VIDEO Românii, de la State la J.R. din „Dallas“

„Caracatiţa“, „Moştenirea familiei Guldenburg“, „Twin Peaks“ şi „Beverly Hills 90210“ au fost serialele care i-au condus pe români, încet, dar sigur, spre capitalism. „Sclava Isaura“ a fost începutul „telenovelizării“ României. „Dallas“, serialul fenomen, rămâne şi astăzi, pentru orice producător, un ideal în materie de audienţă.

În urmă cu 20 de ani, o Românie trezită dintr-un somn de jumătate de secol  încerca să digere libertatea cu tot ceea ce a adus ea. La fel ca vitrina unuia dintre multele boutique-uri „capitaliste", unde existau, „în consens", şi dresuri-plasă, şi Bonibon, şi lănţişoare de aur, ceea ce mult mai târziu avea să se numească showbiz autohton a testat, la început, o formulă bazată pe imitaţie, kitsch, dar şi inovaţie.

Citiţi şi:

Sebastian Bălăşoiu a fost poliţist în "State de România"
Nicoleta Luciu, „iepuraşul sexy" convertit la familism

Cum s-a născut publicitatea românească, ce seriale urmărea publicul în anii '90, pentru ce desene animate chiuleau cei mici de la şcoală, care erau melodiile ce nu lipseau de la nicio petrecere şi ce vedete lansa televiziunea, dar şi cum s-au transformat toate acestea timp de două decenii, aflaţi din serialul publicat în „Adevărul".

Poveştile cu lacrimi, gelozii, durere, amor şi infidelităţi fac rating. Drama se vinde oricum: fie în formă de ştire seacă, la telejurnal, fie livrată pe termen lung, ca telenovelă, în doze periodice, amplificată, remixată şi cu ingrediente noi adăugate în reţeta de bază. Tele-dependenţii, „bolnavi" incurabili, îşi savurează drogul cu plăcerea perversă a celor care ştiu că nu se pot lăsa de fumat şi de aceea fumează şi mai mult.

Telenovela a avut priză la români încă de la apariţia ei în România, în 1992, cu producţia braziliană „Sclava Isaura". „Sechelele" s-au manifestat chiar şi la 16 ani distanţă, în 2008, când TVR a difuzat partea a doua a seriei ce a intrdus în folclor proverbul „Muncesc precum sclava Isaura".

Sclava Isaura a vorbit întâi bulgăreşte

Românii cu antenă care prindeau semnalul de la vecinii bulgari urmăreau telenovela încă din 1988-1989. Bulgarii o difuzau în forma dublată, iar Isaura şi Don Leoncio vorbeau bulgăreşte. Se pare că publicul românesc „pirat" deducea intriga din gestică, nu din replicile personajelor. „Doctorul Cristian Andrei punea acum vreo 10 ani succesul telenovelelor pe seama sprâncenelor actorilor, mobile şi expresive pentru orice tip de telespectator, oricât de inocent", întăreşte  această presupunere analistul media Iulian Comănescu.

Ce au învăţat totuşi românii din comunism de la Isaura şi Don Leoncio: să spună fraze uzuale precum „Blago-dah-Ryah" (mulţumesc) sau „Nyamah zash-Toh" (cu plăcere). Atracţia pentru acest gen de serial are o explicaţie standard: o poveste simplă, melodramatică şi uşor de digerat provoacă o identificare a publicului cu personajele.

Ruddy Rodriguez, vedeta venezueleană din „Mala Mujer“

Targetul feminin se „cuplează" cu eroina principală, care, dincolo de limbă şi loc, are o viaţă cu care se poate identifica. „Aniela", o telenovelă actuală ceva mai sofisticată, istorică, nu face ratinguri foarte mari tocmai fiindcă publicul nu se identifică cu personajele", detaliază Comănescu.

Isaura a deschis un drum pe care au venit una după alta producţiile sud-americane „Mala Mujer" („Răzbunătoarea"),„Inimă sălbatică",„Şi bogaţii plâng", „Betty cea urâtă", „Înger sălbatic", „Hoţul de inimi" şi multe altele. O asemenea ofertă exotică, a satisfăcut foamea publicului, iar producătorii autohtoni au căutat poveşti în curtea propriei case.

Sue Ellen şi Cattani

Dacă „Sclava Isaura" a sedus doamnele cu veleităţi casnice, farmecul  personajelor J.R., Bobby, Sue Ellen şi Pamela din serialul „Dallas", difuzat de TVR în anii '80 şi reluat după Revoluţie, a subjugat toată suflarea românească. Episodul cu împuşcarea lui J.R (Larry Hagman). a făcut ca Bucureştiul să semene cu Bagdadul după bombardament: pustiu şi plin de praf. Publicul hardcore al „Dallas"-ului s-a retras în case pentru a urmări mişelescul asasinat al celui mai carismatic erou negativ.

La vremea redifuzării (1992) nu existau instituţii specializate de măsurare a audienţei, dar efectul era vizibil pe străzile pe care nu prindeai picior de om. În 1990-1991, un serial made in Germany, „Moştenirea familiei Guldenburg", introducea telespectatorul în intimitatea aristocratică a unei vechi familii germane. Guldenburgii au avut mare impact în rândul adolescenţilor şi în mediile studenţeşti datorită aerului curat occidental, aer pe care, la propriu, românii nu îl respiraseră încă.

