Disneyland Paris: locul unde lumea îşi schimbă regulile
0
La câteva zeci de kilometri de capitala Franţei există un loc creat pe conceptul de „iluzie“. Aici, visele se vând pe bani mulţi, nervi pe măsură, cozi şi oboseală cât cuprinde. Însă, la final, veţi ajunge, probabil, la concluzia că destinul v-a rezervat întâlnirea cu unul dintre cele mai fascinante locuri cu putinţă
Disneyland Paris este la numai 32 de kilometri de capitala Franţei, dar senzaţia este că ai putea, la fel de bine, să te afli la mii de kilometri de lumea cu care te-ai obişnuit, a cărei înfăţişare şi ale cărei reguli de funcţionare le-ai deprins. Aici, pe 19 kilometri pătraţi, se întinde realizarea ultimă a unui concept despre care sociologul francez Jean Baudrillard vorbea în anii 1970, făcându-i pe criticii de profil să mustăcească neîncrezători: „realizarea ultimă a simulacrului“. Momentul în care simulacrul înlocuieşte realul, copia devine mai reală decât realitatea însăşi. Sigur, în vremea respectivă nu exista Disneyland Paris, dar Baudrillard tot a intuit ceva-ceva.
În acest loc se trăieşte, se consumă, se respiră iluzie. Capitalistă, de import, cum reacţionau socialiştii francezi la momentul inaugurării parcului, sau inofensivă, bună să te încurajeze să zâmbeşti şi să-ţi facă odraslele fericite, tot iluzie se numeşte.
În fapt, singurii oameni de aici pe care îi poţi cataloga folosind acest concept sunt ceilalţi turişti şi angajaţii restaurantelor, magazinelor de cadouri şi recepţionerii hotelurilor din zonă. În rest, pluteşti prin proiecţii 3D, case bântuite, efecte vizuale de pe urma cărora îţi poţi fractura maxilarul de uimire, măşti şi personaje Disney deghizate.
Aparenta izolare a locului (vorbim despre un spaţiu enorm, împrejmuit de terenuri verzi absolut goale, ce se întind până la câţiva kilometri de Paris) şi toate această explozie de cópii ale unor cópii ale unor cópii transformă Disneylandul francez într-unul dintre cele mai fascinante locuri de pe planetă.
Sosirea şi primele impresii
Majoritatea turiştilor care ajung la Disneyland Paris coboară pe aeroportul Beauvais, locul unde aterizează cursele aeriene low-cost. Locul este fascinant, mai ales dacă ţi-ai proiectat în minte, până la acel moment, imagini despre cum va arăta drumul către, posibil, cel mai neobişnuit loc din Europa.
La faţa locului, dai peste un fel de aerogară pentru cursele aeriene. Cobori direct pe pistă, nici vorbă de vreun autobuz, intri într-o clădire ce rivalizează, ca mărime, cu Autogara Militari şi ai ieşit în câmp. Cât vezi cu ochii, se întind o parcare şi câmpuri verzi. De la Beauvais la Disneyland ai două variante: fie îţi rezervi din timp o maşină, prin hotelul unde urmează să fii cazat, fie iei unul dintre autobuzele din parcare, ce pleacă în fiecare oră. În ambele cazuri, preţul unei călătorii dus este de aproximativ 100 de euro de familie. Începe bine.
De la Beauvais, urmează un drum de vreo oră până la Disneyland. Drumul şerpuieşte prin segmente de autostradă, construite parcă într-un labirint, până ajungi la intrarea într-un mare parc, semnalizat cu „Bine aţi venit la Disneyland Paris!“. De aici, mijlocul de transport ales merge pe nişte drumuri largi, ce par să ducă nicăieri. În stânga şi-n dreapta nu se vede absolut nimic. Şi totuşi, din când în când, în faţa ta apare câte o barieră, semn că de acolo începe o parcare, iar în spatele ei un hotel.
În Disneyland Paris există două categorii de hoteluri. Hotelul Disneyland, construit chiar la intrarea în parc, cu lux şi tot tacâmul, rezervat, în general, şeicilor extravaganţi şi persoanelor fără ipotecă pe apartament. Aici, o cameră te poate costa până la câteva mii de euro. Pe noapte.
Apoi, sunt hotelurile pentru ceilalţi, turiştii obişnuiţi, fiecare având o notă tematică proprie. Noi am stat la hotelul „Santa Fe“, o combinaţie ciudată de decoraţiuni interioare ce imită Vestul Sălbatic, alăturate unor teme din lumea Disney. Astfel, imaginea unui cactus şi a unui pistolar gata de conflict se îmbina, nu de puţine ori, cu pozele lui Fulger McQueen, din celebrul serial de animaţie „Maşini“.
