Datini uitate ale sfârşitului de an

Odată cu venirea iernii, unul dintre momentele mult aşteptate este sfârşitul anului şi datinile care îl însoţesc.

Sub semnul Naşterii Mântuitorului sau al Anului Nou, românii petrec această perioadă în mod diferit de la o generaţie la alta. Dacă unele tradiţii s-au schimbat, altele nu au rezistat trecerii timpului.

Dintre practicile folosite în trecut, dar care au fost date uitării, este aceea prin care, înainte de a trece în Anul Nou, bătrânii lăsau în apa cu care se spălau pe mâini, bani de metal.

Datina spune că în felul acesta, anul ce avea să vină ar fi fost unul plin de prosperitate, fericire şi bogăţie.

Semne bune anul are...

Un obicei care anunţa cât de bun avea să fie anul a fost cel al calendarului de ceapă: două cepe mari erau tăiate în jumătăţi, iar acestea în 12 felii, care simbolizau lunile anului. În fiecare felie, se punea sare, iar feliile care se uscau peste noapte reprezentau lunile secetoase.

Pentru ca anul să fie unul luminos, bătrânii lăsau în noaptea Anului Nou o lampă sau o lumânare aprinsă până în zorii zilei următoare. De asemenea, tradiţia era ca, în prima zi din an, cel care intra primul într-o casă trebuia să fie un bărbat, pentru ca anul să fie unul favorabil gazdei.

„Iată, vin colindătorii!”

Un obicei tot mai puţin practicat este jocul mascaţilor. Aceştia erau bărbaţi care purtau costume naţionale şi măşti confecţionate din blană, foarte expresive şi care simbolizau răutatea oamenilor.

Tradiţia spune că dansul mascaţilor alunga spiritele rele, aducea bucurie şi siguranţa că anul ce urma avea să fie unul bun. De asemenea, tradiţia era ca grupurile de colindători să fie răsplătite cu colaci, nuci şi mere. Colacii reprezentau bogăţia şi rodul anului care tocmai se încheia.

În Maramureş, în anumite zone se mai păstrează „Viflaimul”, un fel de teatru în care apar personajele biblice. Puţini sunt cei care mai păstrează aşa cum se cuvine tradiţia colindatului, iar grupurile de copii costumaţi popular care se adună la colindat sunt privite ca o raritate.

Ştiaţi că...

… în secolul XV, obiceiul de a împodobi casa cu crenguţe de brad şi de a dărui cadouri era considerat ca fiind păgân.

… în nordul ţării există obiceiul prin care copiilor li se face semnul crucii cu sângele animalului sacrificat, în semn de legătură între om şi zeu.

...în trecut, în postul Crăciunului, principala preocupare casnică era torsul cânepii, a lânii sau a inului.

... primul pom de Crăciun a fost ridicat în 1605, în piaţa centrală din Strasbourg.

... la început, în locul ornamentelor de brad, au fost folosite mere roşii.