Daniel Buzdugan: „Mi s-a întâmplat să aflu, în timp ce eram în emisie, că a murit tata“
0
Pe 29 septembrie, echipa de la Radio ZU a sărbătorit cinci ani de emisie. Amfitrionii matinalului „Morning ZU“, Daniel Buzdugan şi Mihai Morar, au avut multe momente frumoase în această perioadă, dar au parcurs şi etape mai dificile. Daniel Buzdugan a a aflat chiar în timpul unei emisiuni că tatăl său a încetat din viaţă.
Pentru cei doi, toată această perioadă nu a fost o muncă propriu-zisă, ci, mai mult, o „prelungire a copilăriei“, în care au continuat să se joace cu undele din eter. Încă păstrând spiritul ludic al vremurilor trecute şi „nedomesticiţi“ într-ale radioului, Buzdugan şi Morar au vorbit, în cadrul unui interviu acordat ziarului „Adevărul“ despre proiectul lor de suflet, despre planurile de viitor şi despre drumul pe care l-au parcurs până în prezent.
„Adevărul“: Radio ZU, a împlinit, de curând, cinci ani de existenţă.
Daniel Buzdugan: Ei, am vrea să fie al nostru. E al nostru ca proiect de suflet pentru că am fost lăsaţi slobozi, am fost lăsaţi liberi, să-l facem cum ne pricepeam noi şi cum simţeam noi că vrea ascultătorul.
Şi ce a însemnat toată perioada asta pentru voi?
Daniel Buzdugan: E unul dintre cele mai frumoase proiecte la care am lucrat până acum. E atmosfera aia de grădiniţă, de spirit liber, în care, dacă ai o idee a doua zi chiar se înfăptuia.
Mihai Morar: Suntem „nedomesticiţi“ încă. De fapt, e o prelungire a copilăriei. Ăsta e şi motivul pentru care, deşi, eram în aceeaşi formulă şi la Radio 21 nu ne-am mai regăsit în locul în care munceam pentru că se „corporatizase“ foarte mult. Dacă te uiţi la sediul nostru (un apartament de bloc - n.r.) nu e o clădire de sticlă. Am apucat să lucrăm şi într-un asemenea loc şi nu ne-am regăsit absolut deloc. Am pus şi noi o mochetă, am lăsat uşile vechi.
Noi am dat şi muzică simfonică. Arată-mi tu un post de radio comercial care să facă asta. Depinde cum ştii să împachetezi.
În toată perioada asta aţi bătut, în ceea ce priveşte audienţa, o grămadă de radiouri.
Daniel Buzdugan: Din prima am ieşit învingători, iar acest lucru ne-a cam speriat un pic. Am zis „Aoleu, nu e OK“. Ajungi din prima acolo sus şi...
Mihai Morar: Sondajele care au venit în toamnă, în septembrie, arată că, practic, de cinci ani de zile suntem numărul unu pe Bucureşti. Lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria măsurătorilor de radio ca, timp de cinci ani, un radio să ocupe primul loc. Problema de-abia acum începe pentru Radio ZU, în momentul ăsta ar fi cazul să-l lansăm (zâmbeşte).
Spuneaţi că faceţi totul la un nivel copilăresc, poate unii ascultători nu agreează acest lucru. Aşadar, pentru voi contează cantitatea sau calitatea?
Daniel Buzdugan: Noi am dat şi muzică simfonică. Arată-mi tu un post de radio comercial care să facă asta. Depinde cum ştii să împachetezi.
Mihai Morar: Când te joci ai voie să faci orice. Radioul e făcut după reguli stricte, dar temeinice, de la cercetarea muzicii pe care o difuzăm, la studiile de marketing pe care le faci în rândul ascultătorilor de radio. Sigur că emisiunea noastră pare o joacă, dar ne place să lăsăm impresia asta pentru că tocmai acest lucru ne permite să difuzăm absolut orice vrem noi, de la muzică simfonică, la muzică populară, de la rock, care nu e în formatul Radio ZU, la iodlere.
Daniel Buzdugan: Ascultătorii noştri au noroc, bine, avem noroc unii de alţii, dar zic asta pentru că noi am prins alte vremuri, am avut o copilărie în care chiar ne-am jucat, o adolescenţă pe care am petrecut-o în teatru, filarmonică şi operă.
Mihai Morar: Vorbind de matinal acum (Morning ZU - n.r.), sigur că au fost şi subiecte politice şi mondene, dar importanţa lor e foarte mică pentru că noi avem un cu totul alt public faţă de publicul de pe TV.
