Citatul săptămânii: Iulian Comănescu, analist media, despre Mihai Gâdea: „Îngroapă datele factuale într-o mocirlă ideologică primitivă şi conspiraţionistă“
0Răzvan şi Dani au aniversat şapte ani de emisie la Antena 1, Liana Stanciu a ofeit primele detalii despre concursul Eurovision 2015, iar imaginea „pamfletarilor“ români a fost analizată de Iulian Comănescu. „Adevărul“ vă prezintă cele mai importante declaraţii ale săptămânii.
„Fifty Shades of Grey/Cincizeci de umbre ale lui Grey“, de Sam Taylor-Johnson, este considerat cel mai provocator film al ultimului deceniu, datorită faptului că scenele cu sex din acesta cumulează 20 de minute din cele 124 de minute ale lungmetrajului. Regizoarea Sam Taylor-Johnson, în vârstă de 47 de ani, a precizat că filmul s-ar putea să nu fie atât de explicit precum se aşteaptă spectatorii.
„Fifty Shades of Grey“ va avea mai multe scene cu sex pe marele ecran decât cele mai provocatoare 100 de pelicule lansate în 2014 puse la un loc, ceea ce plasează acest film artistic pe primul loc în topul celor mai erotice din ultimul deceniu.
Filmul, care va avea premiera cu o zi înaintea sărbătorii Valentine’s Day, cuprinde o serie de scene cu sex, care alcătuiesc 20 de minute din totalul lungmetrajului de 124 de minute.
Cel mai dificil lucru a fost să alegem unde şi când sexul să fie mai atrăgător pentru a nu părea gratuităţi. Aşadar, a trebuit să fie o parte foarte puternică din poveste şi a trebuit să realizez o caracterizare diferită a fiecărei scene de sex pentru ca acestea să fie diferite. Nu am vrut să fie grafic explicit şi ştiu că acest lucru va dezamăgi o parte dintre spectatori. Este vorba de felul în care filmul este realizat, este vorba de atingeri şi senzualitate. Nu cred că pelicula întră în registrul pornografic. Sam Taylor-Johnson, regizoare „Fifty Shades of Grey“
Todd Hoffman (65 de ani), căutător de aur în cadrul emisiunii „Goana după aur“, de la Discovery Channel, a povestit în exclusivitate pentru ziarul „Adevărul“ despre dificultăţile pe care o astfel de „meserie“ le impune, despre adevărata valore a aurului şi despre peripeţiile din cel de-al cincilea sezon al show-ului.
Mulţi caută aur fiindcă au ajuns cumva dependenţi de el. Nimic nu se compară cu senzaţia pe care o trăieşti când ai o mână plină de aur. Simţi o atracţie magică. Cred că aurul va fi singurul lucru care îmi va mai rămâne într-o bună zi şi care va mai avea vreo valoare. Todd Hoffman, căutător de aur la Discovery
România îşi încearcă norocul şi la Eurovision 2015. Înscrierile pentru Selecţia Naţională sunt aproape de final, însă abia pe 8 martie vom afla numele reprezentantului nostru. Liana Stanciu, şefa delegaţiei României la Eurovision 2015, a venit la Adevărul Live pentru a da toate detaliile despre ediţia din acest an şi pentru a vorbi despre şansele pe care le are ţara noastră la marele trofeu.
Oamenii care sunt tot timpul la televizor şi pe radio n-au nevoie de încă o durere de cap. Sincer, să te duci acolo să stai cu inima în gât, să ai momente în care tremuri tot... e foarte complicat. Şi e de-ajuns un fals sau o notă aiurea ca apoi să ai foarte multe probleme. De fapt, Eurovision e un foarte bun mijloc de PR şi la noi în ţară, şi în alte ţări: îţi faci un nume. Oamenii aceştia au deja acest lucru aici: sunt vedete pe plan local. Nu cred, repet, că au nevoie de o durere de cap în plus. La Eurovisionul mare e foarte greu, e regim de cazarmă. Nu ştiu dacă artiştii care au foarte multe aici, pe plan local, îşi asumă toate aceste riscuri pentru o chestiune care poate sau nu să aibă succes. Ei ştiu că îi adoră România, dar nu e obligatoriu ca acelaşi sentiment să-l aibă şi Europa. Liana Stanciu, şefa delegaţiei României la Eurovision 2015
Răzvan Simion şi Dani Oţil, realizatorii matinalului de la Antena 1, au vorbit în cadrul unui interviu acordat ziarului „Adevărul“ despre parcursul celor şapte ani de emisie, despre piaţa de divertisment din ţară, despre legătura strânsă a membrilor echipei de la „Neaţa“, despre dorinţe şi aspiraţii personale.
