Va mai amintiti de...
0Giugaru, zis şi „Mitocanul” Grigore Vasiliu-Birlic şi Alexandru Giugaru, alias «Stârpitura» şi «Mitocanul», porecle cu care se gratulau unul pe altul – altfel prieteni la cataramă,
Giugaru, zis şi „Mitocanul”
Grigore Vasiliu-Birlic şi Alexandru Giugaru, alias «Stârpitura» şi «Mitocanul», porecle cu care se gratulau unul pe altul – altfel prieteni la cataramă, cuplu nedespărţit aproape în orice comedie a Naţionalului bucureştean – au fost cei mai mari comici români ai miezului de veac douăzeci, chiar şi ai Europei”, mărturiseşte actorul Alexandru D. Lungu în volumul său „Carte cu artişti şi civili”, publicat la Editura Semne în 2004. Şi cine era marele actor căruia i se spunea şi «Mitocanul»?
Alexandru Giugaru s-a născut la data de 23 iunie 1897, în Huşi, şi a urmat Conservatorul de Artă Dramatică din Capitală. Cum, pe vremea aceea, în pauzele de la cinematograf, actorii de comedie obişnuiau să distreze publicul, Giugaru se angajează într-o astfel de trupă de comedie sub numele de Sandi Huşi, devenind repede cunoscut spectatorilor din cinematografele de cartier, în special celor ce frecventau „Marna” de pe Griviţei. Sică Alexandrescu îl remarcă şi îl aduce, sub numele său real, pe scena Teatrului Naţional din Capitală, alături de Birlic, Beligan, Timică, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Sonia Cluceru, Ion Talianu...
„Totuşi, continuă Alexandru D. Lungu, dintre toţi, tandemul perfect îl făceau Birlic şi Giugaru (...), al doilea înclinat cu precădere spre o comedie mai bolovănoasă (...). Culmea e că nici unul, nici altul nu aveau haz în viaţa de toate zilele. Birlic nu ştia măcar să spună un banc, uita poanta. Nu l-am auzit nici pe Giugaru spunând bancuri, dar cine l-a ascultat despre ceremonia îngurgitării mâncării şi, mai cu seamă, despre cum se savurează un vin rămânea o viaţă umilit.”
Cât despre activitatea sa artistică, Alexandru Giugaru a obţinut, în 1964, titlul de „Actor Emerit” şi „Premiul de Stat”. A încetat din viaţă la data de 15 martie 1986. Dar cine l-a văzut în comedii ale lui Caragiale, precum „D-ale carnavalului”, „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „Două lozuri” şi altele... nu-l poate uita. Astăzi, casa de cultură din municipiul Huşi îi poartă numele.