Viaţa după fotbal! Valentin Negoiţă, fost jucător la Petrolul, a ajuns şef peste barmani la Dublin, în Irlanda

Fostul petrolist Valentin Negoiţă conduce o divizie a unui hotel de patru stele dintr-un cartier select al Dublinului, dar a rămas cu sufletul alături de „lupii galbeni".

Suporterii Petrolului n-au cum să nu şi-l aducă aminte. La începutul anilor 1990, Negoro era unul dintre golgheterii echipei. Atacant fâşneţ, cu o viteză foarte bună şi simţ al golului, Negoiţă tocmai fusese luat de Petrolul de la Steaua. Militarii îl încorporaseră de la Poiana Câmpina, aşa cum procedaseră şi cu alţii şi cum se obişnuia pe vremea comunismului, când Steaua şi Dinamo puneau mâna pe tot ce era bun şi de viitor în fotbalul românesc.
Aventura lui Negoiţă la Steaua a însemnat doi ani şi 11 meciuri în Divizia A, pentru fotbalistul pe care Anghel Iordănescu, pe atunci antrenor, îl aprecia mult. La fel ca şi pe Răchită, Artimon, Săvoiu sau Beca, titulari obişnuiţi la tineretul Stelei, şi chemaţi din când în când la echipa mare.
 

Carieră terminată la 25 de ani

Cum la Revoluţie s-a destrămat totul, fiecare a plecat la echipa lui, iar Negoiţă şi Răchită au ajuns la Petrolul, echipa-fanion a Ploieştiului. Au urmat ani buni pentru lupi, care au jucat în 1990 în Cupa
UEFA, iar în 1995 au câştigat Cupa României. Negoiţă n-a mai prins însă şi a doua performanţă, deoarece cu doi ani mai devreme o accidentare cumplită i-a distrus cariera la numai 25 de ani. Ruptură de ligamente încrucişate şi menisc. În condiţiile de acum mai bine de două decenii, echivalentul expresiei Adio, fotbal! Cam asta s-a întâmplat şi în cazul fotbalistului care a jucat 80 meciuri pentru Petrolul şi a marcat 15 goluri, deşi s-a mai chinuit puţin pe la ligile inferioare. Lovitura a fost grea pentru fotbalistul care la un moment dat se afla pe lista lărgită a lui Iordănescu pentru Mondialul din SUA. Iar ce a urmat, a fost şi mai greu. Era perioada fotbalului în care se câştiga puţin. Jucătorii se mulţumeau cu salarii de câteva sute de dolari pe lună, iar dacă primeau o casă sau un apartament de la club erau cei mai fericiţi din lume. Epoca miilor de euro încasaţi din fotbal nu începuse, drept pentru care mulţi s-au trezit fără adăpost financiar după ce au pus ghetele în cui.

 A intrat fraudulos în Irlanda

Cum a fost şi cazul fostului fotbalist de la Petrolul. N-a fost nici primul, nici ultimul ajuns în situaţia de a pleca din ţară. Fraudulos, pentru că România nu era şi nici nu visa să intre în Uniunea Europeană, a plecat în Irlanda, la o rudă a soţiei. L-a împrumutat cu nişte bani Răchită, pentru a putea părăsi ţara şi a luat-o de jos, de la spălatul vaselor într-un restaurant. „Mi-a fost extrem de greu la început, dar a trebuit să o fac, pentru mine, pentru familie. În România nu aveam nicio şansă. Aşa a fost să fie destinul meu”, a povestit el peste ani. Lucrurile s-au aşezat însă treptat şi omul a reuşit să-şi facă un rost şi o familie departe de ţară, dar cu gândul la ea.
L-am întâlnit acum la Dublin, unde îşi derulează a doua parte a aventurii irlandeze. Prima a fost între 1998 şi 2009, a doua din 2013 încoace. Negoro e şeful barmanilor la un hotel de patru stele dintr-o zonă selectă a capitalei Irlandei. Deja e consacrat în noua lui meserie, pe care a abandonat-o timp de patru ani, când s-a întors în ţară, din pricina unor probleme personale. A fost perioada în care a activat ca antrenor. Are licenţa A, a fost principal la Petrolul Teleajen, Chimia Brazi şi Fortuna Covaci, şi secund la Petrolul, cu Răchită principal. Iubeşte fotbalul în continuare, dar a fost realist şi a simţit că îi va fi greu să prindă cheag în fotbalul românesc, din motivele care se ştiu deja: instabilitate managerială şi financiară, lipsă de respect a patronilor etc. Aşa că a luat din nou drumul Irlandei, pentru a-şi continua viaţa de aici. E mulţumit cu ce face, soţia şi cele două fete îi sunt alături, are şi o nepoţică, lucrurile merg bine, cu suişurile şi coborâşurile pe care fiecare le are în viaţă. Negoiţă iubeşte în continuare Petrolul şi nu ratează meciurile sau ştirile despre echipa lupilor galbeni. „De fapt, urmăresc tot fotbalul românesc. Am satelit şi mă uit la meciuri. Nivelul de acum mi se pare destul de bun. E mult peste ce vezi în Irlanda. Aici, e un fotbal de luptă. Vorba lui Hagi, lungă şi pe a doua. Îmi doresc ca Petrolul să ajungă din nou în Liga I. E păcat să nu fie acolo. Pentru oameni, pentru fani, pentru stadion şi pentru tot ceea ce înseamnă Petrolul în fotbalul românesc. Până la urmă e singura echipă care a învins Liverpool”, spune el.

