VIDEO Omul care aduce râsul

Un Groucho Marx în vârful carierei, în anii 1940

Considerat unul dintre „părinţii“ comediei, Groucho Marx şi-a trăit întreaga viaţă precum personajele interpretate pe scenă sau în film: cu ironie şi cu foarte multă dezinvoltură.

Potrivit mărturiei proprii, Groucho Marx s-a născut pe 2 octombrie 1890, într-o cameră situată deasupra unei măcelării de pe 78th Street, în New York. Fraţii Marx, cinci la număr, au crescut în cartierul cunoscut sub numele de Carnegie Hill, populat, la începutul secolului XX, de emigranţi proveniţi din toate zonele lumii. Familia lui Groucho era de origine evreiască, cu rolul de „superstar“ atribuit unchiului din partea mamei, Al Schoenberg, transformat, ulterior, în Al Shean.
Actor  într-un spectacol de vodevil, extrem de popular la vremea respectivă, Shean obişnuia ca, înainte să-şi viziteze familia, să le arunce câteva monede celor aflaţi la intrarea în clădire, în aşa fel încât cel care-i deschidea uşa să fie impresionat de fanii ce-l urmăreau peste tot. Mama lui Groucho, Minnie Marx, nu avea nicio legătură cu industria de divertisment, însă îşi dorea enorm ca fiii ei să cucerească scena, asemeni fratelui Shean. Cel mai mare dintre fraţi, Leonard, a fost trimis la lecţii de pian. Lui Groucho i-a descoperit calităţile unei voci de soprană şi, deşi băiatul îşi dorea enorm să devină doctor, la vârsta de 12 ani a fost retras din şcoală şi trimis spre zona de divertisment.

De-a lungul vieţii, Groucho avea să compenseze această retragere de pe băncile şcolii printr-o autoeducaţie aproape fanatică, ce avea să-l transforme, la final, într-unul dintre cei mai cultivaţi comedianţi din istoria spectacolelor de divertisment. Groucho lua cu asalt scena newyorkeză în 1905, ca actor într-un spectacol de vodevil. Alături de el se aflau fraţii Milton (Gummo Marx), Arthur (Harpo Marx) şi un alt tânăr cântăreţ, Lou Levy. Cei patru au făcut turul Americii, fără prea mare succes însă. La finalul reprezentaţiilor, familia a decis să se mute în La Grange, statul Illinois.

Într-unul dintre aceste spectacole avea să apară revelaţia. Se întâmpla la o reprezentaţie din Nacogdoches, Texas, la finalul căreia Groucho, Milton şi Arthur au început să facă glume pe scenă, pentru propriul amuzament. Spre surpriza familiei, reacţia publicului a fost una fenomenală. Din acel moment, totul avea să se schimbe.

Pentru început, fraţii au inclus în repertoriu un scheci celebru al acelei vremi, aparţinându-i lui Gus Edwards şi intitulat „School Days“. Apoi, au intrat în scenă „rolurile etnice“. Leonard a devenit italian, Arthur şi-a tras o perucă roşie şi a devenit „Patsy Brannigan“, irlandezul stereotip.

Groucho, care jucase deja în scheciul „School Days“ rolul unui german, s-a gândit să-şi transforme accentul în personaj de sine stătător. Reacţia publicului a fost atât de ostilă, încât a renunţat însă imediat, reinventându-se în „Domnul Ştie Tot“, cel care vorbeşte extrem de rapid, personaj ce avea să se transforme, ulterior, în alter ego-ul său. 

Însoţiţi acum şi de Leonard (Chico Marx), cei patru fraţi au luat cu asalt Broadway-ul, un loc în care spectacolele umoristice nu apăruseră încă. Succesul a fost fulminant. Aproape imediat, Hollywood-ul îşi deschidea porţile, iar fraţii Marx deveneau primii actori care ajungeau în „Cetatea Filmului“ direct din ipostaza de mari staruri ale scenei.

Capodoperele comice

Groucho Marx a jucat în 26 de filme, 13 alături de fraţii săi, Chico şi Harpo. Personajul său, considerat astăzi un veritabil clasic al comediei (precum duetul Stan&Bran sau „Dictatorul“ lui Chaplin), era reprezentat de un şarlatan extrem de şmecher, cu o mustaţă proeminentă şi un trabuc în permanenţă suspendat între buze, proliferând ocări şi ironii agresive la adresa oricui îndrăznea să i se pună în cale. 

Primul film al fraţilor Marx a fost unul mut, realizat în 1921, dar care nu a fost niciodată lansat, fiind distrus accidental. Un deceniu mai trâziu însă, fraţii Marx îşi transformau spectacolele şi personajele de pe Broad­way în câteva filme considerate, de atunci, adevărate capodopere ale genului comic: „Agenţi secreţi“, „La colegiu“, „Supa de raţă“ sau „O noapte la operă“.