Aş vedea cei şapte ani ca pe o evoluţie în familia asta în care, practic, am crescut. Formatul s-a dezvoltat, am trecut destul de repede, încă din primii ani, într-o zonă de comfort în care putem să facem lucrurile exact aşa cum le facem între prieteni sau acasă. Ce se vede la televizor e o treabă super sinceră, am eliminat din filtre în cei şapte ani. Dani Oţil, realizator TV
Nimic nu e artificial sau plastifiat, rigid, luat de-afară. Este un format în care suntem, noi, prietenii noştri, majoritatea celor care au trecut pe la noi ne-au devenit amici, oameni cu care împărţim scene prin ţară, petreceri. Discuţiile sunt fireşti, fără vreo cravată legată mult prea strâns la gât sau un pantof care te strânge mult prea tare. (...) Ne-am certat prea puţin şi ăsta cred că e un reproş (n.r. - surâde). Am avut destule momente să ne cunoaştem, iar în şapte ani nu cred că am fost într-un team-building adevărat pentru că la noi fiecare zi e un team-building. Răzvan Simion, realizator TV
Prin ce mijloace îşi dobândesc succesul „pamfletarii“ moderni (Mircea Badea, Radu Banciu şi Mihai Gâdea) ai României? „Adevărul“ a încercat să răspundă la această întrebare cu ajutorul analistului media Iulian Comănescu şi al sociologului Mircea Kivu.
Dincolo de ton, diferenţa ar fi că Banciu foloseşte cuvinte denotativ scabroase, (recenta caracterizare a Islamului drept «rahat»), în timp ce Badea se ocupă mai curând cu aluzii şi strâmbături. Să arăţi cu degetul mereu în aceeaşi direcţie e stupid, discutabil moral, dar eficient dacă e să culegi aplauzele unui anume gen de public. Simplificările abuzive, paralogismele, aproximaţiile de realitate pe care le livrează Badea, Banciu şi alţii ca ei au însuşirea de a fi lizibile, descifrabile pentru un public larg, mai ales din categoria celor deja convinşi. Iulian Comănescu, analist media
Spre deosebire de Mircea Badea şi Radu Banciu, Mihai Gâdea se pune în postura unui „apărător al patriei“, înrudit cu „«justiţiarii» de pe Fox“, făcându-şi cunoscute părerile în zona de prime-time.
Tipic pentru categoria lui e faptul că mai degrabă enunţă decât pune întrebări, construieşte tot felul de scenarii, îngroapă datele factuale într-o mocirlă ideologică primitivă şi conspiraţionistă. Iulian Comănescu, analist media
„Supermodels by Cătălin Botezatu“, un show în care mai mulţi tineri, fete şi băieţi, vor încerca să demonstreze că au calităţile unui model de top şi că merită un contrac cu o prestigioasă agenţie din Paris, debutează pe 7 februarie, la Kanal D. Botezatu spune că acesta este un format românesc în care s-a implicat 100%.
Este un format nou pe piaţa românească, format pur românesc, după idei pur româneşti. Poate că este cel mai fashion, cel mai complet şi complex format de televiziune legat de modă deoarece, pentru prima oară, are în componenţă şi fete, şi băieţi. Este nou prin faptul că aceştia sunt împărţiţi în trei echipe, care rivaliează, care luptă între ele pentru un premiu final. Se vor lega prietenii, duşmănii, iubiri, dar toate vor fi demolate pentru că trebuie să-şi dea seama că, de fapt, concurează unul împotriva celuilalt. (...) M-am implicat foarte mult, este proiectul meu de suflet, m-am implicat aproape 100%, de la a clădi împreună cu echipa de producţie acele probe, până la a testa înainte acele probe pentru a vedea dacă le pot trece sau nu concurenţii, pentru că nu am vrut să-i punem în pericol, au fost şi momente în care filmările au fost asistate de paramedici. Şi nu mai vorbesc de implicarea emoţională, pentru că la fiecare eliminare o parte din familia mea se împuţina, dispărea, în acei oameni am investit sentimente, cunoştinţele mele. Cătălin Botezatu, creator de modă
Aproximativ 300 de scrisori inedite, care dezvăluie relaţia toridă pe care Vivien Leigh, protagonista filmului „Pe aripile vântului“, a avut-o cu actorul care urma să devină viitorul ei soţ, Laurence Olivier, au fost expuse la Victoria and Albert Museum din Londra.
M-am trezit cu o dorinţă furioasă pentru tine, iubirea mea. Dumnezeule, te vreau doar pe tine. Dacă ne-am iubi doar cu trupurile noastre, cred că tot nu ar fi suficient. Te iubesc mult mai mult de atât. Tot sufletul meu îţi aparţine. Eşti în mod constant în gândurile mele. Nu am trăit până când nu te-am cunoscut pe tine. Conversaţie dintre Vivien Leigh, protagonista filmului „Pe aripile vântului“, şi Laurence Olivier