Daniel Buzdugan: Nu ne implicăm în politică şi nici nu s-a cerut asta vreodată. Singura politică cerută şi urmărită a fost cea comercială, să fim primii, să ne scoatem banii şi să fim profitabili. Aceasta este singura condiţie.
Dincolo de joaca aceasta, cam care este programul vostru?
Daniel Buzdugan: Ne trezim pe la 6 fără un sfert. Până la ora 10 avem emisiune, apoi şedinţe.
Mihai Morar: Cele mai bune subiecte, cele care rezonează cel mai bine cu ascultătorii, sunt cele care se nasc spontan din discuţii aiurea. Spre exemplu, într-o zi Daniel a citit, întâmplător, într-un ziar de Cluj, povestea agentului de poliţie care şi-a amendat şeful. Reacţiile acultătorilor nu ne-au lăsat, timp de o oră şi ceva, să vorbim despre un alt subiect. Mie mi se pare că ăsta e un subiect neglijat de televiziuni, nu este un subiect de primele ştiri din jurnal, dar omul ăsta este un exemplu bun de început ziua. Am încercat să intrăm în direct cu el, însă, omul este atât de scârbit de sistem, nu vrea să mai audă de nimeni şi de nimic, încât nu vrea să iasă să vorbească, din bun simţ. Nici la radio, nici la TV. Şi-mi pare rău pentru că el poate să fie cineva, nu un şomer.
Daniel Buzdugan: Uite, spre deosebire de televiziuni, radioul chiar stă cu fruntea sus. Unele se tabloidizează, la fel şi unele ziare. Nouă nu ne e frică să mergem pe stradă şi să dăm ochi în ochi cu ascultătorul, cel căruia i te adresezi. Bănuiesc că, în mometul în care lucrezi la o emisiune cu scandal şi, na, cobori ştacheta, te cam fereşti, te mai înjură omul, te apostrofează.
Mihai Morar: Ne place foarte mult la ZU că suntem cam aceeaşi oameni cu care am început acum cinci ani. Nimeni nu a plecat, am mai angajat oameni, dar de plecat nu s-a pus problema.
Nu ne implicăm în politică şi nici nu s-a cerut asta vreodată. Singura politică cerută şi urmărită a fost cea comercială, să fim primii, să ne scoatem banii şi să fim profitabili. Aceasta este singura condiţie.
Daniel Buzdugan: De multe ori îmi pun întrebarea, „OK, fac joaca asta, dar când mă apuc şi eu de muncă?“. Deşi muncim foarte mult. Aseară am avut un eveniment, am ajuns acasă la ora patru de dimineaţă, iar la 5 şi jumătate ne-am trezit să venim la radio. Dar o facem cu drag şi când vii aici uiţi de toate. Mi s-a întâmplat să aflu, în timp ce eram emisie, că a murit taică-miu. S-a întâmplat anul ăsta. Am trecut peste chestia asta, nu am povestit, nu am venit la radio ca să mă plâng, am continuat emisiunea (bate cu mâna autoritar pe masă - n.r.), am râs, am glumit, apoi am intrat în starea de supărare şi de tristeţe, cum e normal în cazul unui astfel de eveniment, după ce am ieşit din radio. Am făcut Facultatea de Teatru, iar profesorii ne-au călit, ne-am zis că nu contează. Au fost actori care şi-au îngropat părinţii ziua şi seara erau pe scenă şi jucau. Asta este meseria şi te ajută foarte mult să uiţi de probleme şi de griji. Se întâmplă să avem probleme la fel ca toată, suntem oameni, dar când vii la radio te decuplezi de la cotidian. Venind dintr-o perioadă în care trebuia să simţi că munceşti, că eşti la serviciu, de-atunci am senzaţia că nu muncesc. Am prieteni de 20 de ani care muncesc de acasă, IT-işti, pleacă câte 4-5 luni în Thailanda, cu laptopul în faţă şi fac bani de acolo. În ziua de azi nu mai contează să stai la un birou, să ai o carte de muncă. Trebuie să ne adaptăm la globalizarea care a dat peste noi.
Daniel, tu realizezi o grămadă de farse. Care a fost cea mai reuşită sau cea mai supărătoare?
Daniel Buzdugan: Cea mai tare farsă pe care am făcută şi care a fost educativă şi a făcut valuri a fost cea cu uniforma. Anul trecut am făcut-o, cu o doamnă revoltată cu privire la introducerea uniformei în şcoli. Am sunat ca fiind un director sau o profesoară, nu ştiu ce eram eu pe atunci, şi i-am spus că uniforma era necesară. Era foarte supărată a fost cu fetiţa sa în Dubai, i-a luat hăinuţe scumpe şi nu putea ca fiica sa să se ascundă în dosul unor haine neutre. Îmi plac farsele care ies rapid, la care nu trebuie să muncesc foarte mult pentru că este o muncă destul de grea.
