Poveştile boemei bucureştene. Cum a fost trimis Cornel Dinu să-l salveze pe actorul Gheorghe Dinică dintr-o pădure, la un şpriţ: „Ai vrut să mă lichidezi, canalie!“
0Fostul selecţioner Cornel Dinu descrie în cartea sa, „Zâmbind din iarbă”, atmosfera de la şuetele la care luau parte, în urmă cu decenii, scriitorii, actorii şi sportivii. Ajunul Revelionului 1972-1973 a fost, din toate punctele de vedere, unul de pomină.
Într-o vilă de la munte s-au reunit fotbalistul Cornel Dinu, doctorul Conţi Bărbulescu, actorul Gheorghe Dinică, cântăreţul Dan Spătaru, respectiv familiile Fănuş şi Stela Neagu, Ion şi Melania Băieşu.
A ieşit un chiolhan de pomină şi un şpriţ cu prelungiri. Exilat în maşină după ce şi-a invitat comesenii la o partida de sex, genialul Gheorghe Dinică a fost la un pas să îngheţe în pădure, fiind uitat de petrecăreţi afară. Scena salvării, descrisă de Cornel Dinu (trimis să-l recupereze pe actor) este spumoasă: „O iau prin preajmă, să găsesc răsfăţatul. Ei bine, îl disting, după vreo jumătate de oră de dibuială prin ger şi gheaţă. Mârâia aproape degerat, lipit de un brad, în vâlceaua dinspre cantina spre „Vila 7”: „A, m-ai gasit. Ai venit tu, unde-i criminalul care m-a trimis în lagăr? A, n-are curaj să mă vadă! Te-a trimis pe tine, cercetaşule. Vino să te strâng în braţe! Ştiam că eşti singurul care mă poate salva. Contam pe tine. Cară-mă!”. Abia intrat în vilă, şubred cum era, în plină cântare a lu’ Dănuţ (n.r. - Spătaru), s-a repezit spre Conţi: „Criminalule, ai vrut să mă lichidezi, canalie, m-ai închis în padure!”, a povestit Cornel Dinu în cartea sa.