Succesul fenomenal avea să vină însoţit şi de critici ale unor colegi de breaslă. Un exemplu celebru este cel al schimbului de replici dintre Groucho şi regizorul filmului „O noapte la operă“, Sam Wood. „Nu poţi face actori din lut“, declara cineastul, la care Groucho replica, acid: „Nici regizori din lemn“ (n.r. – joc de cuvinte în limba engleză, unde „Wood“, din numele regizorului, înseamnă „lemn“).

Lovitura prin televizor

Fotografie cu fraţii Marx, din 1915. De la stânga la dreapta: Groucho, Gummo, Minnie (mama), Zeppo, Frenchie (tatăl), Chico şi Harpo

În 1947, Groucho a fost ales să prezinte la radio un concurs intitulat „You Bet Your Life“, transmis ulterior şi la televiziune. Filmat în direct, spectacolul consta în chestionarele pe care Groucho le adresa participanţilor, însoţite, invariabil, de o serie de poante absolut delicioase, uneori chiar răutăcioase.

Un exemplu în acest sens este cel al unei femei, mamă a nouă copii, participantă la una dintre ediţii. La întrebările lui Groucho, în care acesta se arăta nedumerit de numărul impunător al odraslelor, întrebări la care femeia răspundea invariabil cu „Îmi iubesc soţul“, Groucho a replicat: „Şi eu îmi iubesc trabucul, dar, din când în când, îl mai şi scot din gură“.

Un alt semn distinctiv al emisiunii consta în momentele în care Marx devenea înduioşat de soarta unui concurent eliminat prematur din concurs, căruia îi adresa aceeaşi întrebare: „Ce culoare are Casa Albă?“, pentru a nu-l lăsa „să plece acasă crezând că este cu adevărat prost“.

Cum te poţi simţi stânjenit alături de un comic

Fraţii Marx, într-o secvenţă din celebrul „Supă de raţă“ (1933) FOTO: AFP

Viaţa personală a lui Groucho Marx pare desprinsă din destinul tumultuos al personajelor interpretate de acesta, pe scenă sau în film. Toate cele trei căsnicii s-au încheiat cu divorţ. Prima sa soţie a fost Ruth Johnson. La momentul căsătoriei, el avea 29 de ani, ea, 19. În această căsnicie, Marx a devenit tatăl lui Arthur Marx şi al lui Miriam Marx. A doua soţie a fost Kay Marvis. El avea 54 de ani, ea, 21. Din al doilea mariaj a rezultat al treilea (şi ultimul) copil al lui Groucho, Melinda Marx. A treia soţie a fost actriţa Eden Hartford. Groucho a luat-o în căsătorie când avea 63 de ani. Ea era în vârstă de 24 de ani.

La începutul anilor 1950, comicul descria femeia perfectă: „Cineva care arată ca Marilyn Monroe şi vorbeşte ca George S. Kaufman (n.r. – regizor şi director de teatru, laureat al premiului Pulitzer).

Există zeci de anecdote construite pe viaţa personală a lui Groucho. Una, devenită celebră, şi recunoscută şi de comic, se lega de acele momente în care îşi scotea familia la cină şi, odată ajunşi la restaurant, se loveau de o coadă enormă de oameni aşteptând un loc la masă. „Spune-le cine suntem!“, îl îndemna soţia. Groucho se ducea la patronul restaurantului şi-i spunea: „Bună seara, domnule. Numele meu este Jones. Aceasta este doamna Jones, iar aceştia sunt micii Jones“. Când soţia devenea fu­rioasă şi-i cerea să-i spună patronului adevărul, Groucho revenea: „Numele meu este Smith. Iat-o şi pe doamna Smith, iar aceştia sunt micii Smith“. 

Acest stil al lui Groucho de a-şi pune partenerii în situaţii stânjenitoare este confirmat de toţi apropiaţii săi. Există o anecdotă, legată de un alt moment la restaurant. Groucho fusese recunoscut de către unul dintre fanii săi. „O vedeţi pe femeia de acolo?“, l-a întrebat acesta. „E soţia mea. Vreau să vă rog ceva. Insultaţi-o, vă rog!“ Groucho a privit înspre direcţia unde se afla femeia şi i-a spus admiratorului: „Domnule, dacă soţia mea arăta aşa, n-aş fi avut nevoie de ajutorul cuiva ca să o pot insulta“.

