VIDEO INTERVIU Florian Ghimpu: „Sunt divorţat... soacră-mea şi-a arătat tot talentul“
0
În timp ce copiii spun lucruri trăsnite, Florian Ghimpu, prezentatorul show-ului omonim de la Prima TV, cântă imnul soacrei acre, explicând, totodată, că televiziunea nu este marea lui dragoste.
„Ea e femeia pe care soarta mi-a dat-o/ Îmi spune cum să mă îmbrac,/ Îmi spune cum să muncesc/ Îmi urlă când eu greşesc/ Pe pomelnic ea mă trece, primul lângă morţi.../ Deci o iubesc pe soacră-mea“, cântă Florian Ghimpu în melodia „Soacra“, în care denunţă nelegiuirile femeii pe care alţii o consideră a doua mamă. Moderatorul emisiunii „Copiii spun lucruri trăsnite“, difuzate miercuri, de la ora 20.30, îşi justifică alegerea muzicală.
„Adevărul“: Film, televiziune, muzică – ce-ţi place mai mult şi de ce nu te concentrezi pe ceea ce-ţi place cel mai tare?
Pasiunea mea maximă este muzica. Toate îmi plac, dar dacă aş putea să-mi plătesc facturile şi să trăiesc strict din muzică, aş face doar muzică. Din păcate, nu am avut suficient timp să-i dedic, căci schimbările care s-au produs în viaţa mea mi-au furat energia şi timpul pe care ar fi trebuit să le investesc în această zonă. Ştiu că mai am multe de învăţat, dar asta nu mă sperie. Şi mai ştiu că nu e prea târziu, chiar dacă nu mai am 20 de ani.
Cu ce te-a supărat soacra?
Sunt divorţat, iar istoricul căsătoriei include o mulţime de aventuri, întâmplări în care soacra mea şi-a dat tot talentul.
Prin urmare, în cazul tău, „soacra acră“ nu este doar un mit ce merită un imn.
Soacra e un mit în orice familie, uneori e mai vocală, mai energică, alteori e mai ascunsă. În cazul meu, toţi cei cărora le-am povestit despre soacra mea rămâneau mască şi nu credeau că este posibil aşa ceva. E drept că întâmplările evocate în cântec nu au existat, sunt pur şi simplu generice, dar în mod special nu am vrut să personalizez, căci am vrut să se regăsească mai mulţi în poveste. Nu mi s-a întâmplat să mă trezească la 3 dimineaţa să-mi ceară să pun murături, spre exemplu. Au fost altele... şi mai rele.
Te-a apostrofat pentru piesă? Ştim că textul şi muzica îţi aparţin.
Am lucrat şi am înregistrat piesa în studioul lui Daniel Tache. Textul îmi aparţine, corect, iar fosta mea soacră nu mi-a dat niciun feedback. Dar nici nu-mi doresc.
Mă gândeam că poate şi-a cerut iertare sau...
Glumeşti? Poate într-o lume ideală... Dar nu este genul, nu cred că a atins-o ceva.
Televiziunea este un soi de bonus sau, dacă vrei, cireaşa de pe tort. Nu mă bazez pe ea, vine şi pleacă, intru sau nu în anumite proiecte. Aleg întotdeauna în ce anume mă bag, tocmai pentru faptul că nu mă simt dependent de ea. Rămân strict în proiecte de calitate, care sunt pe sufletul meu.
Ce intenţionezi să faci cu piesa, îi faci videoclip, vrei să o cânţi la radio, în concerte? Pe lângă mesajul dur şi haios, e şi sound-ul foarte fain: rock, o juxtapunere ce intrigă în sens plăcut...
Mi-ar plăcea enorm un videoclip, am videoclipul în cap. Însă e prea devreme să ştiu clar ce voi reuşi să fac cu piesa. Eu am trimis-o către radiouri, am urcat-o şi pe Facebook şi pe YouTube, însă feedback-ul nu este tocmai cel sperat. Mă gândesc că una dintre cauze ar fi că este foarte nişată. Încerc să mă descurc singur, nu am semnat cu nicio casă de discuri, acum încerc să o lansez. Îmi doresc mult să dezvolt o carieră muzicală, mai am şi alte piese deja gata, la care am lucrat cu Daniel, numai bune de cântat în concerte, de ascultat la radio.
Ai totuşi ceva background, doar ai avut o trupă prin anii ’90. Chiar aşa, ce s-a întâmplat cu trupa, de ce nu aţi continuat?
Trupa For You, pe care am format-o prin ’94. Am pornit din Piteşti şi am ajuns în Bucureşti după ce am înregistrat două piese, care au avut super succes. Radiourile au percutat imediat, primii au fost cei de la Radio 21, am intrat rapid în top-uri. Problema noastră a fost de natură financiară, niciunul dintre noi nu avea susţinere, nu ne-am născut în familii bogate, care să ne ajute, să investească în noi pentru că, cel puţin la început, pentru a ajunge să performezi în muzică, ai nevoie de „spate“. Cu toate acestea, am reuşit să intrăm în legătură cu Media Services, cei de acolo ne-au plăcut şi ne-au aruncat pe toate radiourile, în top MarlboroHundred. Ţin minte că am intrat cu una dintre cele două piese, un slow în limba engleză, direct pe locul 8, o performanţă pe care la noi în ţară numai trupa Queen o mai reuşise înaintea noastră.
Aşa aţi ajuns cunoscuţi la nivel naţional, primul pas era făcut.
Da, e adevărat, însă, aşa cum se întâmplă deseori, unele lucruri care se umflă rapid se şi dezumflă în aceeaşi manieră.
