„Partidul, Iordănescu, România”. Cum a plecat „Generalul” pe uşa din dos de la naţională în 2004, hulit de toată lumea, după un 1-1 cu Armenia, la Erevan

România nu are amintiri plăcute din capitala Armeniei, acolo unde a mai jucat o dată, la 17 noiembrie 2004. Atunci, fraţii Karamyan şi compania au obţinut un egal, 1-1, care a provocat încheierea prematură a celui de-al doilea mandat a lui Iordănescu la cârma naţionalei.

17 noiembrie 2004 a fost o zi neagră în istoria primei reprezentative a României. Armenia, aflată la un nivel net inferior celui de acum, a ţinut în şah echipa lui „Generalului”, la Erevan, scor 1-1. La două zile de la meci, „antrenorul secolului XX” şi-a anunţat demisia de la echipa naţională, încheind cel de-al doilea mandat, unul în care a ratat calificarea la Euro 2004 şi a compromis-o pe cea la Cupa Mondială din 2006.

România începuse campania cu trei victorii, 2-1 cu Finlanda, 2-1 cu Macedonia şi 5-1 cu Andorra, dar pierduse la Praga, 0-1 cu Cehia, iar egalul din Armenia avea gustul unei înfrângeri, mai ales că „tricolorii” nu jucaseră încă cu Olanda, favorita grupei.

A lipsit atunci o echipă întreagă

Au lipsit atunci, din varii motive, Adrian Mutu şi alţi jucători de bază ai primei reprezentative, precum Bogdan Lobonţ, Cristian Chivu, Răzvan Raţ, Adrian Iencsi, Mirel Rădoi, Daniel Pancu, Ionel Ganea şi Marius Niculae. Din acest motiv, selecţionerul a apelat atunci la câţiva jucători care altfel cu greu ar fi prins echipa într-un meci oficial: Flavius Moldovan, Cosmin Bărcăuan, Cristian Dancia, Mihai Tararache sau Sorin Paraschiv. Supăraţi pentru rezultatul din Armenia, fanii au aşteptat echipa la aeroport şi au scandat „Partidul, Iordănescu, România!” şi „Demisia! Demisia!”. Microbiştii erau nemulţumiţi de faptul că antrenorul începuse să amestece fotbalul cu politica, el candidând în aceeaşi lună, noiembrie 2004, pentru un post de senator din partea Partidului Social Democrat. Socotindu-se criticaţi pe nedrept, jucătorii au decis înainte de meciul cu Armenia să intre în „silenzio-stampa”, la iniţiativa lui Bogdan Stelea şi a lui Adrian Mutu. 

Mutu era suspendat, dar a fost la Erevan

„Briliantul” tocmai fusese suspendat de Chelsea după ce fusese depistat pozitiv, pentru consumul de cocaină, şi nu mai avea voie să joace nicăieri până în mai 2005. Iordănescu l-a luat la naţională, pentru a se pregăti cu echipa, iar Mutu a mers şi în Armenia. Sosirea jucătorilor a fost tensionată, ei având de suportat ironiile fanilor, care aflând că nu vor să dea declaraţii, le-au strigat: „Am văzut că aţi vorbit pe gazon”. La vremea respectivă, un egal cu Armenia, chiar şi în deplasare, era o tragedie destul de mare. „Consider demisia mea un gest de normalitate  după jocul şi rezultatul din Armenia, indiferent de circumstanţele care au fost. Mă dau la o parte în interesul echipei naţionale şi cred că avem resurse să facem o echipă care să aducă românilor o nouă calificare”, a spus atunci Iordănescu.