Moartea şi controversele

Copiii lui Marx, în special fiul acestuia, Arthur, a criticat-o vehement pe ultima parteneră de viaţă a tatălui său, actriţa Erin Fleming, pentru ceea ce el considera a fi „împingerea acestuia peste limitele sale fizice şi psihice“. În biografiile despre Groucho Marx, subiectul Fleming este unul extrem de delicat. Pe lângă numeroasele critici, majoritatea venite dinspre familie, există şi voci care o consideră pe canadiancă drept salvatoarea unei cariere intrate de ceva vreme în adormire.

Fleming (29 de ani, la momentul întâlnirii cu Marx, atunci în vârstă de 80 de ani) a fost cea care l-a convins pe Groucho să susţină un spectacol de comedie singur, cu încasări uriaşe şi un succes teribil în toată America. În plus, nu puţini consideră că relaţia amoroasă a comicului cu o femeie mult mai tânără decât el l-ar fi revitalizat, redescoperindu-i şi creativitatea intrată într-un con de umbră. 

Pe 22 iunie 1977, un Grou­cho complet extenuat după turneul din Statele Unite şi bolnav de pneumonie era internat la Spitalul Cedars din Los Angeles. Aproape o lună mai târziu, pe 19 august, se stingea din viaţă. După decesul acestuia, starea mentală a lui Fleming s-a deteriorat treptat, acesta sinucizându-se în 2003.

Groucho Marx a fost incinerat. Întregul moment al funeraliilor a fost umbrit de moartea, cu trei zile înainte, a lui Elvis Presley. Groucho glumea, într-un interviu din anii 1950, sugerând ca epitaful său să fie: „Mă scuzaţi, nu pot sta în picioare“. Mausoleul unde se află rămăşiţele sale are înscris doar numele său, Steaua lui David şi anii naşterii şi ai morţii.

Groucho este unic în felul în care Picasso sau Stravinsky sunt, şi cred că va fi la fel de amuzant şi peste o mie de ani. În plus, mă face să râd.

Woody Allen, regizor

Comedia, înainte şi după Groucho

Moştenirea culturală lăsată în urma sa de Groucho Marx este una enormă, depăşind cu mult limitele genului în care s-a afirmat. Filmele realizate în anii 1930 sunt reluate şi astăzi la proiecţii de gală, iar „Supă de raţă“ figurează în toate topurile celor mai importante pelicule din istorie.

Genul comic abordat de Groucho a revitalizat profesia, într-o perioadă în care râsul era dat de umorul mai degrabă situaţional (de tip „Stan şi Bran“ sau Charlie Chaplin), iar discursul acid, jocurile de cuvinte cu tâlc şi ironia aspră au intrat definitiv, odată cu el, în vocabularul comediei. În acelaşi vocabular au intrat şi semnele distinctive ale personajului interpretat de Groucho: ochelarii, mustaţa obscenă sau trabucul permanent.

Nat Perrin, un prieten apropiat al comicului, şi-a schiţat întregul personaj Gomez Addams (din serialul „Familia Addams“) pe baza lui Groucho. Referinţe multiple pot fi găsite şi în personajul interpretat de Alan Alda
în celebrul serial M*A*S*H, unde există chiar mai multe scheciuri refăcute integral.

„Filiera“ muzicală: Queen şi Alice Cooper

Două albume ale formaţiei Queen au fost numite după filme în care a jucat Groucho: „O noapte la operă“ şi „O zi la curse“. De altfel, trupa a fost invitată chiar de Groucho, în martie 1977, pentru o sesiune muzicală comună. În fine, una dintre literele „O“, din celebrul semn „Hollywood“, situat pe Mount Lee, din California, îi este dedicată lui Groucho.

La remodelarea acestuia a contribuit, cu suma de 27.000 de dolari, nimeni altul decât muzicianul Alice Cooper, un alt apropiat al lui Groucho.

VORBELE UNUI COMIC

Nu uit niciodată o faţă, însă, în cazul tău, voi fi fericit să fac o excepţie.

O pisică neagră ce-ţi taie calea înseamnă că animalul se ducea undeva.

Găsesc televiziunea foarte educativă. De fiecare dată când cineva porneşte televizorul, mă duc în cealaltă cameră şi citesc o carte. 

Politica este arta căutării necazului, al găsirii acestuia peste tot, al diagnosticării incorecte şi al tratării cu remediile greşite.

În afara câinelui, o carte este cel mai bun prieten al omului. Înăuntrul unui câine este prea întuneric ca să poţi citi.

Refuz să mă alătur oricărei adunări ce mă are ca membru.

Intenţionez să trăiesc veşnic sau să mor încercând. ”

În spatele fiecărui bărbat de succes este o femeie. În spatele acesteia este soţia lui.

Pensia alimentară este ca şi cum ai cumpăra fân pentru un cal mort.

Acestea sunt principiile mele şi, dacă nu-ţi plac, ei bine… am altele.

Groucho Marx, comediant

Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“.