INTERVIU Lidia Buble: „Tata a aflat din vecini că m-am lansat în muzică. S-a supărat foarte tare, o perioadă nu a vorbit cu mine“ VIDEO

Cântăreaţa Lidia Buble (24 de ani) a povestit la Adevărul Live cum a fost copilăria alături de zece fraţi, a dezvăluit că tatăl ei s-a supărat foarte tare şi o perioadă nu i-a mai vorbit după ce a aflat „din vecini“ că fata lui s-a lansat în muzică, dar şi despre începuturile anevoioase, părţile mai puţin plăcute ale celebrităţii şi scopul pieselor sale.

„Adevărul“: Cea mai recentă piesă, „Cămaşa“, se bucură de un mare succes. 

Lidia Buble: Da şi mă bucur că am reuşit să ajung din  nou la sufletele ascultătorilor, prietenilor mei, pentru că mie aşa îmi place să le spun. 

Mărtuiseai că este piesa ta de suflet. De ce?

Este piesa în care efectiv mă regăsesc cel mai mult, mi-am pus sufletul pe tavă şi mi se pare că mi se potriveşte foarte bine pe timbrul meu vocal şi că mă reprezintă în totalitate. Îmi plac toate piesele mele, eu nu lansez piese în care nu mă regăsesc, de fiecare dată aleg piese ce mi se potrivesc şi despre care cred că mă caracterizează.

Ţi s-a întâmplat să refuzi piese pentru că nu rezonai cu ele?

Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să refuz piese pentru că am simţit că nu erau scrise pentru mine. Erau frumoase, dar trebuie să trezească ceva în mine.

Ce înseamnă pentru tine o iubire cu asimetrii?

Mi se pare foarte plictisitoare o iubire care seamănă cu o linie ce nu ştii când se opreşte. Prefer o iubire care să fie pusă pe nişte rotiţe zimţate ce se ajută una pe cealaltă să meargă mai departe, să aibă un circuit frumos.

Cum ţi se pare industria muzicală actuală? Ţi-ar fi plăcut să te fi lansat într-o altă ţară?

Mie îmi place foarte mult România. Îmi iubesc ţara şi sunt mândră că sunt româncă. E foarte frumoasă industria muzicală din România, dar în acelaşi timp este şi foarte greu să fii artist. În primul rând pentru că viaţa ta personală este foarte expusă, de foarte multe ori eşti criticat, întotdeauna oamenii vor judeca şi atunci e destul de greu. Dar îmi şi place pentru că eu fac cu drag, cu dragoste şi cu pasiune absolut tot.

Ţi s-a întâmplat să fii şi dezamăgită de oamenii din jurul tău?

Da, mi s-a întâmplat de foarte multe ori. Am fost dezamăgită şi am plâns zile întregi pentru că nu înţelegeam de ce unii oameni aleg să fie răi în loc să fie buni. Nu înţelegeam de ce să oferi o răutate gratuită, fără niciun motiv. Şi mi se întâmplă foarte des. Cea mai recentă supărare a mea a fost la ultimul concert, la Mizil. Eram foarte obosită, veneam după alt concert, nu apucasem să dorm, nici să mănânc, dar eram foarte bucuroasă pentru că primisem foarte multe mesaje de la cei de acolo că mă aşteaptă. Înaintea mea cântase Jean de la Craiova, iar cei de acolo, în mare parte, îşi doreau să asculte în continuare acel gen de muzică, iar în momentul în care eu am urcat pe scenă şi am început să cânt o mare parte dintre ei îmi strigau să cânt manele, i-am ignorat, dar după a treia piesă unui individ i s-a părut distractiv să arunce cu un măr într-una dintre dansatoarele mele. Mi s-a părut foarte urât gestul lui, eu i-am bătut obrazul în semn că nu e frumos ceea ce a făcut şi el continua să-mi arate muşchii şi cât e el de tare. Şi i-am făcut semn: degeaba ai aici (arată spre muşchi - n.r.), dacă nu ai aici (arată spre cap -n.r.) şi, pentru că toţi cei din jur au început să râdă, s-a supărat şi mai tare. Eu am zis că nu are rost să opresc concertul şi am vrut să continui, dar după ce am mai cântat o piesă, un alt individ din public, probabil prietenul primului, a început să arunce cu pâine, covrigi, nu ştiu exact ce era, şi atunci am considerat că sunt pusă în pericol şi am decis să părăsesc scena. Dar cel mai tare m-a deranjat că paza era de faţă şi nu a reacţionat absolut deloc. Acel om care a aruncat prima dată încă era în primul rând, nici după a doua oară nu s-a intervenit, doar în momentul în care am coborât de pe scenă, când au văzut că eram foarte supărată, doi dintre ei m-au condus la maşină. (...) Eu cânt pentru absolut oricine, dacă sunt doi oameni, eu o să cânt pentru ei. Nu fac diferenţe între oameni. Mereu mi-a plăcut să merg să cânt, să bucur oamenii şi să-i fac să zâmbească. Dar niciodată nu poţi alege calitatea umană.

