Secretele unei atlete de semimaraton: „Ajung la 700, 800 de kilometri alergaţi pe lună“. Ce program are zilnic

Mică de statură, cu o mină imaculată şi calmă, Andreea Pîşcu pare un copil ajuns din greşeală alături de cei mari la linia de start. Impresie eronată! Este un ”baby-face-killer”, ”o ucigaşă cu faţă de copil”, care termină mereu în top, în faţa celor mai mulţi dintre cei aflaţi în cursă cu ea.

Avea 19 ani! Era în primele rânduri la startul OMV Petrom Semimaratonul Bucureşti din 2016. 

S-a aşezat în faţa panglicii care reuşeşte, subţirică şi firavă, să ţină pe loc alergătorii nărăvaşi gata să pornească în goana nebună ce înghite kilometri şi înfulecă secunde. Mică de statură, 1.58 m, cu o mină neprihănită dar concentrată, pare un copil, şi mulţi o apostrofează spunându-i că nu are ce căuta în faţă. 

E de fapt o ”baby-face-killer”, ”o ucigaşă cu faţă de copil”, şi cei mai mulţi află asta după ce trec linia de sosire şi văd că fata drăguţă, calmă, micuţă, a ajuns cu mult înaintea lor la finiş. A fost prima româncă din concursul organizat de Bucharest RUNNING CLUB, a terminat Campionatul Naţional de Semimaraton după 76 de minute şi 26 de secunde, prima cursă la capătul căreia a devenit campioană la seniori, după zeci de titluri la juniori şi tineret. 

Poate şi pentru că i-a plăcut evenimentul şi atmosfera: ”Traseul la Semimaratonul Bucureşti cred că e ales foarte bine şi îmi convine şi mai mult pentru că e o tură întreagă. Nu-mi plac cursele la care te învârţi de mai multe ori în buclă. Atmosfera pe traseu a fost minunată”.

Gorjancă din Bumbeşti-Piţic, Andreea Alina Pîşcu (20 de ani), nu a rămas pe loc, şi-a îmbunătăţit timpul de la Bucureşti, la Amsterdam, o cursă care i-a plăcut foarte mult, terminând cei 21,097 km în sub 76 de minute (75.47), locul 5 cu echipa la Campionatul European de Seniori. Şi, pentru acest an, când va fugi şi la Europenele de Tineret şi la Universiadă, are gânduri şi mai mari: ”Un 74 de minute pe «semi» ar fi minunat! Depinde însă şi de traseu, să fie de fugă. Şi o medalie la Europenele de Tineret, unde mai mult ca sigur alerg 10.000 m”. Viitorul? Maratonul de la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020.

Atletei antrenate de Ion Bură i se potriveşte distanţa semimaratonului ca o mănuşă. ”Mi se pare destul de uşoară, acum că m-am obişnuit”, ne spune Andreea care apreciează mai mult cursele de peste 10 kilometri. Ca orice fondistă de top, olteanca adună multe ore de antrenament şi mulţi kilometri. ”De obicei, am 13 pe săptămână. Mai exact, duminică am doar unul. Rar, foarte rar, şi joia e ziua când mai am tot o şedinţă. Depinde mult şi de perioada în care suntem cu pregătirea. Facem şi forţă, dar nu punem mare accent pe asta. Cam de 3 ori pe săptămână. Ca distanţă, depinde de perioadă. Ajung şi la 600-700 de km pe lună”, ne povesteşte Andreea, acum studentă la Educaţie Fizică şi Sport, la Târgu Jiu.

Şi, tot ca orice fondistă, nu se simte bine la şedinţele de antrenament de viteză. ”Cel mai mult îmi plac alergările lungi, pe viteză nu sunt aşa de bună. Şi fartlekul. Bucăţile scurte nu prea îmi plac (râde), 200 m, 400 m, 800 m, deşi eu am alergat iniţial semifond. Antrenamentele lungi le fac de obicei pe Dealul Târgului, lângă Târgu Jiu, avem o tură acolo pe centura oraşului”, a declarat Pîşcu, care încă nu a alergat maratonul. ”Vreau să treacă anii pe care îi mai am la «tineret» şi apoi să alerg şi cei 42 de kilometri. E timp! Cea mai lungă distanţă a fost de fapt un antrenament de 35 de kilometri. Eram cu colega mea Elena Moagă şi cum ea i-a spus antrenorului că nu face alergarea dacă nu merge cineva cu ea, am fugit eu. Nu era în plan toată distanţa, dar până la urmă am dus toţi kilometrii. Mi s-a părut destul de greu!”, spune Andreea care a reuşit în iarnă o medalie de bronz, alături de echipă, la Campionatul European de Cros.

