Video Cum a fost înființat Parcul Național Retezat. Alexandru Borza, savantul care a luptat pentru „sanctuarul gigantic al naturii”
0Retezatul, primul parc național înființat în România, a împlinit 90 de ani de existență. Vechi domeniu de vânătoare al familiilor nobiliare, ținutul pădurilor seculare și al lacurilor glaciare a devenit una dintre cele mai prețioase rezervații ale naturii din România.
Omul de știință Alexandru Borza (1887 – 1971) recunoscut ca pionier al protecției naturii în România, a avut printre cele mai mari merite în înființarea Parcului Național Retezat, în 22 martie 1935, printr-o decizie a Consiliului de Miniştri al României.
Alexandru Borza, savantul care a luptat pentru Retezat
Eforturile sale au fost îndelungate. După ce în 1920, a fondat Grădina Botanică din Cluj-Napoca, profesorul Alexandru Borza, susținut de alți savanți ca Andrei Popovici Bâznoşanu şi Emil Racoviţă, dar şi de Societatea Naturaliştilor din România s-a concentrat în următorii ani pe înființarea unor parcuri naționale, unde statul român să legifereze oprirea păşunatului, a vânătorii și a tăierilor de pădure.
„Oamenii de pretutindeni și ai tuturor veacurilor s-au purtat dușmănos față de comorile estetice și științifice ale naturii, gândindu-se numai la exploatarea bunurilor oferite de natură. Specii de animale și plante, rare sau interesante, au căzut jertfă acestei neînțelegătoare lăcomii. Vegetația străbună a fost aproape cu desăvârșire înlocuită prin culturi umane, sau a fost adânc modificată prin amestecul omului (defrișări de păduri, pășunat, cosit, irigații), așa că abia mai găsești un colț de natură cu vegetația nealterată, unde să mai poți desluși legile naturale ale conviețuirii plantelor și tainele distribuției lor. Deci, tot atâtea pagube ireparabile pentru știință!”, scria profesorul Alexandru Borza, în apelul său „Ne trebuie o lege pentru protecția naturii”, publicat în 1927, în revista „Natura”.
Acesta reclama urmările dezastruoase cauzate de tăierile pădurilor, pășunatul prea intensiv, vânatul sau pescuitul nesăbuit, accentuate după anii de război.
„Oamenii noștri de știință, recunoscând primejdia ce pândește Monumentele Naturale, mai de seamă din România, au pornit o vie campanie de protecție a naturii, după pilda națiunilor mai luminate. Mișcarea aceasta, pornită după război de naturaliștii noștri, cu scopul de a crea rezervații sau parcuri pentru protejarea mediilor speciale de viață, pentru ocrotirea speciilor rare sau importante de plante și animale, a dat și până acum rezultate neașteptat de importante. Ne trebuie deci, înainte de toate, o lege specială pentru protecția naturii, care să consolideze rezultatele dobândite și care să permită, și de aici înainte, ca ființe rare, specii vegetale și animale amenințate cu distrugerea să fie protejate cât mai eficient”, adăuga savantul.
Vârful Retezat, emblema înălțimilor parcului
În 1935, la aproape 15 ani de la primele demersuri făcute pentru înființarea Parcului Național Retezat, care la începutul secolului XX era cuprins în domeniul familiei nobiliare Kendeffy, eforturile profesorului Alexandru Borza și altor savanți, ca Emil Racoviță (1868-1947), au fost încununate cu succes.
„Retezatul! Puţine nume de munte evocă impresii mai profunde de pribegii turistice, naturaliste şi vânătoreşti. Rar un masiv muntos care să te vrăjească mai mult cu peisagiile, de cea mai autentică sălbătăcie, să te fascineze mai tainic prin florile-i rare, prin gâzele minunate, vânatul extraordinar şi mai ales prin neîntrecutele fenomene glaciale: căldări, custuri, iezere, morene etc. În acest gigantic sanctuar al naturii cu o întindere de cel puţin 100 kilometri pătraţi vor admira şi studia minunele creaţiunii concentrate aici parcă din adins, generaţiile actuale şi viitoare de naturalişti, turişti din ţară şi de peste hotare, atraşi de faima Retezatului", informa Alexandru Borza, în descrierea „Retezatul”.
