INTERVIU Todd Hoffman, căutător de aur, la Discovery: „Mulţi caută aur fiindcă au ajuns cumva dependenţi de el“

0
0
Todd Hoffman a fost cel care a avut iniţiativa lansării
programului „Goana după aur“ FOTO Discovery Channel
Todd Hoffman a fost cel care a avut iniţiativa lansării programului „Goana după aur“ FOTO Discovery Channel

Todd Hoffman (65 de ani), căutător de aur în cadrul emisiunii „Goana după aur“, de la Discovery Channel, a povestit în exclusivitate pentru ziarul „Adevărul“ despre dificultăţile pe care o astfel de „meserie“ le impune, despre adevărata valore a aurului şi despre peripeţiile din cel de-al cincilea sezon al show-ului care începe luni, de la ora 20:00.

În secolul XXI, „Goana după aur“ s-a transformat într-o emisiune TV marca Discovery în care târnăcoapele şi lopeţile au fost înlocuite de utilaje grele, legile s-au înăsprit iar orgoliile se manifestă mai ceva ca pe stadioanele de fotbal. În căutarea metalului preţios s-a înscris şi Todd Hoffman, un creştin convins şi un căutător de aur care a transformat în realitate visul tatăului său. Aurul e mai mult decât o necesitate pentru el, e un mod de viaţă dus mai bine de jumătate de an în locuri izolate. Hoffman nu şi-a dorit niciodată să ajungă o vedetă, însă chiar el a solicitat echipa Discovery pentru a realiza un „reality-show“ în care tema centrală, aceea a căutării aurului, este încă una la modă. Despre noul sezon al emisiunii „Goana după aur“, despre provocările pe care această „meserie“ i le-au pus în cale, dar şi despre adevărata  valoare a metalului, Todd Hoffman a vorbit în cadrul unui interviu exclusiv acordat ziarului „Adevărul“.

„Adevărul“: Viziunea romantică despre viaţa căutătorilor de aur, pe care o aveam din diverse filme şi seriale, este, de fapt, complet diferită de realitate. În programul vostru vedem multe utilaje uriaşe, o groază de pietre şi multă apă. Cum e, de fapt, viaţa reală a unui căutător de aur?

Todd Hoffman: E foarte grea, fiindcă lucrăm cu utilaje mari, care înseamnă probleme mari. Aurul e o chestie complicată. Noi îl găsim în apă, dar încercăm să-l convingem să cadă pe fundul tăvilor noastre de spălat nisipul, în canelurile speciale. Deci trebuie să îndepărtăm nisipul de deasupra, fără aur, apoi să ajungem la nisipul de la fund, care conţine metalul preţios, ca mai apoi să-l băgăm în instalaţia de spălat aurul. Nu mai e ca pe vremuri, când căutătorul de aur lucra cu un târnăcop şi o lopată, iar aurul ieşea imediat la iveală. Dar partea bună e că aurul nu mai e folosit acum doar pentru bijuterii. Avem aur în telefoanele noastre celulare. E folosit în multe industrii, deci a devenit o nevoie reală.

„Nimic nu se compară cu senzaţia pe care o trăieşti atunci când ai o mână plină de aur“

„Adevărul“: Unii spun că tăcerea e de aur, dar alţii adaugă că numai banii - deci aurul - ar avea ultimul cuvânt. Tu cauţi aur pentru puterea pe care ţi-o dă sau doar ca să supravieţuieşti?

Todd Hoffman: Mulţi caută aur fiindcă au ajuns cumva dependenţi de el. Nimic nu se compară cu senzaţia pe care o trăieşti când ai o mână plină de aur. Simţi o atracţie magică. Dar eu, personal, caut aur fiindcă ştiu că Statele Unite şi cele mai multe ţări din lume tipăresc bani, iar aurul va fi o garanţie pentru mine şi familia mea împotriva inflaţiei scăpate de sub control. Cred că aurul va fi singurul lucru care îmi va mai rămâne într-o bună zi şi care va mai avea vreo valoare. Te cam sperii când vezi ce se întâmplă cu economia mondială şi cu economia multor ţări. Pentru mine aurul pe care îl caut e ceva mai mult decât o simplă necesitate. În plus, eu caut aur în cadrul unui program TV, ceea ce vine cu un strat de dificultate.

