această stradă se aflau sediile unor mari ziare ale vremii: „Dimineaţa”, „Adevărul”, iar la întretăierea cu Brezoianu era Palatul „Universul”. Acum, n-au mai rămas decât urmele lor... Actuala clădire a Teatrului Mic a adăpostit multe trupe, unele cu existenţă efemeră, altele mai stabile. După cel de-al Doilea Război Mondial, teatrul devine o instituţie de stat şi poartă pe rând mai multe denumiri, până în 22 decembrie 1964...

În cei cinci ani în care a condus Teatrul Mic, Radu Penciulescu a reuşit să coaguleze nu doar o trupă, ci a strâns în jurul său personalităţi artistice puternice şi tineri talentaţi. Acolo s-au montat pentru prima oară texte precum, „Doi pe un balansoar” de William Gibson, „Richard II„” de William Shakespeare, „Tango” de Slawomir Mrozek, „Baltagul” de Mihail Sadoveanu sau „Îngrijitorul” de Harold Pinter.

După plecarea lui Radu Penciulescu, Teatrul Mic a fost condus de Ion Cojar, Nicolae Munteanu, Dinu Săraru, Romulus Vulpescu, Alexa Visarion, Dan Micu, Leopoldina Bălănuţă, Florin Călinescu, iar în prezent funcţia de Manager este ocupată de Mihai Dinvale. 

În anii '80 la Teatrul Mic s-a produs ceea ce s-a numit „Fenomenul din Sărindar”, marile spectacole în regia Cătălinei Buzoianu şi a lui Silviu Purcărete, cu o trupă de actori care au făcut istorie. Printre spectacolele acelei perioade, una dintre cele mai frumoase din istoria teatrului românesc se numără: „Efectul razelor gama asupra anemonelor”, „Să îmbrăcăm pe cei goi”, „Pluralul englezesc”, „Nu sunt Turnul Eiffel”, „Maestrul şi Margareta”, „Diavolul şi Bunul Dumnezeu”. Nume precum Ştefan Iordache, Leopoldina Bălănuţă, Dinu Manolache, Olga Tudorache, Valeria Seciu, Mitică Popescu, Dan Condurache, Gheorghe Visu au urcat pe acea scenă şi au transformat-o în legendă.