Meciurile dintre România şi Armenia

17.11.2004, Armenia – România 1-1, prel. CM 2006
Au marcat: Dokhoyan 60  / Marica 29
România: Stelea – Stoican, Bărcăuan, Fl. Moldovan, Dancia – Caramarin (N. Dică 46), S. Paraschiv (Fl. Bratu 75), Tararache, Cernat (Măldărăşanu 62) – Neaga, Marica. Antrenor: Anghel Iordănescu

08.06.2005, România – Armenia 3-0, prel. CM 2006
Au marcat: Ov. Petre 29, G. Bucur 40, 78
România: Lobonţ – Contra (Stoican 66), Tamaş, Chivu, Raţ – Pleşan, Ov. Petre, D. Munteanu (Mazilu 83) – G. Bucur, M. Niculae, G. Coman (Mitea 77). Antrenor: Victor Piţurcă

28.02.2006, Armenia – România 0-2, amical
Au marcat:Maftei 72, Cociş 86
România: D. Coman – Bădoi, Maftei (Tamaş 74), Iencsi, Neşu – Pătraşcu (D. Munteanu 65), M. Rădoi, T. Bălan – Opriţa (Fl. Petre 70), D. Niculae (Mazilu 58), Zicu (Cociş 70). Antrenor: Victor Piţurcă

Stoichiţă a fost selecţionerul Armeniei, fraţii Karamyan s-au făcut români

Relaţiile fotbalistice dintre România şi Armenia au fost foarte apropiate. Gemenii Artiom (50 selecţii / 2 goluri pentru Armenia) şi Arman Karamyan (48 selecţii / 5 goluri), ambii în vârstă de 37 de ani, sunt astăzi cetăţeni români cu acte în regulă. Ei s-au stabilit la noi în ţară încă din 2004, de când s-au transferat la Rapid Bucureşti. Ulterior, Artiom a mai jucat la Politehnica Timişoara, Steaua Bucureşti, Unirea Urziceni şi Academica Clinceni, iar Arman la Oţelul Galaţi, FC Braşov, Ceahlăul Piatra Neamţ, Gloria Bistriţa, Politehnica Timişoara, Steaua Bucureşti, Unirea Urziceni şi Academica Clinceni. „Nu vreau să se supere nimeni, fie ca cel mai bun să câştige. O să fie greu pentru România, îi cunosc bine pe armeni şi pot garanta că-şi vor vinde scump pielea”, a spus Arman, care a fost titular în meciul cu România din 2004. „Îmi amintesc că fiecare jucător a luat o primă de vreo 3.000-4.000 de dolari după acel meci. A fost un rezultat mare pentru Armenia”, şi-a amintit fostul atacant. De asemenea, Mihai Stoichiţă a pregătit între 2003 şi 2004 naţionala Armeniei şi echipa Pyunik Erevan, cu care a reuşit să câştige campionatul, Cupa şi Supercupa. Datorită lui Stoichiţă, românul Marian Zeciu (39 de ani) a fost naturalizat şi a bifat şapte selecţii în naţionala Armeniei în mandatul lui „Lippi”. Tot atunci a primit cetăţenie armeană şi portarul camerunez Apoula Edel (30 de ani), care a evoluat şi în Liga I la Rapid Bucureşti.

Chivorchian şi Halagian sunt armeni la origini

De origine armeană, Gheorghe Chivorchian, actualul preşedinte al divizionarei secunde Juventus Bucureşti s-a născut la Bacău la 12 aprilie 1955 şi a ocupat, pe rând, funcţii de conducere la cluburi precum Ceahlăul Piatra Neamţ, FCM Bacău, Foresta Fălticeni, Politehnica Timişoara, iar timp de un an şi jumătate a fost şi secretar general al Federaţiei Române de Fotbal. Tot armean la origine este şi celebrul antrenor Florin Halagian, născut la 7 martie 1939. Acesta are la activ aproape 1.000 de meciuri ca antrenor în primul eşalon, la echipe precum FC Argeş, FC Olt Scorniceşti, Steaua Bucureşti, Dinamo Bucureşti, FCM Bacău, Inter Sibiu şi FC Naţional Bucureşti. El a câştigat de trei ori campionatul, cu FC Argeş (1972, 1979) şi Dinamo (1992).