„Adevărul“: Cu ce pericole se confruntă echipa ta în acest sezon?

Todd Hoffman: Se întâmplă nişte chestii destul de nebuneşti, nu pot să vă spun exact, dar ne confruntăm cu nişte situaţii destul de dificile. Însă, echipa mea e altfel decât alte echipe. Noi suntem creştini şi motivele pentru care căutăm aur sunt diferite. Noi vrem să fim uniţi, să ne arătăm credinţa. Suntem practic singurii oameni de acolo care ne-am luat cu noi familiile şi copiii mici. Noi avem alte motive să căutăm aur, faţă de Tony sau Parker. Cred că e unul dintre cele mai bune sezoane ale seriei «Goana după aur» pe care le-am filmat până acum. O să fie incredibil!

goana dupa aur foto discovery

Parker Schnabel, adversar al lui Todd, şi-a propus să adune în jur de 57 de kilograme de aur, cu o valoare de 2,5 milioane de dolari FOTO Discovery Channel

„Adevărul“: Cum vă hotărâţi unde anume veţi săpa? Faceţi cercetări sau uneori mergeţi doar la noroc?

Todd Hoffman: Facem un puţ şi luăm o mică mostră, pe care o spălăm bine şi o studiem. Pe urmă facem mai multe găuri în jur, ca un fel de reţea. Iar când studiem datele obţinute din aceste găuri, ne putem da seama dacă am dat, de exemplu, peste o veche albie de râu care trecea prin porţiunea respectivă. Ne ajută deci să ne facem un soi de hartă a locului, dar întregul proces e foarte dificil.

 „Adevărul“: Când vorbim despre căutătorii de aur, în general ne gândim la „Goana după aur“ din secolul al XIX-lea. Cât de mare e industria auriferă a zilelor noastre?

Todd Hoffman: Aurul costă cam 1.250 de dolari pentru o uncie (n.r. - aproximativ 30 grame), deci e suficient de scump ca să putem scoate profit, dar nu la fel de scump cum era pe vremuri. Pe de altă parte, din cauza preţului petrolului, scade şi preţul combustibililor, o mare cheltuială în industria minieră e costul combustibilului. Deci, lucrurile stau din ce în ce mai bine pentru această industrie. Mai multe ţări, după cum aţi văzut, inclusiv Elveţia, au votat că s-ar putea întoarce la aur, ca standard. Când băncile naţionale din fiecare ţară tipăresc bani, pe care îi scot practic din nimic, nu fac decât să convertească nişte datorii în hârtii. Dar aurul e considerat o formă solidă de avuţie. Şi există acum ţări care încep să cumpere tone de aur. Altele îşi ţineau rezervele de aur în ţări străine, dar încep acum să le aducă acasă. În final, toate aceste mişcări vor face să crească preţul aurului. Iar noi sperăm că la anul vom vedea cum începe să crească serios.

„Adevărul“: Cum e să lucrezi la exploatarea minieră şi în acelaşi timp să apari în programul TV, nefiind un actor adevărat ?

Todd Hoffman: De fapt, nu compania Discovery a iniţiat acest program, ci eu. Luasem decizia să plec să caut aur şi le-am propus ideea celor de la Discovery Channel. Deci e vina mea că sunt implicat în acest program. Nu e întotdeauna uşor, fiindcă atunci când faci parte dintr-un astfel de program TV, compania de producţie îşi doreşte cât mai multe momente dramatice, în timp ce noi, minerii, ne dorim cât mai mult aur. Deci trebuie să facem un compromis şi să ne întâlnim undeva, pe la mijloc. A fost grozav să lucrăm cu Discovery Channel şi am realizat unul dintre cele mai bune programe de televiziune. E plăcut să ai un astfel de program TV, la care se poate uita toată familia. Şi e despre căutătorii de aur, deci are un subiect foarte tare!

„Adevărul“: Cât de important este instinctul pentru un căutător de aur? Ştiu că pe unii dintre colegii tăi i-a costat bani şi energie.