O alergătoare de asfalt pe care nu o avantajează crosul sau montanele, pantele, Andreea ne explică care crede că ar fi condiţiile ideale de cursă. ”Undeva pe la 10-15 grade Celsius, fără vânt, în niciun caz din faţă, din spate poate ar fi bun (râde) şi, în plus, o atmosferă plăcută, oameni mulţi pe traseu care să ne încurajeze”, ne-a zis sportiva care apreciază faptul că se antrenează alături de colegi fără de care i-ar fi foarte greu.

Cum a început acest sport? Încurajată şi susţinută de părinţi. ”În generală am făcut handbal. Îmi plăcea mult! Am jucat un an şi jumătate, iar apoi am trecut la atletism. În clasa a 9-a, eram la liceu la Novaci, s-a ţinut o etapă judeţeană, un cros, la care m-a trimis profesorul meu de sport, Manuel Colţescu. Am terminat pe locul 3, după 2 atlete. Acolo m-a văzut antrenorul meu de acum, Ion Bură, şi mi-a zis să vin la pregătire la Târgu Jiu doar în weekend ca să văd dacă îmi place. Mă duceam doar sâmbătă şi duminică, asta până în vacanţa de vară când am fost în fiecare zi şi nu după mult timp m-am mutat de tot”, ne povesteşte Andreea care mai are un frate mai mic, Mădălin, şi el atlet care însă acum este anul întâi la facultate, la Timişoara, la medicină veterinară.

Andreea Pîşcu, DESPRE

Alergare: Am început să practic alergarea pentru că îmi plăcea, iar după ce am participat la concursuri şi am început să câştig, mi-am dat seama că am un viitor. Mă face fericită, iar când am şi rezultate bune sunt şi mai bucuroasă. Mi-a dat şi posibilitatea să vizitez lumea, să văd locuri noi. Nu ştiu dacă altfel aş fi făcut asta.

Atleţii preferaţi: Din ţară, Ancuţa Bobocel şi Nicolae Soare, internaţionali, Mo Farah şi Genzebe Dibaba.

Numărul de pantofi de alergare: Perechi de pantofi de alergare pe care chiar le folosesc sunt trei. Am15 perechi, multe dintre ele Adidas. 

Postura de alergare: Mi s-a mai făcut din când în când observaţie în ce priveşte aspectul acesta mai ales la cursele de  viteză sau pante, pentru că aş alerga prea aplecată în faţă.

Programul zilnic: Nu încep cu micul dejun! Nu mănânc înainte de primul antrenament. Mă pregătesc pe la 7.30, la 8.00 încep. Undeva la 9.00, 9.30, se termină şedinţa de pregătire, venim la cămin, duş şi apoi mic dejun. Apoi merg la facultate, de obicei termin la 16.00, revin la cămin şi mă pregătesc de al doilea antrenament care e la 17.00. După, cina şi în cameră, la televizor sau mă ocup de ce mai am de făcut pentru şcoală. Pe la 21.30 – 22.00 încerc să mă bag la somn.

Suplimente: Nu iau suplimente, nici geluri, doar ce mai găsesc după curse pe mese. În rest, îmi fac de obicei apă cu lămâie şi cu miere. Când mă simt mai slăbită, că de obicei am probleme cu calciul, iau vitamine.

Cărţi: Citesc când am timp. Ce-i drept mai mult cărţi despre sport, antrenamente,  nutriţie, şi mai rar beletristică.

Dacă iubiţi mişcarea şi stilul de viaţă sănătos vă aşteptăm pe 14 mai ca alergător, voluntar sau suporter la OMV Petrom Semimaratonul Bucureşti alături de peste 16.000 de alergători din 60 de ţări care se bucură de sărbătoarea Bucureştiului.Vă puteţi înscrie pe www.bucuresti21km.ro până pe 3 mai la una dintre cursele: semimaraton 21km, 10 km Volkswagen, Ştafeta Scholl ((7km + 7km + 7.1km), Cursa Populară Vodafone (3km), Cursa Adolescenţilor Erasmus +(2,5km). Sâmbătă 13 mai copiii între 0-13 ani vor lua startul grupaţi pe categorii de vârstă la Cursa Copiilor McDonald’s (0,7-1,3km). Detalii pe www.bucuresti21km.ro.

Pe traseul OMV Petrom Semimaratonului Bucureşti, vor fi amenajate peste 20 de puncte de hidratare şi divertisment, peste 20.000 de suporteri vor încuraja alergătorii alături de trupe, cântăreţi, dansatori, toboşari. Peste 1.000 de oameni – organizatori, voluntari, forţe de ordine se vor asigura că duminică 14 mai, capitala să se transforme într-un oraş al sportului şi al bucuriei.