Interviu Profesoara de etichetă

Andreea Raicu predă lecţii de bună purtare unor tinere „certate“ cu cei şapte ani de-acasă, la „Şcoala de bune maniere“, show-ul difuzat în fiecare marţi, de la ora 20.30, la Prima TV.

Adevărul TV: Formatul e „de import" sau de „concepţie autohtonă"?

Andreea Raicu: „Şcoala de bune maniere" este un format internaţional, care implică opt concurente. Criteriile de selecţie au fost vulgaritatea, promiscuitatea, caracterul violent şi o pronunţată absenţă a feminităţii. Publicul va afla detalii despre curtoazie şi evoluţia comportamentală, privindu-le pe cele opt concurente care parcurg aceste învăţăminte. De-a lungul celor 30 de zile de cursuri intensive, participantele învaţă despre puterea aspectului şi a limbajului, atât verbal, cât şi non-verbal. Eu le voi instrui în arta vestimentară şi le voi dezvălui secretele esteticii. În responsabilitatea mea cade adaptarea la prezent a „bunelor maniere" de altădată.

Ce condiţii au avut de îndeplinit tinerele pentru a fi selectate?

Preselecţia a durat aproape două luni. Fiecare dintre participante a avut de susţinut, iniţial, un test psihologic, iar apoi un interviu „face to face" cu echipa de producţie. Au fost cele care s-au remarcat printr-un comportament rebel şi o atitudine trivială, care se cerea „educată".

Fetele sunt receptive la eforturile de „reformatare"?

Din păcate, elevele „Şcolii..." nu au nici măcar cunoştinţele de bază în ceea ce priveşte un comportament civilizat. Aşadar, chiar dacă ele sunt receptive la ceea ce se predă, este nevoie de foarte mult timp pentru a asista la o schimbare. Sunt cursuri la care le face plăcere să participe, dar şi lecţii de care nu sunt interesate deloc. Deşi toate au venit din dorinţa de a se transforma în domnişoare manierate, nu au depus suficient de multe eforturi în acest sens.

La ce proaste obiceiuri renunţă cel mai greu?

Îmi este foarte greu sa fac o statistică în acest sens. Elevele au atât de multe obiceiuri proaste... Lucrurile care şochează la prima vedere sunt postura incorectă şi lipsită de feminitate, limbajul trivial, modul în care comunică, lipsa de respect faţă de oamenii din jur... Şi lista poate continua.

Care sunt cele mai dificile momente?

Sunt deja oameni maturi care ar trebui să ştie să respecte regulile şi să se comporte civilizat în societate. Aici începe conflictul, pentru că nu au respect faţă de cei din jur, sunt refractare şi mereu au câte ceva de obiectat în legătură cu lucrurile pe care le au de făcut.

În ce măsura reflectă concurentele comportamentul tipic al generaţiei tinere?

Nu vreau să generalizez. Comportamentul fetelor de la „Şcoală... " poate fi întâlnit la anumite persoane care nu au avut parte de o educaţie solidă în anii copilăriei.

Ne confruntăm cu o criză în ceea ce priveşte „cei şapte ani de-acasă"?

Mi-ar plăcea să cred că nu se întâmplă lucrul acesta, deşi în ultima vreme întâlnim pe stradă oameni din ce în ce mai nervoşi, care uită de respectul faţă de semenii lor. Îmi doresc ca acest tip de atitudine să fie o excepţie. Este important să trăim într-o societate în care se pune preţ pe bun simţ şi pe respectul faţă de ceilalţi. Văd oameni care se comportă împotriva celor enumerate de mine, dar care, în acelaşi timp, sunt revoltaţi de direcţia în care o ia societatea. Schimbarea trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi, fără să aşteptam de la alţii acest lucru.

 „Pardon" a devenit un cuvânt demodat?

Nu vreau să-mi imaginez acest lucru. Sunt fericită că am primit o educaţie foarte frumoasă acasă şi provin dintr-o familie în care „Mulţumesc" sau „Îmi cer scuze" sunt formule care se folosesc cu naturaleţe. Cu riscul de a mă repeta, spun din nou că respectul faţă de semeni este cel mai important. Din păcate, trăim vremuri în care funcţia este mai presus de orice şi cred că acest lucru ar trebui să se schimbe.