Pe urmele fostului handbalist Marian Cozma
0La sala ce poartă numele pivotului naţionalei, de la Şcoala Generală nr. 30, câteva zeci de copii sunt iniţiaţi în tainele sportului cu mingea mică. Toţi au auzit de „Păsărilă“, iar fostul handbalist este exemplul lor. În ziua în care s-a împlinit un an de la dispariţia tragică a lui Marian Cozma, elevii de la şcoala de handbal ce-i poartă numele au jucat meciuri chiar în locurile unde a copilărit pivotul.
Viscolul şi troienele de zăpadă nu au împidicat un grup de copii - în jur de 40 - să ajungă, în seara de 8 februarie, la sala de sport a Şcolii Generale nr. 30 din Bucureşti. S-au echipat cuminţi, iar apoi, deopotrivă fete şi băieţi, au pătruns pe terenul de handbal. Până spre ora 18.30 au alergat după mingea mică şi rotundă.
Apoi, la comanda antrenorilor - jucători la Dinamo, de fapt - s-au încolonat şi, împărţiţi pe grupe de vârstă, au început mişcările de încălzire. Mai cu zâmbetul pe buze, mai cu câte o grimasă la un exerciţiu mai puţin plăcut, puştii şi-au făcut treaba, iar apoi a urmat momentul cel mai plăcut: meciul de handbal.
În tricouri albe sau roşiii pe care se putea citi Asociaţia „Marian Cozma", băieţii. iar mai apoi fetele s-au întrecut chiar pe locul unde, înainte să se ridice sala de sport a şcolii Generale nr. 30, se afla un teren în aer liber, cu ciment. Acolo, în urmă cu 15-20 de ani, internaţionalul român obişnuia să joace fie handbal, fie fotbal, alături de colegii săi.
Micuţele handbaliste, în număr de zece - porţile au fost apărate de băieţi -, nu au fost foarte interesate de scor. Puştii, în schimb, au legat o discuţie aprinsă după meci, "ţinta" lor fiind un băiat venit de la rugby... "Ce erau intrările alea?!", i-au reproşat ceilalţi.
Am intervenit şi i-am întrebat dacă ştiu cine a fost Marian Cozma? "Eu am jucat fotbalul cu el, domnu'", îmi spune unul dintre ei, Claudiu Stanciu. "Îl cunosc pe domnul Petre Cozma şi am venit la şcoala de handbal de când s-a deschis, pe 8 septembrie anul trecut", adaugă puştiul de 13 ani.
Aflat la categoria "pitici", David Voica are 5 ani şi nouă luni. N-a intrat în joaca băieţilor mai mari, însă la încălzire a fost numai zâmbet. Atunci când îl întrebi de ce a ales handbalul răspunde direct: "Îmi place. Mă joc şi cu ceilalţi copii. Mă distrez". Nu înainte însă de a spune că îi place "fiindcă
l-am văzut pe tati ". "Tati" în cazul lui David este Bogdan Voica. Încă handbalist activ la Dinamo, acesta îşi face timp să-i antreneze şi pe copiii de la şcoala "Marian Cozma". Alături de alţi colegi ai săi - Sebastian Bota este unul dintre ei. "Sunt legat afectiv de această şcoală. L-am cunoscut pe Marian. Ştiu cine a fost, de unde a plecat şi vreau ca aceşti copii să înţeleagă câtă dorinţă a avut el, cât a muncit pentru a ajunge un mare handbalist. Mă bucur că deşi vremea este rea astăzi (n.r. - luni, 8 februarie) au venit atâţia copii", a declarat pentru "Adevărul Sporturi" handbalistul-antrenor.
Andrei nu se desparte de tricoul cu numărul 8

Andrei (3 ani), nepoţelul lui Marian Cozma, a fost şi el în sală la acţiunea de comemorare a handbalistului român. El a purtat tricoul cu numărul 8, cel pe care îl avea de la unchiul său. Andrei a alergat mai tot timpul pe lângă plasa de protecţie a porţii de handbal. Fireşte, a alergat după o minge de minihandbal pe care a lovit-o însă mai mult cu piciorul.