Video Lacul de acumulare Gura Apelor din Retezat, plin de „cicatrici”. Urmele adânci lăsate de alunecările de teren
0În cele cinci decenii trecute de la începerea amenajării Lacului Gura Apelor din Retezat, trecerea timpului și clima aspră de la peste 1.000 de metri altitudine și-au lăsat amprenta asupra malurilor sale.
Amenajarea lacului de acumulare Gura Apelor din Retezat și a barajului său uriaș au început în 1975, iar timpul a lăsat „cicatrici” pe țărmul său.
Din loc în loc, alunecările de teren au afectat ambele maluri ale lacului din Retezat (video) și au modificat vizibil înfățișarea acestora. Una dintre cele mai mari întinse zone afectate de surpări a fost semnalată încă din 2019.
„Pe drumul de contur de pe malul stâng al lacului de acumulare Gura Apelor, la km 1 + 700, a fost constatată o alunecare de teren care a avoluat rapid în primele două zile. Partea superioară (fruntea) este situată la aproximativ 1.170 – 1.175 mdM. Alunecarea este delimitată de crăpături (margini) de alunecare situate la aproximativ 150 de metri distanţă între ele în zona drumului de contur şi probabil se evazează în frmă de potcoavă spre baza alunecării. Baza se pierde în lac, sub nivelul apei, situat la cota 1.069 mdM la sata constatării. Suprafaţa alunecării este apreciată la 9.500 – 10.000 de metri pătraţi”, arăta un raport al Hidroelectrica.
Urmele lăsate de alunecări de teren sunt vizibile și în alte zone, pe maluri, în special în perioadele de iarnă - primăvară, când nivelul apei este redus. Totuși, ele nu au afectat funcționarea amenajării hidroenergetice și nu s-au înregistrat în zona barajului Gura Apelor.
„Ridicările batimetrice (n.r. subacvatice) au arătat că gradul de colmatare a acumulării este foarte redus, nedepășind 3-4 la sută. Albia din aval de baraj nu prezenta fenomene morfologice de amploare (eroziuni, blocări de albie prin alunecări de versanți, colmatări)”, arată un raport recent al Hidroelectrica, cu privire la starea lacului de acumulare.
Instalațiile barajului și hidroecentralei Retezat, modernizate
Barajul Gura Apelor, construit în perioada 1976 - 1998, nu a fost afectat de alunecări de teren. Specialiștii care l-au testat odată cu umplerea lacului de acumulare începând din 2019, când a atins cota de 1069,12 metri deasupra mării (mdM) au concluzionat că se încadrează în valori normale în privința parametrilor de siguranță.
Barajul a fost cuprins în lucrări de intervenție pentru exploatarea sa în condiții de siguranță. Acestea vizează reparații și modernizări ale echipamentelor hidromecanice și ale unor instalații degradate de trecerea timpului.
Hidrocentrala Retezat, parte a Amenajării hidroenergetice Râul Mare - Retezat, va fi și ea retehnologizată, la patru decenii de la inaugurarea ei. Contractul privind retehnologizarea centralei se află în licitație publică, iar investiția se ridică la 136,5 milioane de euro.
„Retehnologizarea C.H.E. Râul-Mare Retezat urmărește obținerea următoarelor beneficii: eliminarea restricțiilor de funcționare a generatorului (100/110 MW) și creșterea puterii acestuia de la 167,5 MW (în prezent) la minim 181 MW (în urma retehnologizării); optimizarea costurilor pe MWh produs în centrală; creşterea veniturilor din servicii de sistem; creșterea performanțelor și rentabilității investiției peste nivelul inițial; punerea în siguranţă a tuturor uvrajelor amenajării”, arată Hidroelectrica, autoritatea contractantă, în anunțul publicat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP).
Cinci decenii de la începerea lucrărilor din Retezat
Lucrările la Amenajarea Hidroenergetică Râul Mare - Retezat au început în 10 ianuarie 1975 și au durat peste un deceniu. Ea cuprinde Lacul de acumulare Gura Apelor, hidrocentralele Retezat și Clopotiva (cu o putere instalată totală de 349 MW), barajul de anrocamente construit la peste 1.000 metri altitudine în Munții Retezat și zeci de kilometri de galerii subterane.
Barajul Gura Apelor a fost amplasat în apropierea confluenței râurilor Lăpușnicul Mare, Râul Șes și Lăpușnicul Mic, într-o zonă turistică populară care reprezenta poarta de acces spre traseele din Retezat și Godeanu.
„Lucrările din această zonă demarează cu săparea galeriei de deviere a apelor pentru a executa barajul pe uscat, a cărui cotă maximă va atinge 173 de metri, fiind cel mai înalt baraj din ţară şi care va crea un lac de acumulare cu un volum de circa 200 milioane metri cubi şi întins pe peste 400 hectare”, informa inginerul Nicolae Florescu în 1975.
Barajul, construit din anrocamente, argilă, grohotiş și granit, a fost unul dintre cele mai mari din Europa la acea vreme. Mii de oameni au lucrat în condiții dificile, din cauza alunecărilor de teren, inundațiilor și climei aspre, iar șantierul a înregistrat peste 30 de victime, cele mai multe în urma viiturii din 1999 care a lovit colonia de la poalele barajului.
La construcția barajului s-au folosit peste nouă milioane metri cubi de rocă, iar lacul are o suprafață de aproximativ 420 hectare, o adâncime maximă de peste 160 metri și o capacitate maximă de 210 milioane metri cubi de apă.
Apa este condusă printr-o galerie subterană betonată, lungă de peste 18 kilometri, spre centrala Retezat, unul dintre principalii producători de energie electrică din România. O altă galerie subterană secundară, de 30 kilometri, captează apele pâraielor nordice ale Retezatului.
Deși termenul inițial de execuție era de cinci ani, amenajarea a fost inaugurată în aprilie 1986, la 11 ani de la începerea lucrărilor, iar hidrocentralele Retezat și Clopotiva au intrat în funcțiune în lunile următoare. Lucrările la baraj au continuat până în 1999, când acesta a atins cota finală (1078,50 mdM).
Se încarcă comentariile...
