INTERVIU Erkan Petekkaya şi Nurgul Yesilcay, actorii din „Furtună pe Bosfor“: „Am devenit actriţă după ce m-am îndrăgostit de profesorul de teatru“

Serialul turcesc „Furtună pe Bosfor“ debutează mâine, 5 octombrie, de la ora 20.00, la Kanal D, urmând să fie difuzat în fiecare luni şi marţi. Protagoniştii, actorii  Erkan Petekkaya şi Nurgul Yesilcay, au conturat pentru „Adevărul“ portretul personajelor pe care le interpretează şi care promit să cucerească încă o dată publicul român.

Rolurile principale vor fi interpretate de actorii Erkan Petekkaya, cel care l-a interpretat pe Riza în serialul „Dila“ şi pe Ali în „Trădarea“, şi Nurgul Yesilcay, care a putut fi văzută şi în „Dragoste şi pedeapsă“. Intitulat în limba turcă „Parampaca“, „Furtună pe Bosfor“ a înregistrat un succes uriaş în Turcia, devenind, de la primul episod, lider de audienţă pe slotul pe care a fost difuzat.

Producţia aduce în atenţia publicului destine care se despart şi apoi se întrepătrund, drama unor părinţi rupţi de copiii lor printr-o farsă a vieţii, dar şi alegeri extrem de dificile.

Pentru rolul din „Furtună pe Bosfor“, protagonistul Erkan Petekkaya a fost nevoit să se pregătească timp de un an. Actorul a mers la sală şi a trecut printr-o schimbare radicală de înfăţişare pentru a intra în pielea cuceritorului Cihan.

Interviu Erkan Petekkaya

„Adevărul“: Te-ai pregătit un an pentru a interpreta acest personaj. Ce te-a determinat să accepţi acest rol?

Erkan Petekkaya: Acţiunea serialului, turbulenţele care au loc în cele doua familii, complexitatea personajului meu, dar şi a celorlalte personaje, povestea de dragoste care se înfiripă între Cihan şi Gulseren – toate acestea sunt spectaculoase şi mixate atât de convingător încât nu aveam cum să refuz un asemenea rol. 

În ce a constat, mai exact, pregătirea ta?

A trebuit să dau jos zece kilograme. Am făcut în mod regulat exerciţii sub îndrumarea unui antrenor, la sala de sport.  De asemenea, am urmat un regim alimentar sănătos, fără să mă înfometez. De la un anumit moment, organismul a început să se seteze pe acest stil de viaţă. 

De-a lungul carierei, ai trecut prin mai mult schimbări radicale de înfăţişare. Te temi că sănătatea ta ar putea fi pusă în pericol?

Nu, nu am avut niciodată astfel de temeri. Iar actorii trebuie să fie pregătiţi pentru aceste schimbări. Dacă ar trebui să mă îngraş acum pentru un rol 30 de kilograme sau mai mult, nu aş ezita. 

Pentru a empatiza cu personajul trebuie să găseşti în tine însuţi resurse pe care să le scoţi la suprafaţă şi din ele să plămădeşti personajul   Erkan Petekkaya, actor

Povesteşte-ne, te rog, mai multe despre personajul tău, Cihan.

Mi-a plăcut personajul meu pentru că este un om complex, frământat de dileme existenţiale. Sub aparenţa de bărbat împlinit, Cihan ascunde o mare nefericire. Deşi este un om de afaceri prosper, care şi-a făcut banii în mod onest, prin propria inteligenţă, în plan personal este nefericit. Are o soţie egoistă, obsedată de dorinţa de a ieşi în evidenţă cu orice preţ. Cihan, dimpotrivă, dispreţuieşte etichetele sociale şi ipocrizia celor care se folosesc de oamenii corecţi ca să parvină. Îşi iubeşte copiii şi şi-a dedicat toată viaţa creşterii şi educării lor. În această lume obsedată de valori materiale, care a pierdut pe drum valorile morale, nu este de mirare că se va îndrăgosti de o femeie care împărtăşeşte aceleaşi principii şi credinţe ca şi el.

Cât de mult se aseamănă Erkan cu Cihan?

Sigur că pentru a empatiza cu personajul trebuie să găseşti în tine însuţi resurse pe care să le scoţi la suprafaţă şi din ele să plămădeşti personajul. Mă regăsesc în Cihan, în dragostea lui totală pentru copiii săi, în nobleţea caracterului sau. 

Dintre toate rolurile pe care le-ai interpretat, care s-a potrivit cel mai mult cu personalitatea ta?

Cel mai bine mă regăsesc în Cihan, poate şi pentru că e un familist şi un tată atât de bun.  

