Amintiri de la Cernobîl: Povestea teribilă a româncei care a prins explozia la Kiev
0Acum 34 de ani, s-a produs unul dintre cele mai mari dezastre din istoria omenirii. 30 de persoane au murit pe loc, iar acesta a fost doar începutul unei situaţii catastrofale, care a marcat o întreagă generaţie.
Lumea trăieşte, în aceste zile, o poveste de coşmar cu pandemia de coronavirus despre care vom vorbi mulţi ani de acum încolo. Totuşi, avem motive de optimism fiindcă, de-a lungul istoriei, omenirea s-a mai confruntat cu astfel de situaţii teribile. Şi, din fericire, a învins de fiecare dată şi, treptat, viaţa a revenit la normal.
Un foarte bun exemplu în acest sens e ce s-a întâmplat, acum 34 de ani, la Cernobîl. Vorbim despre o catastrofă nucleară la care o întreagă echipă românească de handbal feminin, Ştiinţa Bacău, a asistat de la Kiev, la doar 110 kilometri de locul unde s-a produs teribilul accident. Într-un interviu acordat jurnalistului Andru Nenciu (Digi Sport), Mariana Tîrcă, legendara handbalistă cu 335 de partide pentru naţionala României, a povestit ce a văzut la Kiev, după explozia care, ulterior, a lăsat urme devastatoare.
Tîrcă - avea doar 23 de ani în 1986 - şi colegele ei de la Ştiinţa Bacău se aflau la Kiev, unde au jucat, a doua zi după dezastrul nuclear de la Cernobîl, prima manşă din „dubla“ cu Spartak Kiev, în finala Cupei Campionilor Europeni.
Din păcate, Ştiinţa Bacău a pierdut atât turul din deplasare (22-23), cât şi returul de acasă (23-29).
Ce a spus Marian Tîrcă?
*Am fost expuse radiaţiilor atunci, dar nu am realizat la acel moment. Pe străzile din Kiev era o atmosferă apăsătoare şi nu înţelegeam de ce. Nu trecea nimeni. Nici ţipenie de om!
*Ne-am dat seama că ceva e în neregulă abia în momentul în care am văzut că partida urma să fie condusă de o cuplu de arbitri din Uniunea Sovietică, ceea ce nu era în conformitate cu regulamentul. Arbitrii delegaţi iniţial refuzaseră să mai vină la Kiev.
*Când am revenit în România, lucrurile personale ne-au fost băgate într-un beci, la întuneric, ni le-au dat înapoi după multe săptămâni, îmi amintesc.
*Alte lucruri, hainele, au fost îngropate. Ne-au dus la Iaşi, la un institut şi ne-au măsurat gradul de radioactivitate folosindu-se de firele de păr.
*Acel control şi tot ce se întâmplase ne-a distras puţin de la tensiunea returului. Apoi, după retur, ne-au băgat direct în carantină, am stat mult timp izolate.
CLICK AICI PENTRU A CITI, INTEGRAL, POVESTEA SPUSĂ DE MARIANA TÎRCĂ