Articolele din presă te-au deranjat?

S-au scris de foarte multe ori lucruri neadevărate despre mine, dar eu sunt o persoană foarte discretă şi, de cele mai multe ori, prefer să tac atunci când sunt judecată pe nedrept. Aş fi ipocrită să spună că nu m-au afectat. De multe ori am şi plâns. Mi se părea foarte nedrept ca omul de acasă, necunoscându-mă îndeaproape şi îndeajuns, îşi permite să mă judece şi să mă critice. Sunt oameni care aruncă cu bolovani şi poate de multe ori nici măcar nu se gândesc că-i rănesc pe ceilalţi. Eu par o fire foarte puternică şi chiar sunt, dar în acelaşi timp sunt şi foarte sensibilă. Şi de foarte multe ori au reuşit să mă rănească.

Îţi aminteşti exemple concrete?

Au fost foarte multe, unele legate de povestea mea de dragoste cu Răzvan, altele despre operaţii estetice, iar eu nu am niciuna, foarte multe. Lumea vorbeşte şi critică, dar asta este, îmi asum ca persoană publică faptul că nu toată lumea mă place şi atunci accept şi bunele, şi relele.

Familia ta a fost afectată de comentariile negative la adresa ta?

Nu, pentru că părinţii mei au foarte mare încredere în mine, ei ştiu ce au crescut, dar nu le-a convenit când au început să fie sufocaţi cu tot felul de telefoane, scrisori, imagini. Pentru ei e greu, ei sunt nişte oameni foarte simpli, foarte credincioşi, care vor să stea departe de celebritate. Părinţii mei sunt nişte oameni foarte faini, foarte deschişi. Toată familia mea mă cunoaşte foarte bine şi toţi ai mei ştiu că nu aş face rău niciodată nimănui.

Lidia Buble vorbeşte despre muzică şi viaţa de familie

Provii dintr-o familie numeroasă, ai zece fraţi. Cum a fost copilăria?

Provin dintr-o familie foarte frumoasă şi binecuvântată. La noi în casă de fiecare dată era foarte multă voie bună, energie, erau râsete, bucurie, muzică şi multă rugăciune, pentru că nu exista zi în care să nu ne rugăm. Nici acum nu există zi în care să nu mă rog şi să nu-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit. Mă rog zilnic pentru familia mea, pentru ţara noastră, pentru oameni, pentru prieteni, pentru mine. E foarte importantă rugăciunea şi eu mă ghidez după o credinţă: nimic fără Dumnezeu, pentru că eu ştiu că El mă protejează şi îmi dă puterea să trec peste orice.

Care au fost cele mai importante lecţii pe care le-ai învăţat de la părinţii tăi?

Să fiu foarte sinceră, să fiu un om corect, să fiu un om onest, să fiu prietenoasă, să-mi iubesc aproapele şi să nu uit să fiu om, e foarte important şi nu ne costă nimic.

A fost greu pentru ai tăi să ţină în frâu 11 copii?

Mami şi tati sunt genul de oameni care nu se vor plânge niciodată de greutăţile vieţii. Eu sunt convinsă că au fost şi momente în care le-a fost greu, pentru că nu e uşor să creşti 11 copii, dar noi ne-am şi crescut foarte mult unii pe alţii, ne-am ajutat mereu între noi. O ajutam şi pe mama, la gătit, la curăţenie, ne creşteam fraţii mai mici. Eu eram un fel de băiatul lui tata, mergeam şi făceam treabă cu el, îl ajutam să care câte o roabă de ciment, îl ajutam şi la biserică, el fiind pastor. Eu sunt şi o fire mai băieţoasă, dar ştiu să fiu şi feminină, şi drăguţă atunci când trebuie. Îmi place să iau viaţa în piept, să fiu puternică, dacă nu aş fi fost puţin mai băieţoasă nu cred că aş fi ajuns unde sunt astăzi şi nu cred că aş fi reuşit să trec cu bine şi atât de uşor prin toate problemele care au apărut în viaţa mea de-a lungul timpului.

Toţi cei zece fraţi ai tăi cântă?

Tot neamul Buble cântă, fraţi, părinţi, bunici, mătuşi, unchi, verişori. Noi am fost crescuţi de mici în biserică, toţi am fost duşi la cor, cred că de la 3 ani am început să cânt.

