Amalia Năstase: „Poţi să excelezi şi în business, şi ca părinte“

Amalia Năstase membru în comitetul de organizare al Festivalului Brazilor de Crăciun

Amalia Năstase îşi propune să obţină cât mai multe fonduri pentru organizaţia Salvaţi Copiii. La 32 de ani, soţia celebrului tenismen se ocupă de afacerea personală, compania de PR Eventures, de cele două fiice ale cuplului, dar şi de copiii altora.

„Adevărul": Care sunt atribuţiile pe care le ai în comitetul de organizare al Festivalului Brazilor de Crăciun, care are loc astăzi?

Amalia Năstase: Sunt de trei ani în comitetul lor de organizare şi prioritatea numărul unu este să găsim sponsori. Festivalul Brazilor de Crăciun este singura manifestare prin care se adună fondurile necesare organizaţiei pentru a derula programele lor în timpul anului. M-am apropiat de ei şi am vrut să-i ajut pentru că, faţă de multe fundaţii, au nişte programe bine puse la punct în ceea ce priveşte educaţia copiilor care nu-şi permit să meargă la şcoală.

De ce te-ai implicat în aceste acţiuni?

Am ajutat, ca mulţi alţii, sunt sigură, câţiva copii cu probleme şi am rămas legată de ei pe viaţă. Când experimentezi acest sentiment fără egal, când ajuţi un copil să trăiască, nu ai cum să nu vrei să faci şi mai multe pentru ei. A existat un copil care a murit la mine în braţe. Nu uiţi aşa ceva. Nu uiţi când vezi cum un copil de un an şi trei luni se chinuie să trăiască. Au fost şi copii cărora le-au fost date două luni, dar au învins boala şi sunt bine şi sănătoşi acum.

Unde se întâmplă acest lucru?

La Fundaţia Copii în Dificultate, al cărei ambasador sunt. În grija celor de acolo se află copii care se află în stadii terminale. Sunt copii făcuţi de părinţi care s-au drogat, au malformaţii foarte grave, sunt unii care nici nu vorbesc, nu se pot hrăni singuri. La un moment dat, oricât te-ai chinui, ei mor. La fundaţie moare câte un copil pe lună.

Birocraţia împiedică actele de caritate?

Problema cea mai mare există între instituţii şi ONG-uri. Mi se pare că ne jucăm de-a şoarecele şi pisica. ONG-urile vor să facă multe lucruri, nu neg că au şi interesele lor personale, dar în acelaşi timp, tu vrei să faci ceva pentru copiii aflaţi în stadiile terminale ale bolii şi te împiedici de o birocraţie care-ţi spune că nu poţi să duci la spital copilul care suferă, pentru că el oricum moare şi creşte rata mortalităţii doctorului respectiv.

Copiii aceştia nu beneficiază de o clinică sau de un spital, au doar un leagăn. Nu au morgă acolo pentru că nu-i lasă să facă morgă. Se împiedică de interesele altora, de delăsare. ONG-urile nu sunt ajutate de lege, de legislatori, de toată lumea. La nivel instituţional, este nevoie de unitate între ONG şi legislaţie.

Dar voluntari există?

Asta este o altă mare problemă. Nu se găsesc voluntari. Înţeleg că multă lume este preocupată să facă rost de bani, dar acestea există în toată lumea. Nu cred că două ore pe săptămână este foarte mult. Vă pot spune că fundaţia a început să activeze şi a continuat timp de zece ani doar prin voinţa şi ajutorul unor organizaţii din Anglia, care au trimis voluntari şi bani. Sunt oameni din Anglia care vin o dată pe lună să regleze cărucioarele copiilor, cei mici fiind paralizaţi. Din '92, vin şi fac asta în România.

Există un deficit al exprimării afecţiunii în familia românească?

Este valabil pentru toată Europa de Est, unde au existat blocurile comuniste. Nu existau valorile familiei, erau propagate doar cele ale partidului. La noi, familia erau Elena şi Nicolae. Cred că abia de la generaţia mea în jos mai sunt speranţe. Ne e greu să recunoaştem că avem probleme emoţionale. Lipsa de afecţiune duce la nişte manifestări foarte urâte, pe care nu percepi că le ai decât cu ajutorul unui specialist.

O femeie trebuie să aleagă între familie şi carieră sau este o prejudecată?

Nu trebuie, le poţi face pe amândouă. Copiii trebuie să vadă în părinţi un model. Dacă ei te văd că abandonezi munca, chiar dacă o faci pentru ei, vor înţege că este în regulă să faci asta, că este OK să abandonezi. Copiii învaţă enorm de la părinţii care au o carieră în orice business şi care ştiu să-i implice şi pe ei, la un moment dat, în ceea ce fac. Alessia, de exemplu, vine în fiecare zi la mine la birou şi i-a intrat în cap că ne ajută cu partea de creaţie, ceea ce e foarte stimulant pentru un copil de şase ani. Poţi să excelezi şi în bussiness, şi în cariera de părinte.

Ce le înveţi pe Alessia şi pe Emma, cele două fetiţe ale tale?

Primul lucru este că nu se pot baza decât pe ele. Trebuie să se poată baza doar pe valorile lor interioare, pe inteligenţa şi pe experienţele dobândite la şcoală. Asta m-a ajutat pe mine cel mai mult în viaţă. Ţi se poate întâmpla orice, din punct de vedere material, dar nimeni nu-ţi poate lua ce ştii să faci şi cine eşti. Doar fiind stăpâne pe ele, pot fi stăpâne şi pe viaţa lor.

Licitaţie de brazi

Festivalul Brazilor de Crăciun este un eveniment de strângere de fonduri organizat anual de organizaţia nonguvernamentală Salvaţi Copiii România, care are ca centru de interes o licitaţie specială de brăduţi de Crăciun, creaţi de unii dintre cei mai cunoscuţi designeri români.