Aţi susţinut concerte. Ce piese cântaţi, aveaţi şi cover-uri?
În concerte cântam piesele noastre proprii, singurul cover era după „Un elefant se legăna pe o pânză de păianjăn“.
Cine compunea?
Eu compuneam muzica pieselor, le orchestram împreună cu Remus Negoşan. Tot eu scriam şi textele. Am avut şi un impresar, totul a funcţionat până în ’97, când am intrat la Facultate, visul meu pe atunci fiind să devin actor, actoria fiind ambiţia mea de prin clasa a VII-a. Priorităţile s-au schimbat, nu puteam lipsi prea mult de la cursuri, iar cariera muzicală a suferit o puternică regresie.
Mai păstrezi legătura cu colegii tăi de atunci?
Da. Roxana este în Elveţia, nu a continuat cu muzica, iar Remus este naşul meu de căsătorie, unul dintre cei mai buni prieteni în prezent. El mai cochetează cu muzica, dar doar pe plan local, la Piteşti.
În ciuda pasiunii tale pentru muzică, ai ajuns să joci în filme, reclame, să dublezi personaje de desene animate, să prezinţi emisiuni la TV.
Corect. Aş vrea să spun însă că televiziunea este un soi de bonus sau, dacă vrei, cireaşa de pe tort. Nu mă bazez pe ea, vine şi pleacă, intru sau nu în anumite proiecte. Aleg întotdeauna în ce anume mă bag, tocmai pentru faptul că nu mă simt dependent de ea. Rămân strict în proiecte de calitate, care sunt pe sufletul meu. Am făcut comedie la Pro TV, un sezon, apoi au renunţat la mine pentru că venisem cu pretenţii legate de calitatea comediei. Am făcut reality-show pe bune la Kanal D, „Tătici cu lipici“, iar, în momentul în care au decis să pipereze show-ul cu scandal, pentru a creşte audienţa, eu am dorit să ies. Nu vreau să fac televiziune cu orice preţ, iar asta îmi oferă şansa să aleg!
Aşa ai ales să prezinţi „Copiii spun lucruri trăsnite“.
Am răspuns imediat „Da“ când cei de la Prima m-au întrebat „Vrei să faci copii?“. Iubesc acest format, este curat, funny, iubesc copiii, am şi eu o fiică, pe Maria.
În preajma copiilor, oamenii mari nu se mai tem de ridicol. E valabil şi în cazul tău?
Categoric! Mă prostesc, sunt jucăuş, n-am probleme în acest sens.
Te recunosc copiii pe stradă? Sau mămicile mai mult?
Şi, şi. Şi mai sunt şi bunicii care percutează pe stradă, în parc, în piaţă, la coadă la poştă, la supermaket, pe unde umblăm cu toţii zi de zi.
Şi ce-ţi spun, ce te întreabă?
Îmi cer autografe şi mă roagă să fac poze cu ei. Pe foi, pe ghiozdane, pe ce au la îndemână. Mămicile îmi spun că le place emisiunea, că se amuză.
Care este cea mai mare realizare a ta de până acum?
Maria. Restul, cariera, banii... vin, pleacă, mă bucură, mă întristează. Dar când Maria îmi spune „Tati, te iubesc!“, seara la culcare sau dimineaţa, orice problemă dispare.
Campania „Pune-ţi o dorinţă“, marca Prima TV, te propagă ca un Peştişor de Aur. Ai ales dorinţa pe care o vei îndeplini?
Mă bucur nespus pentru această provocare, dar nu am reuşit să mă hotărăsc încă. Majoritatea dorinţelor sunt pe genul „Florian, vreau să te cunosc, vino la noi că am un fiu sau o fiică tare haios/oasă!“ sau „Vino la ziua lui X sau Y!“ sau „Vreau nu ştiu ce gadget de fiţe!“. Mi-aş dori mult ca dorinţa pe care s-o îndeplinesc chiar să fie un ajutor pentru cineva, un suport real. O dorinţă cu o miză socială voi alege, vreau să fac un gest umanitar. Ideea nu este să facem o caravană şi să socializăm, ci de a împlini visuri mai greu de realizat.
Dacă ai avea şi tu Peştişorul tău de Aur, ce anume i-ai cere?
Nu este ceva material, este ceva ce nu-mi poate da Peştisorul de Aur. Pe scurt, ar fi linişte. Pentru că e o perioadă haotică, iar eu vreau, de dragul Mariei mai ales, ca lucrurile să se aşeze, să se calmeze. Nu vreau ca ea să sufere din pricina deciziilor şi a acţiunilor noastre.
CV Actorul „trăsnit“
Data naşterii: 7 iunie 1977
Locul naşterii: Piteşti
Zodia: Gemeni
Studii: Liceul Alexandru Odobescu din Piteşti, U.N.A.T.C.
Carieră: A jucat în producţii precum: „Dulcea saună a morţii“, „Quo Vadis“, „Martorii“, „Azucena“, „Return of The Living Dead 5: Rave To The Grave“, „Natasha“, „Raptor Island 2: Raptor Planet“, „7 Seconds“, „The Detonator“ şi „Born To Raise Hell“
Ca actor de dublaj, vocea sa s-a remarcat în producţiile Disney „Cars 1 şi 2“, „Ratatouille“, „A bug's life“, „Finding Nemo“, The Aristocats“, „101 Dalmaţieni 1 şi 2“, „Toy Story“, „Pinnocchio“ şi altele.
Se încarcă comentariile...
