Cea mai bună olimpică „tricoloră“, o atletă! La monobob, a terminat pe locul 12

Andreea Grecu a reprezentat România la Beijing de două ori, o dată fiind componentă a ştafetei de 4x400 de metri, în 2015, la Campionatul Mondial de Atletism, a doua oară, în lotul de bob, în 2022, la Jocurile Olimpice de Iarnă.

Cel mai bun loc românesc de la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Beijing, la individual, poziţia a 12-a, a fost ocupat de Andreea Grecu (28 de ani), la monobob. A sperat la mai mult, dar gheaţa chineză de pe pista „tunel” nu a ţinut cu ea. Sportiva „tricoloră” intenţionează să se retragă, dar nu înainte de a avea o nouă discuţie cu clubul Steaua, acolo unde este legitimată.

„La monobob am avut starturi bune şi mi-am dorit să termin în primii 6, dar a fost destul de greu. La bobul de 2 (n.r. – a făcut echipă cu Katharina Wick), antrenamentele au fost bune, dar startul nu m-a ajutat şi am ajuns doar pe 18. Cred că am fost şi obosită de la cursa la care am participat singură”, a explicat Andreea Grecu pentru „Adevărul“, în timp ce aştepta în Beijing aeronava pentru România. „Acum, vreau doar să iau o pauză şi să nu mai fac nimic”, a comentat ulterior bucureşteanca. Sportiva a făcut şi o radiografie a sportului românesc şi a perioadei petrecute la viteze ameţitoare, în bob, tăind în carne vie: „Nu există o strategie sănătoasă. Ţările puternice au cu totul altă viziune asupra sportivilor şi asupra sportului de performanţă şi asta se vede şi se simte atunci când concurezi cu ele. Trebuie să o spun, pentru că altfel m-aş simţi vinovată: nu încurajez încă pe cei mici să facă sport de performanţă pentru România până nu se rezolvă problemele şi până nu luăm exemplu de la naţiunile puternice”.

De la tartan, la bob

Andreea Grecu nu a făcut bob de când se ştie. A fost atletă. A făcut lungime şi a alergat sprint, de la 60 de metri, în sală, la 100 de metri şi 400 de metri, în aer liber. „M-a dus mama la Palatul Copiilor în Bucureşti la atletism, şi ea făcuse când era mică sportul ăsta. Şi nu numai pe mine, ci şi pe fratele meu geamăn, pe Ionuţ. La început, ca toţi copiii, faci mai toate probele. De la juniori, treci la ce vrei sau la ce te obligă antrenorul. Am ajuns astfel să fac săritura în lungime şi 60 de metri. Am încercat apoi şi 400 de metri. Mi-a plăcut proba asta mai lungă, dar pentru că nu făceam deloc antrenamente pentru aşa ceva, ceva specific, la finalul curselor mă simţeam foarte rău, foarte epuizată”, ne-a povestit Andreea.

Un părinte ba, altul da

Trecerea spre bob a făcut-o în 2011, când i s-a propus această aventură, continuând însă să participe şi la cursele de sprint, acolo unde putea termina pe podium. „Am mers înainte şi cu atletismul, pregătită de antrenorul de la bob, şi am luat parte la curse pe pistă, la nivel naţional, până în 2020. Era imposibil să fac, să încerc, la alt nivel. La bob trebuie să ai cam 10 kilograme în plus faţă de cât e ok la atletism, deci e mai greu cu fuga. Dar, la Naţionale, puteam să sper la o medalie”, explică Grecu, adăugând: „Mama nu a fost de acord că m-am dus la bob, tata a zis da”.

La Beijing, şi la Campionatul Mondial de Atletism

Cu 11:62, PB pe 100 metri, sau 53:96, pe 400 metri, Andreea Grecu a urcat de multe ori pe podiumul Campionatelor Naţionale de atletism. A fost cooptată şi în lotul României la competiţiile internaţionale, alergând fie alături de ştafeta de 4x100 m, fie alături de cea de 4x400 m, probă unde, în 2015, la Campionatul Mondial de la Beijing, făcea echipă cu Bianca Răzor, Anamaria Ioniţă şi Sanda Belgyan (3.28:60).

Şi în SUA, atleţii fac bob

„La atletism, tot timpul sportivii sunt întrebaţi de cei de la bob dacă vor să treacă la acest sport”, ne-a spus Andreea Grecu. Şi în SUA se dau probe pentru a ajunge în lotul de bob, la ele participând şi atleţi de talie mondială, cum a fost cazul fostului campion mondial la 100 m, Tyson Gay, care nu a reuşit însă să prindă lotul, sau cazul lui Ryan Bailey, fost deţinător al medaliei olimpice de argint la 4x100 m.

Îi era frică de bob

Să stai într-o „cochilie” care alunecă cu viteze ce pot depăşi 100 km/h poate fi considerat de mulţi un sport periculos. „M-am uitat înainte pe net şi am văzut răsturnări şi m-am cam speriat. Iniţial, din cauza asta, nu am vrut să mă mai duc, dar apoi m-am răzgândit. Făceam cu frică la început, dar asta e normal. Acum nu mai am nicio teamă”, ne-a explicat sportiva din Bucureşti.