La înființare, Parcul Național Retezat avea o suprafață de 13.000 de hectare (aproximativ 130 kilometri pătrați), care, în timp, a fost extinsă, ajungând în prezent la peste 38.000 de hectare.
Cea mai mare parte a parcului se află în județul Hunedoara (87 la sută), restul întinzându-se pe teritoriile județelor Caraș-Severin (11 la sută) și Gorj (2 la sută), informează administrația Parcului Național Retezat.
„În Parcul Național Retezat se găsesc 50 de vârfuri care depășesc altitudinea de 2.000 de metri, cel mai înalt fiind vârful Peleaga, cu 2.509 metri, urmat îndeaproape de vârful Păpușa, al doilea ca înălțime din masiv, cu 2.508 metri. Vârful Retezat este cel mai cunoscut datorită formei sale „tăiate“, fiind vizibil din întreaga Țară a Hațegului, însă ca altitudine este doar al treilea vârf din masiv, cu 2.482 metri”, arată administrația PNR.
„Lacrimile de smarald” ale Retezatului
Parcul Național Retezat este supranumit „Tărâmul cu Ochi Albaştri”, datorită multitudinii de lacuri glaciare ce se găsesc în masiv şi care reprezintă aproximativ 38 la sută din totalul de lacuri glaciare din România.
„Cele peste 80 de lacuri din Retezat, dintre care numai 54 sunt permanente, sunt alimentate de zăpada topită de pe crestele munţilor. Cele mai spectaculoase dintre lacuri sunt: Bucura, Zănoaga, Ștevia, Ana, Lia, Tăul Negru, Tăul Porții, Gemenele și Știrbu. Cel mai mare lac glaciar din țara noastră este Bucura, cel mai adânc este Zănoaga, iar Tăul Porții este lacul glaciar aflat la cea mai mare altitudine”, arată reprezentanții ariei protejate.
Lacurile glaciare s-au format în căldările gheţarilor, prin acumularea apei provenite din ploi şi zăpezi şi prin scurgerile izvoarelor. Lacurile împreună cu circurile glaciare (bazine stâncoase cu pante abrupte, formate în urma topirii gheţarilor) fac ca Retezatul să fie unul dintre masivele din Europa care păstrează cele mai răspândite urme ale erei glaciare.
„Retezatul central a fost lăcaşul unei glaciaţii grandioase. Toate formele de circuri glaciare sunt reprezentate aici şi dezvoltarea lor e aşa de mare, încât ca urme ale vechilor reliefuri nu au mai rămas decât creste ascuţite, uneori formate din blocuri îngrămădite, care se prăvălesc încă în mod constant“, scria savantul francez Emmanuel de Martonne, în 1907.
Gemenele, locul interzis turiștilor din Retezat
Un alt ținut aparte al Retezatului este Rezervaţia ştiinţifică Gemenele. Ea ocupă aproape 2.000 de hectare şi păstrează una dintre ultimele păduri primare, neafectate, existente în Europa şi singura zonă de pădure antică amestecată.
Aici, potrivit reprezentanţilor Parcului Naţional Retezat, trăiesc multe dintre cele aproape 2.000 de specii de plante superioare din Retezat, lăsate să evolueze liber în habitatul lor natural. Pe teritoriul ei, turismul este interzis, la fel şi camparea, focul, abandonarea deşeurilor, culegerea plantelor, deteriorarea arborilor, deschiderea unor poteci şi trasee turistice.
Pe teritoriul Rezervației Științifice Gemenele sunt permise doar cercetări ştiinţifice, practica studenţilor biologi, geologi, geografi, silvicultori, vizite oficiale ale unor specialişti români şi străini.
Din anii ´50, ținutul sălbatic a intrat în administrarea Academiei Române, în baza unui acord încheiat atunci cu Ministerul Agriculturii. În prezent se află în componența Parcului Național Retezat, administrat de Romsilva prin unitatea sa cu personalitate juridică Administrația Parcului Național Retezat.
În centrul rezervației, la 1.770 de metri altitudine, Academia Română a construit în anii ‘50 o stație de cercetare.
Se încarcă comentariile...