Todd Hoffman: E important, dar trebuie să faci rost şi de cât mai multe date şi informaţii. În final, ajungi să ai la un moment dat sentimentul că «Nu merge bine», de pildă. Sau «Poate ar trebui să încercăm aici». Uneori mă simt frustrat că nu sunt prea bun la aşa ceva. Cât despre instinctele mele din junglă... Problema cu jungla a fost că mulţi dintre oamenii mei s-au îmbolnăvit şi erau pe moarte, aşa încât totul a început foarte prost. În plus, ca să cauţi aur în junglă trebuie pur şi simplu să exploatezi oamenii, ceea ce nu e stilul meu, eu nu sunt deloc aşa. Despre Klondike, o să vedeţi că mă întorc în zonă şi se întâmplă tot felul de lucruri care apar de obicei când cineva e la pământ, dar încearcă să se ridice.

„Adevărul“: Care ar fi cele mai mari probleme ale unui căutător de aur?

Todd Hoffman: Atunci când cauţi aur e vorba despre lupta ta cu pământul în care sapi. Te lupţi să găseşti nişte fărâme de aur care ar putea fi la 8-10 metri adâncime, în pământul îngheţat bocnă, şi e foarte greu să ajungi la zonele unde chiar găseşti aur. Sunt incredibil de multe probleme. De obicei, ai probleme cu utilajele cu care lucrezi, dar există şi probleme personale. Trebuie să stai la mină zi şi noapte, iar programul de lucru e foarte dur. Dar, aurul nu valorează mai mult decât relaţiile tale cu cei dragi. Cel puţin eu aşa gândesc.

„Am fost probabil un mare idiot când m-am apucat de asta“

„Adevărul“: Ai fost vreodată acuzat că ai încălcat politicile de protecţie a mediului, într-o zonă a ta de exploatare minieră?

Todd Hoffman: Deţin recordul în ceea ce priveşte cele mai puţine reclamaţii primite. Asta nu înţeleg oamenii. Tu preiei doar o mica parcelă. E doar o bucăţică infimă din toată zona nordică unde se pot face exploatări miniere. Şi atunci când îţi începi exploatarea, preiei concesiunea asupra terenului respectiv. Iar după doar câţiva ani, nici nu se mai cunoaşte că ai fost acolo. Zona se regenerează de la sine. Sigur, există şi ecologiştii cu inimi însângerate, care nu vor fi de acord. Normele de protejare a mediului sunt foarte stricte. Iar eu, ca un bun creştin ce sunt, nici nu aş putea să deschid o exploatare minieră şi să las dezastru în urma mea. Pur şi simplu nu aş putea! Credinţa mea îmi cere să am grijă de tot ce a creat Dumnezeu, iar eu iau lucrurile astea foarte în serios. Zău că da!

„Adevărul“: Ai regretat vreodată că te-ai apucat de căutat aur? Dacă ai putea s-o iei de la început, ai mai face aceeaşi alegere?

Todd Hoffman: E greu să te apuci de la zero să cauţi aur, aşa cum am făcut eu. Am fost probabil un mare idiot când m-am apucat de asta. Dar îmi place foarte mult ce fac. Acolo sus, în nord, mina e ca un fel de fermă a familiei. Multe dintre familiile care caută aur în nord duc o viaţă bunicică. Nu au şefi, lucrează cu toată familia. Trăiesc în nord o mare parte din sezon şi scapă de multe din lucrurile oribile care se întâmplă uneori în oraşe. Îşi pot creşte copiii aşa cum îşi doresc. Au libertatea de a-şi transmite mai departe moştenirea, ca mineri. Deci cred că da, aş alege din nou acelaşi lucru, dacă aş putea s-o iau de la zero încă o dată.

„Adevărul“: Cum se filmează „Goana după aur“?