Oricum, preţurile hotelurilor din această ultimă categorie sunt mult mai apropiate de cele peste care dai la un amplasament normal, iar condiţiile sunt foarte bune. Micul dejun este inclus în preţ, în rest, pentru prânz sau cină trebuie să scoţi din buzunar aproximativ 50 de euro pentru două persoane.
Misterul cozilor
Minnie Mouse, prinsă la mijloc între nişte copii entuziaşti
Legătura dintre aceste hoteluri şi intrarea în Disneyland se face cu ajutorul unor autobuze gratuite, ce pleacă la fiecare 10 minute din faţa zonei unde eşti cazat şi te lasă chiar în faţa parcului. Intrarea în Disneyland Paris este senzaţională. Un şir de parcuri rotunde, a căror traversare te ameţeşte, cu o fântână mare în mijloc, unde turiştii îşi pot face, şi chiar îşi fac, fotografii. La numai câţiva metri de tine, se vede primul filtru de acces în parc, unde îţi sunt controlate sau scanate bagajele, apoi apar porţile principale şi îmbulzeala inevitabilă, copii urlând din toate puterile şi părinţi sleiţi, chinuindu-se să zâmbească pentru a le face pe plac.
Cea mai ieftină metodă ca să vă procuraţi carduri de acces în Disneyland Paris este să apelaţi chiar la hotelul unde sunteţi cazaţi. Cardurile respective acoperă întreaga perioadă a sejurului şi aveţi reduceri consistente. Altfel, dacă vreţi să cumpăraţi direct de la poartă, veţi avea surpriza să aflaţi că un astfel de permis poate ajunge şi la 100 de euro pe zi, în weekend, şi asta pentru o singură persoană.
Cardul de acces la Disneyland vă asigură intrarea în toate atracţiile parcului, ba chiar şi acces rapid în anumite locuri, între anumite intervale de timp ale zilei. Pentru că, dacă nu ştiaţi, în toată această explozie feroce de capitalism autentic, organizatorii şi turiştii Disneyland au descoperit împreună un concept cu care noi, românii, sunt extrem de familiarizaţi: coada.
La Disneyland, totul e însoţit de o coadă aferentă: mâncarea, distracţia, apa, transportul… Aşa se face că, din aproximativ 12 ore pe zi, cât te ţin picioarele şi psihicul să poţi petrece în Disneyland, cel puţin 50% din acest timp simţi răsuflarea caldă pe ceafă, din partea celui care stă în spatele tău la rând.
Acele lucruri care-ţi fac viaţa mai frumoasă
Mickey şi Minnie Mouse, conducând parada zilnică din Disneyland
Reţeta Disneyland este simplă: nu există fantezie a copilului din tine pe care noi să nu o putem îndeplini. Iar întreaga platformă desfăşurată în apropierea Parisului pare să confirme acest motto informal. Organizat pe două parcuri tematice uriaşe, Walt Disney Studio Parks şi Disneyland Park, locul pare o trecere în revistă a tuturor acelor gânduri năstruşnice care ţi-ar fi putut trece prin minte, de-a lungul vieţii, dar pe care nu ştiai cum să le pui în aplicare. Curse nebuneşti, senzaţii tari, peisaje de-ţi iau ochii, case bântuite, zboruri, căderi în gol cu barca, ce vă puteţi dori mai mult?
Primul parc tematic, Walt Disney Studio, este organizat pentru a-ţi da impresia unei vizite în studiourile Hollywood. Pe câteva alei foarte largi, se află, de-o parte şi de alta, mici studiouri, fiecare cu tematică proprie. Cuvintele-cheie în jurul cărora se învârt aceste clădiri sunt două: comunicare şi interactivitate.
Jocuri de lumini cu Donald Răţoiul, o cursă dementă cu un roller-coaster virtual, căderea în gol în liftul unui hotel dezafectat, o plimbare cu un tramvai printre studiourile amenajate, plus un program interactiv, în care unul dintre personajele preferate ale copiilor de astăzi, Stitch, salvează planeta ajutat chiar tine.
În această ultimă sală eşti transformat în personaj ce participă efectiv la cursa pentru salvarea Pământului. O cameră ascunsă îţi face o poză, evident într-un moment de slăbiciune estetică, fotografia este proiectată apoi pe un ecran 3D, unde intri în cursă alături de Stitch. Între timp, Stitch se ia de tine, îţi foloseşte slăbiciunile din plin, te ironizează, râde de defectele tale, în hohotele generale ale publicului din sală. Delicios.
