A murit uriașa baschetbalistă Uljana Semionova. Letona avea 2,13 metri și a scris istorie pentru URSS

Fosta baschetbalistă letonă Uljana Semionova a murit ieri, la vârsta de 73 de ani, la Riga. Uljana a fost prima jucătoare non-americană inclusă în Hall of Fame, în 1993.

Uljana Semionova, într-o fotografie din anii 1980 FOTO Facebook

Uljana Semionova, care a decedat ieri în orașul ei natal, Riga, la vârsta de 73 de ani, a fost una dintre cele mai de succes atlete din baschet și nu numai. În cariera sa de 20 de ani, între anii 1970 și 1980, a pierdut doar câteva meciuri, făcând ca echipa sa, Daugawa Riga (11 Cupe Europene, 8 la rând) și echipa națională sovietică (10 Campionate Europene, trei Cupe Mondiale, două titluri, niciodată o înfrângere în 18 ani) să fie imbatabile.

I-a fost amputat piciorul

În prima sa apariție la Jocurile Olimpice de baschet, în 1976, la Montreal, Uniunea Sovietică a învins Statele Unite cu scorul de 112-77, Semionova marcând 32 de puncte. Motivul principal a fost statura ei supradimensionată: avea 2,13 metri înălțime. Un munte de jucătoare care făcea recuperări și înscria coșuri fără a fi nevoie să sară.

Ultimii ani din viața ei au fost dificili pentru această legendă sportivă: a trăit dintr-o pensie modestă, în ciuda trecutului său impresionant, iar în 2022, piciorul ei a trebuit să fie amputat din cauza unei boli degenerative, necesitând o proteză costisitoare. Un val de solidaritate a erupt imediat, inițiat de Jacky Chazalon, o vedetă franceză a baschetului feminin și coechipiera ei la Clermont-Ferrand în ultima parte a carierei sale, când a reușit să emigreze după ce a împlinit 35 de ani.

A fost un simbol național

După ce retragerea din 1985, a fost o sursă de mândrie pentru Letonia natală, încă de când statul baltic și-a recăpătat independența după căderea Zidului Berlinului. La 13 ani, profesorul ei de Educație Fizică a recomandat-o la Academia de Sport din Riga, unde s-a mutat la o vârstă foarte fragedă. A fost prima femeie non-americană inclusă în Hall of Fame din Springfield, în 1993. Și-a ținut discursul în letonă, nu în rusă: „Sunt mândră să-mi onorez națiunea, Letonia. Compensează mulții ani în care nu am putut să o reprezint. Baschetul m-a învățat cum să trăiesc și să iubesc”.