Todd Hoffman: Avem o companie de producţie şi o companie minieră. Compania de producţie se ocupă de partea cu programul TV. De obicei, filmează cam 300 de ore de material brut ca să scoată din el un episod de 45 de minute. Suntem trei echipe diferite: eu, Tony şi Parker. De obicei, în fiecare tabără e câte o echipă de filmare cu vreo 20-25 de oameni. Şi nu, nu avem scenariu. Există programe TV de tip «reality» care se fac pe bază de script, dar noi nu facem aşa. Noi, minerii, ne vedem de treabă, iar echipa ne filmează în toată splendoarea noastră - deşi uneori nu e prea multă splendoare în ceea ce facem - şi foloseşte imaginile respective ca să creeze un program TV. Compania de producţie cu care lucrăm se numeşte Raw Television, e din Anglia şi face o treabă minunată. Noi ne vedem de treaba noastră, pe teren, iar ei sunt alături de noi.

„Adevărul“: Cum ţi-a schimbat viaţa faptul că ai început să cauţi aur?

Todd Hoffman: A fost dintotdeauna un vis al tatălui meu, Jack, să căutăm aur. Faptul că am reuşit să punem pe picioare o operaţiune minieră şi să ne apucăm de treabă a fost în primul rând visul lui de-o viaţă. El a fost obligat să renunţe la acest vis ca să ne crească pe noi, copiii lui. Nu ştiu ce i-a împins pe ceilalţi să vină să caute aur, dar pentru mine nu a fost doar ideea de a găsi aur, ci şi dorinţa de a-mi ajuta tatăl să-şi vadă visul împlinit. E greu să găseşti relaţii bune între tată şi fiu. Pentru noi, adevăratul ţel în viaţă va rămâne întotdeauna familia. Care va fi mereu mai presus de aur.

image

Jack şi Todd Hoffman, tată şi fiu în căutarea aurului

„Sunt două lucruri despre care nu ai voie să discuţi: cât de mult aur ai şi cât de mulţi bani ai câştigat din televiziune“

„Adevărul“: Ce anume ţi-a adus mai mulţi bani: exploatarea auriferă sau programul TV?

Todd Hoffman: Toată lumea ştie că eu sunt un om sincer, sunt ca o carte deschisă. Când eşti filmat, nu faci asta pe gratis. Filmările îţi încetinesc ritmul de lucru cu vreo 30%. Şi încă ceva. Sunt două lucruri despre care nu ai voie să discuţi: cât de mult aur ai şi cât de mulţi bani ai câştigat din televiziune. Nu poţi să vorbeşti despre asta. Ca să fiu sincer, nu lucrez pe gratis la programul TV, fiindcă filmările ne încetinesc când lucrăm. Şi asta trebuie să valoreze ceva. Trebuie să fii cumva compensat pentru asta.

„Adevărul“: Cât timp crezi că vei mai putea să faci asta?

Todd Hoffman: Simt că am început să îmbătrânesc şi să mă îngraş, cine ştie. Dar am băieţi tineri, care cresc. Aşa că o să pot să caut aur cât de mult timp vreau, cu sau fără programul TV. Pentru mine, e un program despre un stil de viaţă, nu e o încercare de a deveni vedetă TV. Uitaţi-vă la mine! Nu prea semăn eu cu o vedetă TV. Ce naiba! Nici canalele TV nu mă plac. Sunt prea adevărat şi prea sincer. Vreau să mai trăiesc cu familia mea în mijlocul pustietăţii? Până acum, toţi cei din familia mea, inclusiv soţia mea, mi-au spus aşa: «E o încercare. Ne place. Ne place să facem asta. E un stil de viaţă pentru noi». Deci atâta vreme cât familia mea, soţia mea şi copiii mei vor să facă asta, o s-o fac mai departe.

„Adevărul“: Todd, poţi să-mi spui de ce crezi că s-a bucurat de un succes atât de mare programul TV?

Todd Hoffman: Cred că, în sinea noastră, cu toţii ne-am dori să renunţăm la viaţa obişnuită şi să plecăm în căutare de comori şi aventuri. Iar căutătorii de aur reprezintă exact această idee: să pleci în lume şi să încerci să duci o viaţă mai bună. Dar ceea ce facem noi pare o formă de evadare: noi vrem să facem lucrurile altfel şi să dăm lovitura pentru familiile noastre. Cred că asta e o idee care există în sufletul fiecăruia dintre noi. Există un strop de spirit de aventură în inima oricui. Şi cred că de asta se bucură de succes acest program.

TV


Ultimele știri
Cele mai citite