Dar caracatiţa corupţiei şi-a arăta primele tentacule în România aflată în tranziţie şi un serial cu sonorităţi înspăimântătoare a străbătut vreme de vreo trei sezoane, ca un frison, mentalul colectiv: „La Piovra". Justiţiarul comisar Corrado Cattani (Michele Placido), eroul serialului italienesc, reuşea performanţa de a aduna într-o cameră de cămin studenţesc, duminica după-amiaza, în faţa unui televizor pe lămpi, câteva zeci de studente amorezate de el. 

"Cine se uită la Lars von Trier nu gustă telenovelele."
Iulian Comănescu
analist media

Mai veche ca televiziunea

„Telenovelele existau şi acum 150 de ani, pe hârtie, sub forma romanului-fascicolă. Cumpărătoarea era probabil slujnică, dar împărtăşea nefericirea prinţesei, eroina principală", este de părere Iulian Comănescu.

În zona anglo-saxonă, telenovela nu a prins, dar a câştigat teren genul soap operas. Serialele au fost numite astfel înainte de Al Doilea Război Mondial, când erau difuzate la radio, cu inserţii de reclame la săpun. „Tânăr şi neliniştit", difuzat la Pro TV din 1996 şi până în prezent, este cel mai cunoscut în România.

Ghici cine a omorât-o pe Laura din „Twin Peaks"

Sarah Jessica Parker din „Totul despre sex“ a dat mereu tonul în modă

Dar fantasmele s-au evaporat rapid după ce misterul morţii Laurei Palmer (Sheryl Lee) s-a insinuat straniu, pe muzica lui Angello Batalemanti, în viaţa telespectatorului nouăzecist. Moartea misterioasă a personajului Laura Palmer din serialul „Twin Peaks" şi teama de şomaj erau cam singurele griji ale românului de atunci.

Viziunea regizorală a lui David Lynch, contestată şi admirată, a dat naştere la opinii contradictorii din partea celor din branşă („O porcărie!", a decretat Dan Piţa, într-o anchetă ziaristică pe această temă) şi a generat un orizont de aşteptare din ce în ce mai larg, de la episod la episod.

Anii de aur ai televiziunii

Personaje ca agentul Cooper (Kyle MacLachlan, care avea să joace în „Totul despre sex", alături de Sarah Jessica Parker şi „Neveste disperate"), piticul Bob sau Nadine cea cu un singur ochi proiectau spectatorul într-o zonă onirică în care îşi putea imagina absolut orice.

„Beverlly Hills 90210", serialul-fetiş al adolescenţilor din întreaga lume în anii '93-'94 a arătat că publicul poate fi manipulat uşor dacă îl momeşti cu haine frumoase, maşini scumpe, trai şi cursuri la un liceu dintr-un cartier select. Toate acestea poartă astăzi numele „fiţe" şi ele s-au etalat din plin în „B.H. 90210". Astăzi se etalează peste tot în România. 

Telenovele cu ţigani autohtoni şi manele

Apariţia telenovelelor autohtone a ascuţit competiţia dintre posturile Acasă TV şi Pro TV, respectiv Antena 1, care au livrat, după 2000, „Secretul Mariei, „Clanul Sprânceană", „Numai iubirea", „Lacrimi de iubire" (dacă iubire nu e, nici telenovelă nu e). Manelizarea României a însemnat şi scenarii adaptate la context: personaje din lumea ţigănească au inundat micile ecrane provenind din „Regina" şi „State de România", ale căror audienţe au „strivit" concurenţa în ultimii ani.

State şi Flacăra, două personaje emblematice ale României de azi

„Tudor Vianu vorbea despre două tipuri de receptare a operei de artă. Primul e identificarea cu acţiunea şi personajul, care dă succesul la telespectatorul inocent din punct de vedere estetic. Al doilea tip e aşa-numita atitudine stilistică, distanţarea faţă de text şi personaje. Telenovelele nu sunt făcute ca să permită aşa ceva, iar cine se uită la Lars von Trier nu gustă acest gen de produs cultural", precizează Iulian Comănescu.

În anii '90, românii aveau o singură televiziune, cea publică, şi nu exista internet. Apariţia Pro TV a însemnat şi apariţia „Tânăr şi neliniştit", serialul-fluviu care „curge" din 1996 încoace.

Televiziunea nu mai dictează

Astazi, canalele media s-au multiplicat, televiziunea este concurată de alte modalităţi de petrecere a timpului liber, de la ieşitul la mall, la cinematografia 3D. Seriale de mare audienţă peste Ocean au fost bine primite în România, însă nu au mai avut audienţele anilor '90. Publicul s-a divizat odată cu divizarea pieţei TV. „Spitalul de urgenţă" care îl lansa ca star pe George Clooney, un mare succes comercial, a „clonat" încă două seriale cu sursă de inspiraţie din mediul medical: „Anatomia lui Grey" şi „Doctor House".

Succesul lor nu îl egalează însă pe cel al serialului „Lost/Naufragiaţii". Şi dacă telenovelele sunt făcute pentru femei, de ce n-ar exista şi seriale destinate acestui target? „Sex And the City" sau „Neveste disperate" au cucerit fashionistele şi femeile din mediul corporate dar s-au încadrat în noua regulă impusă de apariţia www: televiziunea este o bătrână doamnă uşor senilă, care nu mai dictează după cum vrea ea.