În trecut, ai colaborat cu „Zâna Surprizelor“, Andreea Marin, la emisiunea „Ţara lui Piticot“. Cum era munca alături de ea?
Daniel Buzdugan: Andreea este o profesionistă în televiziune. Ea ţine foarte mult la proiecte, insită foarte mult să fie totul scris, bătut în cuie, nu lasă nimic la improvizaţie. Andreea Marin e un om chiar fain.
Mihai, tu ce pasiuni ai?
Mihai Morar: Tocmai asta e pasiunea mea, radioul.
Daniel Buzdugan: Descoperă foarte multe talente, venite din neant, a doua zi la radio ne trezim că a mai descoperit o voce.
Cum ar fi? Dă-mi un exemplu.
Mihai Morar: Cum ar fi Nichole Cherry. Ea este, probabil, cel mai bun debut, în România, din ultimii ani. Asta pentru are o bază foarte sănătoasă, deşi are doar 14 ani. Eu cred că face parte din top trei voci ale României. Sper să nu se schimbe lucrul ăsta, e o vârstă foarte periculoasă. Fata are o bază foarte solidă şi nu e întâmplător. Gândeşte-te că, la începutul verii, toată lumea vorbea cine o să aibă hitul de sezon: Connect-R, Smiley, Alex Velea. Şi-a apărut fata asta, de nicăieri şi le-a dat peste nas. Iniţial, când am văzut videoclipul, mi l-a trimis casa de producţii, am crezut că este o fată din străinătate care cântă foarte bine. Foarte mişto piesa, dar l-am închis. L-am redeschis după două zile şi am văzut creditele în limba română. Mi-am zis că asta nu se poate, dacă e româncă, atunci e un fenomen. Am chemat-o apoi la radio, a fost pur şi simplu un fenomen. Degeaba mi-a plăcut mie dacă nu empatiza cu ascultătorii. Fata asta a venit fără machiaj, nu s-a plâns pentru că s-a trezit la ora 7 să vină să cânte. E foarte complicat, pentru un artist, să cânte dimineaţa la radio. În momentul acesta, de o lună de zile, ea are cea mai difuzată piesa de la radio, din România. E foarte talentată, zici că nu-i româncă. Ea cântă într-o manieră în care nu mulţi artişti o fac în România. A avut şi avantajul vârstei, a avut şi o poveste în spate, nu contează numai talentul.
Daniel, soţia ta nu prea apare pe „sticlă“. De fapt, tu nici nu ai vrut să întâmple asta. Ştiu că este medic stomatolog, ce poţi să îmi mai spui despre ea?
Daniel Buzdugan: Atât.
Ştiu că ai „agăţat-o“ cu un reportofon.
Daniel Buzdugan: Da, exact (râde). Am încheiat un pact, suntem împreună, suntem bine şi cam atât. Nu-mi place să-mi povestesc viaţa de familie. Astea le ţine pentru mine, le păstrez. Sunt atâţia care vor să povestească ce fac. Nu o să apar la emisiuni cu caseta de la nuntă, lucruri de genul ăsta. Sunt mai reţinut din punctul ăsta de vedere.
Îţi place să călătoreşti?
Daniel Buzdugan: Da, foarte mult. Cred că sloganul meu ar fi „Daniel Buzdugan, născut pentru călătorii“. Îmi plac Austria şi Germania foarte mult. E linişte, totul e ordonat, pus la punct şi nu e chiar aşa de trist cum se spune. Există impresia că în Germania lumea nu se distrează. În Austria la fel. Am fost în vara asta în Austria, în tot satul era linişte, aveai impresia că toată lumea era la culcare, dar, undeva într-un capăt, lângă hotelul în care stăteam, era un cort, unde era o mare petrecere, mare bairam. Cu bere, cu iodlere, cu toată lumea pe mese, dar într-un cadrul organizat. Nu vedeai oameni pe stradă. Din punctul meu de vedere, asta este distracţie. În vacanţă mai aleg dimineaţa şi îmi place să văd oameni care trebăluiesc în faţa casei. Îţi spun „Guten morgen“ sau „Grussgott“, au acest salut. Deşi nu te cunosc, dar te salută. În România, dacă alergi prin Herăstrău, care-ţi zice „Salut frate, ce faci?“. Eventual îţi cere o ţigară sau bani.
Ce cărţi aţi mai citit voi?