Antrenor la Bohemians şi Shelbourne
Întrucât microbul fotbalului i-a rămas în sânge, a continuat să antreneze şi în Irlanda. La juniorii lui Bohemians Dublin, apoi la Shelbourne. Destul de greu. Două antrenamente şi un meci pe săptămână. A renunţat din cauza programului de la muncă, dar ar vrea să o facă din nou. Deşi naţionala Irlandei e o naţională cu nume, campionatul intern nu are anvergură. Cei mai mulţi dintre jucători sunt amatori, merg la muncă şi apoi la fotbal. Irlandezii se bazează pe fotbaliştii din Premier League. “Eu urmăresc şi competiţia lor, deşi nu prea ai ce vedea. Nici ei nu-s foarte încântaţi. Marea majoritate a suporterilor ţin cu Celtic sau cu Liverpool, echipe pe care le consideră ca şi ale lor. Când e vorba despre rugby însă, lucrurile se schimbă radical. E nebunie curată”, povesteşte el. Hotelul la care lucrează Valentin Negoiţă e chiar lângă stadionul Aviva, cel care găzduieşte marile evenimente sportive ale Irlandei. O bijuterie de 51.000 de locuri, construit în 2010. „E bine pentru noi, că avem hotelul mereu plin. E un hotel cu peste 400 de camere. Am văzut şi servit multe personalităţi în toţi aceşti ani, dar cel mai mult m-a bucurat întâlnirea cu Iordănescu. A fost cu naţionala, în 2004 cred, şi s-a cazat chiar la noi în hotel. Nea Puiu a rămas mască atunci când m-am dus la el la masă. Personal, consider că a fost un antrenor foarte-foarte bun, chiar dacă în ultima perioadă mulţi l-au criticat. Să nu uite lumea că Iordănescu a ţinut în frâu Generaţia de Aur”, e de părere fostul fotbalist şi antrenor de la Petrolul.

Urmăreşte fotbalul românesc
Cât despre fotbalul românesc, aşa cum se vede el din Irlanda, Negoro nici nu laudă, dar nici nu dă cu pietre: „Mă bucur foarte mult pentru ce a reuşit Hagi. Ar trebui să fie un exemplu pentru toţi. În condiţiile actuale, în care nu mai sunt bani, un proiect ca al lui e singura şansă. Construcţia trebuie făcută de jos, corect şi la nivelul pe care şi-l permiţi. Mie îmi place şi ce face Burleanu la Federaţie, nu înţeleg de ce se creează atâta adversitate în jurul lui. Experienţa ca secund la Petrolul e o amintire frumoasă. Vivi (n.r, Răchită) m-a luat şi reuşisem cu mijloacele de atunci să facem o echipă bună. El i-a adus pe Hamza, Boudjema şi Mustivar, care au devenit jucători foarte buni în fotbalul românesc. După ce a plecat el, am lucrat puţin cu Mulţescu, apoi am fost dat afară. Nu port pică nimănui. Pentru Petrolul aş face orice, cu oricine. Aşa suntem noi, ăştia care avem sânge galben albastru şi cred că faptul că jucăm cu 5.000 de oameni la liga a patra demonstrează că sunt mulţi
ca mine”.

Se va întoarce acasă
Negoiţă are 48 de ani, dar nu se vede îmbătrânind în Irlanda. Îi e dor în fiecare zi de casă, de România, de prieteni, de Petrolul. „Nivelul de trai aici e foarte bun, iar irlandezii sunt nişte oameni prietenoşi şi respectuoşi. Te poţi realiza dacă munceşti şi eşti corect. Poţi să trăieşti bine şi să pui şi ceva deoparte. Fetele mele sunt irlandeze, chiar dacă numai cea mică este născută aici. Pentru ele, viitorul nu mai înseamnă România. E opţiunea lor şi o respect. Eu şi soţia însă o să ne întorcem acasă. Nu ştiu când, peste cinci ani, poate zece, habar n-am. Dar voi reveni la mine la Câmpina, pentru că acolo e locul meu. Mi-ar plăcea să mai lucrez şi în fotbal, aş face-o şi ca voluntar. Aş da o mână de ajutor oriunde mi s-ar cere”, a mărturisit el.
Până la momentul ăla, se mulţumeşte cu statutul de suporter. Are în maşină un fanion al Petrolului şi poartă o şapcă, cu însemnele lupilor galbeni. Toţi de la muncă ştiu că e fost fotbalist. Ţine în subordinea sa angajaţi din România, Irlanda, Italia, Brazilia şi Polonia şi pe mulţi dintre străini i-a învăţat cuvinte româneşti. M-am convins personal, când la intrarea în bar am fost întâmpinat cu un „Ce faci? Eşti bine? Ţii cu Petrolul?”, rostit uşor stricat de un italian din Sardinia. Era unul dintre oamenii lui Negoro şi fan prin alianţă al „lupilor galbeni”. 

L-a întâlnit pe Pat Bonner
Cum barul în care lucrează Valentin Negoiţă este aproape de stadionul Aviva, românul a avut ocazia de a vedea destul foşti şi actuali fotbalişti. Între ei şi pe Pat Bonner, portarul Irlandei la Mondialul din 1990, când verzii i-au eliminat pe tricolori. I-am spus că sunt din România şi a zâmbit: „România e ţara mea preferată!”