Algerian venit în fotbalul românesc: „Terorismul nu e religie. Acum musulmani nevinovaţi devin victime“

În contextul evenimentelor recente care au zguduit Europa şi întreaga planetă, o discuţie liberă cu un fotbalist musulman, dar crescut în Franţa, capătă alte conotaţii.

În urmă cu câteva zile, Hamroun Jugurtha îşi depunea semnătura pe contractul cu Oţelul Galaţi, şi cu acest prilej a purtat o discuţie cu Lucian Ionescu, fost ziarist, în prezent oficial al grupării de la malurile Dunării. Hamroun n-a evitat şi atât de sensibilul subiect al atentatului de la Paris. 

“Religia mea trebuie să mă privească doar pe mine şi pe Dumnezeu! Nu avem dreptul să judecăm credinţa nimănui. Ştiu că acele caricaturi publicate de cei de la Charlie Hebdo au rănit orgoliul multor musulmani, dar asta nu justifică barbariile şi răspunsul cu kalaşnikov-ul. Pentru că astfel, musulmani nevinovaţi devin acum victime. Islamul reprezintă în esenţă o religie care îndeamnă la pace şi respect. Terorismul nu poate fi o religie! Eu am să cred în continuare în libertatea de exprimare”, a spus Hamroun.

Iată varianta integrală a interviului:

Hamroun, de ce în România?

Nu ştiam absolut nimic despre România înainte de a veni aici. Am însă prieteni care au jucat la voi în campionat şi mi-au spus că este un nivel destul de ridicat. Aveam alte trei propuneri, însă n-am stat pe gânduri şi am ales România. Consider că aici mă pot dezvolta.

Ce ştiai despre Oţelul Galaţi?

Aş fi meschin să spun că eram la curent cu istoria acestui club, sau că îi urmam parcursul îndeaproape. Am discutat cu actualul meu coechipier, Sanna şi acesta mi-a povestit cam la ce să mă aştept, atât la Oţelul, cât şi în România. De felul meu sunt un luptător şi vreau să pun umărul la salvarea acestei echipe.

Care sunt argumentele tale să crezi că poţi reuşi?

În carieră şi în viaţă, atunci când îţi propui foarte mult, poţi realiza mult. Când îţi propui puţin, rişti să nu realizezi nimic. Asta este filosofia mea.

Cum te înţelegi cu coechipierii?

Neaşteptat de bine. Sunt mulţi vorbitori de limba franceză, ceea ce reprezintă un atu pentru mine. Iar cine nu vorbeşte franceză, se descurcă în engleză. Este foarte bine că putem comunica uşor pe teren.

Ai evoluat în campionate cu stiluri şi culturi diferite.

Peste tot a fost foarte bine şi m-am adaptat fără probleme. M-am format la Guingamp. Era frumos, noi, francezii suntem comunicativi, ne place să rămânem şi după antrenamente, sau meciuri, la o discuţie. În Bulgaria, n-am stat foarte mult timp, dar acolo mi-a crescut cota. Am prins meciuri bune şi am marcat destul de des. Apoi, în Turcia era fanatismul publicului care te obliga să joci. Pentru că un stadion plin te impinge din spate. Culmea, perioada cea mai neplăcută a fost în ţara mea natală, Algeria, din cauza unor probleme contractuale. După care, am venit aici.