Mihai Morar: Vreau să zic că asta e prima vacanţă de vară în care nu am citit absolut nimic. Am luat-o invers, dacă vrei. Am început să scriu pentru că trăiesc cu frustrarea că nu o fac destul. Vorbesc dimineaţa la radio, seara la TV, dar nu rămâne absolut nimic după mine. Eu aşa am început să intru în radio, apoi în televiziune. Am plecat de la scris. Am primit o grămadă de oferte să scriu o carte, să-mi public articolele de pe blog. Dar mi se pare, aşa, o înşelătorie. Dacă vreau să mi le îndosariez o să o fac.
Daniel Buzdugan: E ca şi cum ţi-ai asculta emisiunile la radio, le-ai pune într-o carte, şi le-ai vinde. Nu poţi să faci conserve de-astea.
Mihai Morar: Am început să scriu. Bine, mai scriam, din când în când, dezorganizat. Nici acum nu am făcut-o la modul aplicabil, cu disciplina unui scriitor. Pe timpul sezonului mă chinui să mă ridic din pat la ora 6, dar în vacanţă eram în picioare la 6, fără ceas, fără nimic. Mă duceam să-mi beau cafeaua şi timp de patru ore stăteam şi scriam.
Ai reuşit să concretizezi ceva până acum?
Mihai Morar: Da. Fiind educat în maniera radioului nu-mi place să scriu chestii lungi. Scriu un articol, dacă vrei, în maximum 3-4.000 de semne. Atât.
Daniel Buzdugan: Acum un an, am fost la Sibiu şi mi-am cumpărat mai multe cărţi printre care şi Mica Biblie. Din când în când citesc câteva lucruri de acolo. Sunt pe capitole, sunt scurte, cu parabole. O recomand, e o carte foarte bine structurată, iar pentru cei care nu mai au timp să citească Biblia, aceasta ajută foarte mult. Pentru copii, mai ales, care fac ore de religie la şcoală. Mai citesc cărţi despre turism.
Mihai Morar: Pentru mine nu există literatură proastă, există cărţi care devin, mai greu, un fenomen. La începutul anului am avut o perioadă în care am luat toată seria „50 Shades of Grey“. Toate fetele de la radio erau înnebunite. Mi s-au părut extrem de prost scrise, o super idee, de altfel.
Daniel Buzdugan: Şi foarte groase (râde).
Mihai Morar: Le-am citit în engleză. Foarte, foarte prost scrise. Filmul nu are cum să fie mai prost decât cartea. Făcând Radio ZU pentru target-ul ăsta tânăr trebuie să rămâi în preocupările lor, mereu. La „Twilight Saga“ am adormit, am fost cu Daniel. După jumătatea filmului am ieşit din sală. Am citit în schimb cărţile care au fost mai bune. Acum văd că, iarăşi, e la modă „Secretul“.
Daniel Buzdugan: Mai bine citeşti Părintele Galeriu. Pe bune, avem atâţia oameni spirituali, Păritele Cleopa, Petre Ţuţea, nu neapărat din zona religiei, poate chair Pleşu, Oana Pellea. Sunt de o mie de ori mai mişto.
Mihai Morar: Dan Puric l-a schimbat pe Connect-R. Mi se pare un fenomen foarte bun, nu sunt, neapărat, un fan al ideilor lui Dan Puric, dar sunt oameni deştepţi cu care nu eşti pe aceeaşi linie. Dacă te uiţi la evoluţia lui Connect-R, care a plecat de la un hip-hop-er de cartier, după aia, a intrat grav în moda asta a popcornului, era „regele dance-ului“ în România. Dacă asculţi ulimele cântece ale lui Connect-R şi eşti atent la versuri îţi vei da seama că a devenit un artist pop, are mult mai multă profunzime în versuri. Iar el a recunoscut că întâlnirea cu Dan Puric şi cu cărţile lui l-au schimbat. Dacă priveşti şi versurile celorlalte cântece româneşti, Connect-R e undeva între cantautori, dacă se mai foloseşte termenul, care au şi o oarecare profunzime. Până la urmă muzica e un business, trebuie să o împachetezi comercial.
Daniel Buzdugan: E foarte important, e o misiune la care nu te gândeşti până în momentul în care nu eşti părinte. Copilul dă drumul la radio şi aude mesajul cântecului. Când vine vorba de despărţi, de „să te las“, „să-ţi fac“, „să-ţi dreg“, se încarcă cu aceste cuvinte care sunt, cum să-ţi spun, sunt ca sabia sau pot să-ţi dea o stare. Era şi vorba aia, „cu cuvântul poţi să spinteci mai tare decât cu sabia“ sau, în acelaşi timp, poate să fie precum un pansament.
Se încarcă comentariile...