Ai un program foarte încărcat. Mai ai timp pentru familie?

Chiar dacă viaţa profesională ne stoarce de ultima picătură de energie, familia este locul în care ne reechilibrăm. În perioadele cele mai încărcate ale carierei mele, soţia mi-a fost alături, m-a înţeles. 

Cum te descurci cu celebritatea?

Reacţiile oamenilor m-au bucurat întotdeauna, sunt barometrul de care am nevoie ca să fiu mai bun şi să merg mai departe. Mi-am asumat că sunt persoană publică şi că viaţa mea e „sub lupă“ uneori. 

Interviu Nurgul Yesilcay

„Adevărul“: Prin ce se diferenţiază personajul Gulseren, din serialul „Furtună pe Bosfor“, de celelalte roluri interpretate de tine?

Nurgul Yesilcay: Gulseren este o femeie simplă, care a muncit din greu pentru a-şi creşte fiica după ce soţul ei a părăsit-o. Viaţa ei este clădită pe valori morale solide, în care puţini oameni mai cred astăzi. Ea şi-a înţeles menirea şi rostul pe pământ – de a-şi creste fiica în conformitate cu valorile şi principiile sale, fără a face compromisuri. Cu toate acestea, eforturile şi sacrificiile nu îi sunt apreciate – dimpotrivă, are parte de reproşuri şi din partea cumnatei sale, şi din partea fiicei adolescente. Gulseren preferă să trăiască în sărăcie decât să aibă parte de un cât de mic favor călcându-şi pe onoare. Gulseren este săraca femeie bogată la suflet, o altfel de Cenuşăreasa.

Cât de mult te regăseşti în Gulseren?

Aş face orice pentru copilul meu, aici ne asemănăm cel mai bine.

Cum te pregăteşti pentru a intra în pielea unui personaj?

Fiecare actor are „laboratorul“ său propriu în care îşi alcătuieşte „chimia“ personajului. Pentru mine, facerea unui personaj este un proces lent, laborios. Încerc să-i dau o tuşă, mai fac o schiţă mentală, refac, reiau până cred eu că personajul este ceea ce trebuie. O inflexiune a vocii, un gest, o privire, o atitudine– acestea sunt „materiile prime“ cu care lucrăm noi, actorii.

Ai ajuns să studiezi actoria după ce te-ai îndrăgostit de profesorul tău de teatru. Nu ţi-a plăcut de la început acest domeniu...

Am fost un copil care îşi manifesta latura artistică prin desen şi pictură. Eram în cercul de pictură al şcolii şi eram apreciată şi încurajată să merg pe drumul acesta. Actoria nu a fost un obiectiv pentru mine nici în primii ani de liceu. Dar s-a întâmplat, într-adevăr, să mă îndrăgostesc, aşa cum se îndrăgostesc toate fetele de câte un profesor. Eu m-am îndrăgostit de profesorul de actorie care ţinea cursuri la noi în şcoală. Şi voiam să îl impresionez, să fiu „cea mai cea“, să îi arăt că pot să mă ridic la înălţimea aşteptărilor lui. Mai târziu, matură fiind, mi-am dat seama că actoria a fost o vocaţie ascunsă, care trebuia să iasă cumva la iveală, chiar dacă atunci nu aveam altă determinare decât înflăcărarea adolescenţei.

Fiecare actor are „laboratorul“ său propriu în care îşi alcătuieşte „chimia“ personajului. Pentru mine, facerea unui personaj este un proces lent, laborios   Nurgul Yesilcay

Printre pasiunile tale se numără şi pictura, la care ai renunţat după naşterea fiului tău. De ce?

Orice pasiune necesită timp pentru a fi cultivată, iar eu nu am mai avut deloc acest timp şi nici relaxarea necesară, după ce s-a născut fiul meu. 

Ai vândut vreodată tablouri pictate de tine?

Câteva tablouri ale mele s-au vândut în cadrul unor gale caritabile. Nu am pretenţia că aş fi pictoriţă „profesionistă“, îmi rezerv locul printre cei care fac din pictură un hobby, nu o profesie. 

În afară de pictură şi actorie, te pricepi şi la arhitectură. Ai realizat vreodată ceva în acest domeniu?

Mi s-a spus că am un simţ al proporţiilor foarte dezvoltat şi că surprind esenţa unui tablou în câteva linii. Asta înseamnă, mi s-a mai zis, că am „ochi“ de arhitect. Şi în desen este ca şi în actorie: din câteva gesturi şi câteva cuvinte poţi realiza „tuşele“ unui personaj; în desen, din câteva linii, poţi schiţa un portret, un peisaj, o clădire. Însă nu pot spune că am „realizări“ în acest domeniu.