Tu cum te-ai hotărât să faci muzică la nivel profesionist, având în vedere că ai făcut sport de performanţă în copilărie?

Nu trecea zi fără să mă antrenez, am făcut gimnastică de performanţă şi atletism. După ce am terminat liceul sportiv mi-am dorit foarte mult să vin la Bucureşti să continui cu sportul. Când m-am trezit la Bucureşti, într-un oraş mare şi în care viaţa e foarte scumpă, iar eu fiind o fire foarte independentă, mi-am spus că nu pot şi mi-era şi ruşine să-i sun mereu pe ai mei să le cer bani. Mi-am zis că trebuie să-mi găsesc un job şi să reuşesc să mă întreţin singură, dar ştiam că o să-mi fie foarte greu la început. Am intrat pe Facebook într-o zi şi mi-a apărut un anunţ în care scria că se caută bone. Eu, din moment ce am crescut într-o familie cu aşa mulţi fraţi şi am învăţat să mă descurc foarte bine cu copiii, am zis că asta mi-ar fi cel mai uşor să fac pentru început. Am fost la primul interviu, erau doi părinţi foarte tineri şi foarte drăguţi, m-au întrebat câţi ani am, nici nu cred că aveam 20 de ani împliniţi, iar şi el mi-a spus: „Păi ce să facem noi cu tine? Tu eşti foarte mică şi noi avem un copil de crescut şi tu eşti tot un copil, ce facem, te luăm şi pe tine să te creştem?“ (Râde) Dar în momentul în care le-am povestit despre familia mea, ea m-a vrut. Iar în momentul în care i-am spus cum mă cheamă şi-a dat seama că ei erau prieteni foarte buni cu fratele meu cel mai mare, Iosif. Şi de acolo s-au legat lucrurile, am lucrat peste un an ca bonă.

Dar tatăl tău nu-şi dorea pentru tine neapărat o carieră în această industrie. Ce dorea să devii?

Tata se aştepta să devin o antrenoare sau profesoară de sport, nu se aştepta niciodată să devin cântăreaţă. Tata a aflat de la vecini, eu nu l-am anunţat că am început o carieră în muzică. S-a supărat foarte tare şi o perioadă nu a vorbit cu mine. S-a supărat mai ales pentru că nu am avut încrederea necesară să le spun lor, familiei mele, dar apoi a înţeles că mi-a fost teamă, pentru că şi pentru mine era un şoc mare, mie nu-mi venea să cred, în continuare mi se pare că este un vis pentru mine. Acum e foarte mândru de mine, e foarte mândru de ce a reuşit fata lui prin propriile forţe şi prin multă muncă, mă sprijină şi mă susţine oricum poate el. E normal ca părinte să te superi când vezi cum copilul tău nu are încredere să-ţi spună ţie unele lucruri. I-a trecut supărarea repede oricum, era mândru pentru că lumea îl oprea pe stradă să-l felicite pentru mine şi vorbea frumos de mine. Şi atunci mi-a spus: „Ştii că acum ai o misiune foarte grea de dus la capăt.“ Noi, artiştii, avem cea mai frumoasă meserie, pentru că putem să transmitem o mulţime de mesaje frumoase, iar ele trebuie să fie foarte importante şi foarte bine gândite, pentru că noi influenţăm oamenii din jurul nostru. Eu mereu am avut foarte mare grijă la mesajele mele şi tata mereu mi-a spus: „Uite, pentru că tu eşti foarte credincioasă, acum ai şansa de a duce mai departe acest lucru şi de a transmite tot ceea ce ştii.“ Şi cred că este foarte mândru de mine şi pentru că eu de fiecare dată, oriunde dau interviuri, pomenesc de Dumnezeu şi îmi place să vorbesc despre credinţă.

Ce planuri ai pe plan profesional pentru viitorul apropiat?

Mă gândesc să lansez primul meu album, anul viitor. Am pregătite următoarele două piese, care sunt foarte frumoase şi o să-i surprind din nou pe fanii mei. Am multe filmări pentru emisiunea „Te cunosc de undeva“, am concerte prin ţară. Cam asta fac, pregătesc piese noi şi lucrez la album. Poate că nu sunt cea mai bună cântăreaţă de la noi din ţară, dar eu ştiu că Dumnezeu m-a binecuvântat cu har şi încerc mereu să transmit emoţie, asta e tot ce îmi doresc.

Iar pe plan personal, bănuiesc că vrei copii?

Eu îmi doresc mai mulţi copii, dar îmi place să las lucrurile să se întâmple natural. Nu am un plan făcut.