CTP, despre homosexualitate şi întâlnirea cu fostul ambasador Michael Guest: Îmi era târşă. Nu aveam nimic cu ei, dar nu eram de acord cu căsătoria
0
Cristian Tudor Popescu a rememorat prima sa întâlnire cu fostul ambasador SUA la Bucureşti, Michael Guest, şi a vorbit, într-un text pe republica.ro, despre homosexualitate. Gazetarul a menţionat şi cum a respins, ''uneori chiar violent'', nişte avansuri ce i s-au făcut de-a lungul vremii.
CTP a scris un editorial pentru republica.ro, unde a povestit cum a decurs prima sa întâlnire cu fostul ambasador SUA la Bucureşti în perioada 2001-2004, Michael Guest.
În textul său, Cristian Tudor Popescu vorbeşte despre homosexualitate şi menţionează că ''nu avea nimic cu homosexualii'', însă nu era de acord cu căsătoria între persoane de acelaşi sex şi nici cu adopţia. În plus, povesteşte gazetarul, el însuşi a primit avansuri, de-a lungul vieţii, pe care le-a respins ''uneori chiar violent''.
''Mă îndreptam spre reşedinţa ambasadorului SUA la Bucureşti stresat ca în copilărie, când trebuia să întâlnesc o fiinţă umană necunoscută. Homosexualitatea lui Michael E. Guest era cunoscută, declarată public de el însuşi. Venise la Bucureşti împreună cu partenerul său, Alex Nevarez, prilej pentru C.V. Tudor să publice nişte articole hidoase în „România mare”.
Îmi era târşă. Nu eram homosexual şi nici fan al manifestaţiilor gay&lesbian. Din punct de vedere uman, n-aveam nimic cu ei, dar nu eram de acord cu căsătoria, instituţie heterosexuală, între persoane de acelaşi sex şi nici cu adopţia (nu sunt nici acum). Ca indivizi, nu îi consideram nicicum periculoşi, dar acordarea de drepturi colective speciale comunităţii LG (ca, de altfel, oricărei minorităţi) nu mi se părea în regulă.
Asta la nivel raţional. Instinctual, respinsesem, uneori chiar violent, nişte avansuri ce mi se făcuseră de-a lungul vremii. N-am fost în stare niciodată, deşi sunt critic şi istoric de cinema, să mă uit mai mult de câteva secunde la un film porno cu bărbaţi''', a scris CTP pe republica.ro.
Michael Guest FOTO lgbtqnation.com
''Îmi era teamă de reacţia pe care s-ar putea să o am când voi da mâna cu ambasadorul. Ca ziarist profesionist n-aveam voie să clipesc, orice umbră de repulsie ar fi subminat din start întâlnirea.
Tehnologia va realiza nu peste mulţi ani transferul instant de date între doi inşi care nu fac decât să „shake hands”. Strângerea de mână a lui Michael Guest, fermă, puternică atât cât trebuie, şi în acelaşi timp caldă, privirea directă, atentă, uşor surâzătoare şi, cum să vă spun, cinstită, au făcut un fel de contact electronic cu mine. Târşa mi s-a topit pe loc, ca şi cum n-ar fi fost.
Am stat de vorbă aproape două ceasuri. Despre România, despre America, despre politicieni şi despre oameni. Meseria a făcut să mă întâlnesc cu mulţi oficiali SUA şi ai altor state la Bucureşti. La niciunul nu văzusem o dorinţă ca a lui Michael de a cunoaşte şi înţelege în profunzime această ţară. Istoria României o ştia foarte bine. Voia acum să simtă cum gândesc românii la firul ierbii, dincolo de contactele oficiale şi festivism, considera asta esenţial pentru o diplomaţie eficientă, în folosul ambelor ţări. Da, Michael a avut în gând şi binele României, nu numai al Americii, în tot ce a făcut pe aici. A fost primul ambasador la Bucureşti cu o atitudine publică fără echivoc şi consecventă împotriva corupţiei. Şi asta la începutul anilor 2000, în regimul Năstase. Toţi ştabii PSD, călcaţi pe coadă, i-au fost din ce în ce mai ostili pe perioada întregului mandat. Îmi amintesc uitătura pe care mi-a aruncat-o premierul Adrian Năstase , „glumind” în stilul său caracteristic: „Se aude că sunteţi des oaspetele domnului ambasador Guest (oaspete – n.m.)...”.
Avea duşmani duri Michael. Mi-a spus odată, îngândurat, că S.O. Vântu reuşise să-şi cumpere „bebeluşi” până şi în Congresul SUA...'', a mai povestit CTP.
Gazetarul are numai cuvinte de laudă la adresa diplomatului american, despre care afirmă că are o înaltă conştiinţă intelectuală şi morală.
''L-am revăzut pe Michael în iarna lui 2017, după alegerile din România şi SUA. Amândoi, îmbătrâniţi şi trişti. Două concluzii am desprins din ce-am vorbit: că a trecut timpul peste noi şi că urmează, şi în ţara lui, şi în ţara mea nişte vremuri jalnice. Când ne-am despărţit, îi dăduseră lacrimile...
Nu ştiu dacă ne vom mai întâlni în această viaţă. Dar Michael e mereu prezent în mintea şi în sufletul meu ca singurul politician străin (de ăia români nu vorbesc) din câţi am întâlnit, de înaltă conştiinţă intelectuală şi morală, căruia îi pasă de soarta României şi a românilor.''
Se încarcă comentariile...