Zborul dintr-o casă
În celălalt parc tematic, Disneyland, găseşti totul. Fără glumă. Grupat pe cinci zone, fiecare cu specific propriu, locul îţi propune o trecere în revistă a fanteziilor copilăriei ce ţi-ar lua, probabil, săptămâni întregi pentru a le parcurge în întregime. Noi am avut la dispoziţie trei zile, la foc continuu, de dimineaţa devreme până la ora închiderii, şi tot a părut prea puţin.
Legătura dintre cele cinci zone se face la picior, distanţele fiind mici, sau cu un tren special, gratuit. Avantajul acestui tren este că vine des, cam la fiecare 20 de minute, şi că priveliştea pe care o poţi admira din el e grozavă. Dezavantajul este că, pentru a-l putea lua, eşti nevoit, desigur, să stai la cozi kilometrice.
Grupat abrupt, acest parc se împarte în două mari categorii. Prima ţine de satisfacerea odraslelor. Plimbări prin labirintul lui Alice în Ţara Minunilor, zbor alături de Peter Pan (niciodată n-aş fi crezut că zborul într-un aparat plasat într-o casă întunecată îţi poate da senzaţia că te afli deasupra norilor), lupta cu răufăcătorii din casa lui Pinochio, o plimbare pe lacul fermecat, o vizită la Castelul Frumoasei Adormite şi o cursă cu Dumbo, elefantul zburător, toate acestea sunt doar aperitivul.
O chestie dementă
Apoi, poţi trece în zona intermediară: copii şi adulţi. Te plimbi cu maşinuţele pe un traseu special amenajat în munţi, împuşti răufăcători spaţiali, alături de cosmonautul Buzz Lightyear, sau te prăbuşeşti într-un
roller-coaster uriaş (ţipetele celor care aleseseră această ultimă distracţie deveniseră chiar ghid, în ultimele zile, pentru a găsi mai repede zona respectivă).
Zona a treia, favorită personală, presupune o vizită în lumea apelor. Vizitezi corăbii abandonate, intri în peşterile piraţilor, treci prin pasajul fermecat al lui Aladin şi, finalul apoteotic, intri într-o cursă nebunească într-o barcă, fiind urmărit de pe margini de Piraţii din Caraibe.
Zona a patra este destinată aproape exclusiv celor de peste 15 ani. Pe lângă delicii ceva mai liniştite (o plimbare într-un vapor, exersarea talentului de trăgător cu puşca şi vizitarea unui sat în miniatură, precum cele în care trăiau vechii indieni), aici ai parte de una dintre cele mai demente chestii pe care mi-a fost dat să le văd vreodată. O cursă la viteză supersonică, într-un tren, printr-o mină bântuită. De-o parte apa, de cealaltă muntele, trenul se înclină de zici că o să te dai peste cap, şinele trosnesc exact când treci peste apă, iar în mina întunecată îţi apar tot felul de personaje sinistre.
În fine, ultima zonă este cea rezervată restaurantelor şi locurilor de odihnă. Şi n-am putea încheia acest text fără următorul îndemn: dragi părinţi, dacă ţineţi la sănătatea copiilor, faceţi-le sandvişuri de la hotel! Mâncarea este extrem de scumpă în Disneyland (minimum 15 euro, orice) şi, mai important, complet nerecomandată: pizza, cartofi prăjiţi, hamburgeri, dulciuri cu tona, totul cu gust de sintetic.
Ce să nu ratezi
Piraţii Căpitanului Hook iau cu asalt străzile ticsite de vizitatori
Zborul cu Peter Pan. Eşti invitat să te aşezi într-o maşinărie zburătoare, găzduită într-o casă veche şi, câteva secunde mai târziu, te crezi dincolo de nori.
Atacul laser al lui Buzz Lightyear. Zbori alături de Buzz, dotat cu un pistol cu laser. Pe traseu, îţi apar duşmani, pe care trebuie să-i împuşti. Cel cu punctajul cel mai mare câştigă.
Stitch Live! Salvezi lumea, alături de teribilul Stitch, în direct, pe un ecran uriaş, în văzul tuturor celor prezenţi.
Piraţii din Caraibe. O cursă fenomenală într-o barcă, trecând în viteză pe sub cascade, căzând în gol, aproape să te răstorni, în timp ce piraţii te atacă din toate direcţiile.
Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“.
Se încarcă comentariile...
