VIDEO Florin Dumitrescu, la Adevărul Live: „N-am nicio nostalgie faţă de «MasterChef», nu sunt legat de o instituţie, ci de oameni“

Ambiţios, creativ şi temperamental în bucătărie. E chef Florin Dumitrescu, iar după ce a făcut din pasiunea vieţii sale un mod de viaţă, a ajuns membru în juriile unor show-uri celebre: „Masterchef“ şi, mai nou, „Hell’s Kitchen – Iadul Bucătarilor“. Cum e chef Florin Dumitrescu atunci când nu e în faţa camerelor, ce-i place să mănânce şi ce înseamnă cu-adevărat munca într-o bucătărie de restaurant, aâi putut afla la Adevărul Live.

A fost cel mai tânăr membru al unui juriu „MasterChef“ la nivel mondial, însă până la 24 de ani (atunci când şi-a început cariera în TV) a acumulat o experienţă serioasă în bucătărie, în ţară şi în străinătate. A împărtăşit din această experienţă concurenţilor, iar unii dintre ei i-au devenit mai apoi colegi.

Acum îl vedeţi  mai „dezlănţuit“ ca niciodată în bucătăria show-ului  „Hell’s Kitchen – Iadul Bucătarilor“, transmisă în fiecare luni, la Antena 1. Nervii sunt întinşi la maximum de-o parte şi de cealaltă, iar preparatele mai puţin decât perfecte nu ajung pe mesele clienţilor. Cum stau lucrurile într-un restaurant adevărat, cât de tare se enervează Florin Dumitrescu în situaţii extreme şi cât este scenariu, aţi putut afla la Adevărul Live.

Cele mai importante declaraţii:

„Adevărul“: E Iad pentru toată lumea, chiar şi pentru juriu, nu doar pentru concurenţi.

Florin Dumitrescu: Unii concurenţi au antrenament, sunt bucătari profesionişti. Noi toţi suntem obişnuiţi cu un ritm alert. Lucrurile sunt simple pentru noi bucătarii, cei din domeniu ştiu foarte bine cum funcţionează o bucătărie. Un bucătar nou într-o bucătărie veche stă degeaba o săptămână, să vadă cum se „dansează“ acolo. Situaţiile astea ne solicită foarte mult. Ca lucrurile să fie în armonie, ei trebuie să ştie meniurile. Într-o săptămână fiecare îşi dă seama ce are de făcut. Meniul din emisiune este fix, îl schimbăm doar la finalul emisiunii. Îi laşi să îl înveţe. Tot ce se schimbă în format este proba de dimineaţă, cea care schimbă felul în care sunt răsplătiţi. Singurul moment în care respiră un alt aer în afara bucătăriei este atunci când ei câştigă o probă. Noi nu ne băgăm în conflictele lor, pe mine mă priveşte mâncare, ăsta e reality show-ul pus la cale de Mona Segall.

Sunteţi mai duri ca în „MasterChef“, aşa cum s-a promis de la început. Show-ul românesc respectă reţeta internaţională.

Fiecare format internaţional vine la pachet cu nişte reguli, teme, indicaţii. Noi chefii nu avem nicio treaba să îi ducem la luptă. Singuri îşi dau la picioare. Asta se întâmplă când eşti sub presiune, eşti izolat şi ai povara celor 80.000 de euro (marele premiu al show-ului - n.r.). Noi, chefii, aşa suntem, spunem chestii pentru că aşa ne vin. Faptul că înjurăm şi ţipăm vine prin prisma faptului că avem clienţi pe bune. Le transmitem presiunea noastră. Clientul trebuie ţinut în braţe, să fie mulţumit fără să ştie ce se întâmplă în spate. Vorbim de o bucătărie de brigadă, ceea ce în România nu se găseşte. În restaurantele cu stele Michelin sunt atîţia bucătari câţi clienţi. Un bucătar poate să nu facă altceva decât să cureţe măsline, dar e cel mai bun la asta. E un altfel de service. În emisiune, lucrurile stau altfel. Băieţii şi fetele au venit pentru cei 80.000 de euro. Gordon Ramsey înjură în Stalte Unite, nu pentru că trebuie, dar la un moment dat nu poţi să mai faci faţă. Dacă toată povestea asta s-ar întâmpla la mine în restaurant aş fi închis totul într-o oră.

Florin Dumitrescu, în studioul Adevărul Live FOTO Marian Iliescu

Concurenţii învaţă ceva din presiune?

Ca să fii un bucătar foarte bun trebuie să repeţi permanent. Încerci să îţi împingi limitele. E o adrenalină. Bucătăria aduce satisfacţie şi dependenţă. E o meserie foarte frumoasă, trăieşti mult şi intens.

Educaţia, cel mai important atu în bucătărie

Cum ar trebui să fie câştigătorul după ce iese din emisiune?

Sunt chefi-bucătari de mai multe feluri. Câştigătorul „Hell’s Kitchen“ va ieşi călit, va avea puterea să facă faţă presinii. Va fi un chef foarte bun. Eu încerc să aduc bucătăria de brigadă, în care fiecare face ceva. Am investit în băieţii cu care lucrez acum la restaurantul meu, Tapo, să ajungem undeva. Caut să fie educaţi. Un om inteligent o să poată să iasă din orice situaţie. Un om care nu poate gândi e un simplu executant. Am nevoie de oameni care sunt dispuşi să-şi înfrângă temerile. Greşeala este cea mai păcătoasă teamă. Dacă o săptămână cureţi doar cartofi şi după aceea ţi se spune să faci file un peşte, trebuie să vrei ca să poţi. Când am început meseria asta - şi am început de jos, cu spălatul faianţei - eu aveam teama că n-o să-mi iasă bine piureul de cartofi. După şase luni mi-am dat seama că trebuie să am curaj, îmi doream să fiu ca restul bucătarilor, să fac fără frică. În bucătărie e periculos să ascunzi o greşeală, se blochează tot apoi, se ţine în loc o echipă de oameni şi ai şi un client nemulţumit.

