Parisul pe înţelesul copiilor

Uitaţi pentru câteva momente de Disneyland când mergeţi în capitala Franţei! Oraşul vă poate oferi locuri minunate pentru copiii voştri. Pentru părinţi atenţi şi copii curioşi, Parisul clasic este oricând un loc atractiv, inclusiv pentru că toate marile muzee propun parcursuri pe înţelesul celor mici.

Miraculos, oximoronic, enorm, strivitor şi cum va mai fi fiind, Parisul nu este, pentru mine, un spaţiu familiar decât în versiunea sa... livrescă. Mi-a fost dat mereu să-l străbat ca un turist grăbit, între două avioane, preţ de un weekend. Dar, de fiecare dată, oricât de puţin timp aş avea pentru el, Parisul îmi dăruieşte câte ceva din afara clişeelor turistice în uz.

Aşa s-a întâmplat şi acum: o fi fost frigul umed care îmi interzicea traseele lungi şi contemplaţia, o fi fost replica auzită la coborârea din avion, când o doamnă explica, la celular, discret cât să auzim toţi, „Ce turism, ce muzee, dragă, mergem cu ăştia mici la Disneyland, ce pricep ei, lasă-mă, că numa' la Disney mergem! ..." Aşa se face că am pornit întru descoperirea contestatară a „Parisului pentru copii", în câteva oferte inteligente ale muzeelor dintre Cartierul Latin şi Marais, în „inima inimii lumii", cum s-ar spune.

Muzee pe gustul celor mici

Pentru părinţi atenţi şi copii curioşi, Parisul clasic este oricând un loc atractiv, inclusiv pentru că toate marile muzee propun parcursuri pe înţelesul celor mici. Abaţia de la Cluny, la intersecţia marilor bulevarde Saint-Germain şi Saint Michel, aflată sub stăpânirea Doamnei cu unicornul, poate fi descoperită în peripeţiile căutării animalelor cu sensuri ascunse din tapiseriile solemne. De la simplitatea explicaţiei la jocurile şi cărţile cu poveşti ce se pot cumpăra din librăria muzeului, totul e sub farmecul licornei şi a doamnelor ca nişte zîne... (Barbie înainte de Barbie?). În faţă, la Hotel de Ville, piaţa găzduieşte un patinoar vesel, la colţul căruia se rotesc, cu puţini muşterii pe aşa frig, căluşei nostalgici (în ritm de manele, la un moment dat!).

Între atelierele pentru copii ale marilor muzee, preferatele mele sunt cele de la Centrul Pompidou, pentru că te poţi tăvăli în vopsele până vei osteni (se spală destul de uşor, nu te ceartă nimeni), şi apoi să spui că ai încercat un experiment de performanţă postmodernă, sub privirile, de dincolo de pereţii de sticlă, ale adulţilor familiei. De fapt, multe dintre expoziţiile de acolo au tot soiul de maşinării, holograme, tablouri mobile, întreg muzeul, cu scările lui „oribile" în exterior, e un soi de cutie de jocuri incredibile, numai bune să atragă micii vizitatori.
Un mic moment patriotic (inimaginabil la Disneyland): la colţul Centrului Pompidou e casa lui Brâncuşi, pe care o puteţi ocoli dedulcindu-vă cu gogoşile pufoase, cumpărate din pasajul Orologiului de alături... Fântâna lui Jean Tinguely, cu mobilele sale ca nişte jucării uriaşe, aşteaptă să devină personaje în poveşti inventate pe loc...

Istoria păpuşilor

Câteva zeci de metri mai încolo, în dreptul staţiei de metrou Rambuteau, Impasul Berthaud ascunde Muzeul păpuşilor (www.museedelapoupeeparis.com), unul din cele mai faimoase din Europa, dotat cu ateliere (fă o păpuşă cu mâna ta!), cu magazin de jucării ca-n cărţile vechi şi cu ghidaje inteligente. Da, aici este şi vitrina cu Barbie şi ai săi, dar, pe când ajungi la ea, bogăţia şi istoria celorlalte păpuşi ţi-au creat, deja, o privire diferită asupra standardizării jucăriilor din vremurile noastre. Alături de muzeu, în căuşul incredibil al unor curţi interioare renovate, parcul Annei Frank: cu labirinturi pentru joacă, peste care cresc vara iederi înflorite, cu bănci de citit şi cu poliţişti de pază, dar şi cu explicaţii despre eroina căreia îi este dedicat. Un echilibru fragil între jucăria de lux şi istoria violentă, pe care şi un copil îl poate simţi, dincolo de „aparenţa turistică" a întâlnirii cu Parisul, cel aflat lîngă Disneylandul Europei. 

La Paris cu Ioana Bot

Ioana Bot este profesoară la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, unde predă literatură română. A publicat numeroase studii de specialitate, dar şi memoriale de călătorie („Jurnal elveţian. În căutarea latinei pierdute“, 2003); scrie cronică literară (în ultimii ani, este titulara unei rubrici despre „Cărţile de plastic“, în revista „Dilemateca“), traduce din franceză, italiană, engleză, finlandeză. Meseria o poartă adesea prin universităţi din „Europa limbilor romanice“, iar posibilitatea de a explica literatura română străinilor – şi de a-i face să o îndrăgească – i se pare una dintre cele mai frumoase provocări de care are parte, atât ca profesoară, cât şi în calitate de cititoare impenitentă.

Nu rataţi!

-Expoziţia „To paint is To Love Again, de Henry Miller aux artistes d’aujourd’hui“, la Dorothy’s Gallery, care dezvăluie o altă faţetă a scriitorului american Henry Miller: aceea de artist plastic.  Până la 4 aprilie, cei care gustă literatura acestuia şi nu numai pot admira câteva dintre cele peste 2.000 de acuarele semnate de îndrăzneţul prozator. Evenimentul doreşte şi să le amintească parizienilor de scriitorul care a iubit nespus Oraşul Luminilor.

-Paris Jazz Root Dance Festival, aflat la a cincea ediţie, care se va desfăşura în perioada 18-20 martie.  Anul acesta, amatorii sunt invitaţi să se apropie de ritmurile charleston, bluzz, afrojazz, body percussion sau jazz rock.

-Expoziţia „Gustav Mahler“, găzduită de Muzeul d’Orsay, care propune o privire succintă în laboratorul de creaţie al marelui compozitor, şef de orchestră şi director de operă. Vizitatorii pot admira obiecte expuse datorită sprijinului oferit de mediateca Mahler de la Paris.