Un Tico roz-bonbon pentru Gianina Corondan!
0Masina Gianinei Corondan poate fi recunoscuta cu mare usurinta prin oras. E, probabil, una dintre cele mai "expresive" si originale aparitii auto de pe sosele. In afara de tramvaie, doar Tico-ul ei
Masina Gianinei Corondan poate fi recunoscuta cu mare usurinta prin oras. E, probabil, una dintre cele mai "expresive" si originale aparitii auto de pe sosele. In afara de tramvaie, doar Tico-ul ei "neobosit, dragut si fidel" mai poarta culoarea roz-bonbon, potrivit perfect cu suvitele din parul nonconformistei posesoare. Kim Jong-il, cum a personificat-o Gianina, botezand-o dupa numele presedintelui Coreei de Nord "fiindca era singurul nume corean pe care il stia", nu-i serveste doar pentru a se deplasa dintr-un loc intr-altul. "Masina mea e ca o casuta de-a doua pentru mine. In cei cinci ani de cand o conduc, am dormit in ea, am mancat si m-am odihnit de fiecare data cand n-aveam unde sa ma duc". In ciuda dimensiunii minuscule pe care o are aceasta masina, Ginanina se simte in ea in totala siguranta, dupa cum spune - si ma asigura ca vorbeste serios - tocmai pentru ca ceilalti soferi nu-si pun mintea cu ea, vazand-o atat de mititica. "E drept ca mi se pare fragila uneori. Cand m-am intors din Africa acum doi ani (n.n. Gianina a participat atunci la expeditia catavencilor "Cu papucii prin desert"), mi se parea ca de jucarie, parca eram la carting", se amuza ea. Cu toate acestea, daca si-ar schimba-o, crede ca ar opta tot pentru un Tico, "ideal pentru oras". "Ma uit la prietenii mei cate probleme au la parcari, de exemplu. Eu sunt scutita de un asemenea stres. Parchez de-a lungul, de-a latul si de-a curmezisul trotuarelor. Cred ca doar in doua roti n-am asezat-o, deocamdata". Totusi, la polul opus al dorintelor ei se afla o masina de teren, fabricata tot de Daewoo - e vorba de Korando. "E un model care imi place mie, iar pe nebunii din trafic nu prea ai cum sa-i dovedesti decat cu o masina mare", spune ea, adaugand ca oricum conduce intotdeauna din placere. "Probabil ca toata lumea spune asta. Si eu am momente cand pur si simplu ma urc la volan si merg fara sa am o directie precisa. Doar ma plimb. Imi place sa fac asta mai ales cand am soseaua libera si sunt singura. Urasc, in schimb sa astept la stop si mai urasc soselele noastre. Nu se poate! E strigator la cer! Si faptul ca noi toti repetam la nesfarsit lucrurile astea, ma enerveaza si mai mult. Le spunem mereu si nu se intampla nimic. Dar probabil ca ne meritam soarta, iar locul rotilor masinilor noastre e in gropi. Ma gandesc ca noi om fi si inventat proverbul "prost de da in gropi", nu?"