Încerc să aduc bucătăria de brigadă în România Chef Florin Dumitrescu

Ce le lipseste restaurantelor din România, care sunt cele mai dese şi mai grave greşeli pe care le-ai observat?

Educaţia.Clienţii iau de bun ce li se dă. Scopul meu şi al băieţilor mei este dăm standarde de gust şi memorie. Ăsta ar trebui să fie scopul tututor bucătarilor. Putem să ajungem la a mânca ceva bun şi la un stil diferit. Am foarte mulţi clienţi care mă „urmăresc“, unii au venit să mânance doar când realizam ceva nou. Mi-am dat seama că am un avantaj mare. Nouă ne place ce facem, iar celor din jurul nostru li se excită papilele gustative. Bucătarii nu sunt educaţi să realizeze preparate în stilul propriu şi să ştie că sunt gusturi diferite. Mie îmi place foarte mult partea de creaţie, îmi place adrenalina de service. Îmi place şi creaţia de dimineaţă, când aleg ingredientele şi creez ceva pentru meniul degustare.

Care e tipul de client care vine în restaurantul tău?

Majoritatea românilor şi-ar putea permite. Bucătăria în Tapo este mult mai creativă, sofisticată. Un preparat pleacă de la 25 de lei şi ajunge la maximum 140 de lei. Nu este foarte scump. Prefer să dau banii ăştia pe două feluri cu texturi şi gusturi diferite, decât să dau 300 de lei şi să plec dezamăgit. Noi o să pornim un meniu de prânz cu preparate accesibile şi obişnuite. Acum am scos o gamă de sendvişuri cu combinaţii de gusturi diferite: jambon fiert, piure de dovleac şi dulceaţă de ardei iute, de exemplu. Dovleacul e o legumă foarte bună, poţi să faci orice. Lucrez fizic seara la Tapo, mai am restaurantul şi mai sunt şi consultant. Dacă vând scump nu înseamnă că te păcălesc, îţi vând experienţă. 

Greşeala este cea mai păcătoasă teamă în bucătărie Chef Florin Dumitrescu

Lipsa marketingului pentru produsele tradiţionale româneşti

Poţi să le oferi românilor altceva decât mici şi sarmanle?

Prin prisma faptului că suntem un popor de emigranţi suntem atraşi de bucătăria spaniolă şi cea din Italia. Bucătăria românească este destul de vastă. În Ardeal se mănâncă foarte bine, gustos. În Moldova avem parte opulenţă, multă carne. Iar în sud mâncăm vinete, roşii, precum turcii. Românul s-a educat, totuşi, acum nu mai mănâncă sarmale în fiecare lună, ci doar de două ori pe an, de Paşte şi de Crăciun. Dacă pierdem sarmalele, ne pierdem identitatea. Sunt adeptul mâncării tradiţionale. Românul este dornic să înveţe, caută experienţele de afară. Oamenii care nu-şi permit să mănânce în restaurant ne ţin cu picioarele pe pământ, ca şi cultură. Nu avem marketing pentru produsele noastre tradiţionale, nici farfurii curate. Totul ţine acum de partea de Guvern, de conducere. 

Florin Dumitrescu FOTO Marian Iliescu

Florin Dumitrescu, un adevărat gurmand

Ce mâncăruri îţi plac?

Îmi plac pipotele cu ceapă călită şi roşii, gulaşul, ciorba, îmi plac micii, dar nu pot să mai mănânc. Îmi place mâncarea grea, aş mânca gras, dar nu îmi permite organismul.

Românul s-a educat puţin, mănâncă sarmale doar de două ori pe an Chef Florin Dumitrescu

Cum e slalomul între filmări, familie, copil?

E foarte dificil, filmările durează o lună în care te rupi de tot. Filmările începeau la şase dimineaţa şi se terminau la trei dimineaţa. De aici presiune, oamenii erau obosiţi. După aceea, am stat acasă o zi, apoi mi-am pregătit meniul pentru toamnă-iarnă. Nu mă axez în fiecare pe acelaşi lucru.

Evidenţierea meseriei de bucătar şi lipsa nostalgiei pentru „MasterChef“

Înseamnă că nu ai timp să te uiţi la „MasterChef“? Ai vreo nostalgie după această emisiune, din juriul căreia ai făcut parte patru ediţii?

N-am văzut nimic din „MasterChef“. N-am nicio nostalgie. Eu sunt un profesionist. Am prins toată povestea cu televiziune şi am dus-o pe un plan personal care să îmi ofere satisfacţie. Nu mă refer la bani, ci ca bucătar, am pus meseria asta sus. Am plecat în Italia pentru că nu eram respectat în ţara mea pentru ceea ce fac. Apoi a apărut momentul să pun umărul pentru meseria asta. E într-o continuă creştere. Nostalgie nu pot să am, echipa de acolo este la „Hell’s Kitchen“, nu sunt legat de o instituţie, ci de oameni.