Raul Gheba şi Teo, la Adevărul Live: „În ADN-ul poporului român e o bucată mare de ipocrizie“ VIDEO

Interviu Raul Gheba. Interviu Teo. Raul Gheba şi Claudiu Teohari, doi dintre cei mai cunoscuţi comedianţi de stand-up din mediul online, au fost prezenţi în platoul Adevărul Live, pentru a discuta despre un nou show pe care îl pregătesc pentru Comedy Central, dar şi pentru a analiza fenomenul de stand-up comedy în România şi a pune sub lupă statutul comediantului român.

Raul Gheba s-a remarcat, printre altele, prin participarea din 2014 de la „Românii au talent“, dorind să aducă în atenţia publicului de TV fenomenul de stand-up comedy în România. La acel moment, comediantul l-a făcut până şi pe Mihai Petre să râdă, cunoscut pentru duritatea cu care trata concurenţii. „Nu înţeleg de ce Mihai este ăla rău. Până la urmă e un dansator, nu e cea mai ameninţătoare meserie. E ca şi cum ţi-ar fi teamă de un cofetar“, a glumit tânărul pe seama atitudinii cu care Mihai Petre trata concurenţii.

Claudiu Teohari este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti de stand-up comedy din România şi unul dintre veteranii acestui gen de spectacol. Cariera sa a început ca un hobby pe scena de la Cafe DeKo în 2004. Aici s-a născut prietenia cu Vio şi Costel, glumele, show-urile şi publicul de stand up. Foarte rapid a apărut şi notorietatea, materialele sale ajungând virale pe internet. În paralel a lucrat în advertising ca şi copywriter, împreună cu Bogdan Naumovici la Leo Burnett. Pentru că publicul său a crescut, din 2006 a devenit full-time comediant. Trei ani mai târziu avea să deschidă Club 99, propriul club de comedie împreună cu Vio şi Costel. Este scenarist şi moderator la seria de divertisment online „Nimic Nou“.

Despre fenomenul stand-up comedy în România, despre păţaniile celor doi din timpul show-urilor, precum şi detalii despre show-urile viitoare, Raul Gheba şi Teo au povestit la Adevărul Live. 

Interviu Raul Gheba. Interviu Teo 

Cele mai importante declaraţii: 

„Adevărul“: În această primăvară urmează să apăreţi la Comedy Central, în show-ul „Comedy Club“. Daţi-mi mai multe detalii. 

Teo: E o emisiune de stand-up (Râde).

Raul: E emisiunea cu cea mai mare paletă de comedianţi. Sunt cam 15 oameni. 

Teo: E a doua tură, s-a mai făcut una anul trecut, la Cluj, atunci au fost doar opt oameni implicaţi. Ce îmi dă mie speranţe că o să fie mai bun decât cel de anul trecut, care a fost foarte bun, ce o să aducă în plus e că s-au filmat şi chestii de backstage, de atmosferă, o să se vadă cum interacţionăm noi în timpul show-ului. Are nişte elemente de culoare.

Raul: Se vede emoţia de dinainte de show, fericirea sau dezamăgirea de după. (Râde) Te trece prin experienţa unui show. 

Teo: Pe lângă stand-up, există şi un 10% care e dat de elementele astea. Nu e 100% realist, pentru că nu avem pic de alcool în culise, dar avem un platou mare cu fructe, ceea ce nu o să vezi niciodată în culisele unui show de stand-up comedy. Nu e foarte realistă emisiunea din punctul ăsta de vedere, dar în rest este (Râde). 

Raul: Arată foarte clasic. E mişto.

Teo: O să fie ce trebuie. 

FOTO Eduard Enea 

Dar ce se întâmplă cu Nimic nou? 

Raul: Am filmat episodul 34 şi este în post-producţie. E o producţie internaţională, Alex Radu e plecat în Germania şi lucrăm foarte greu cu el.

Teo: Îţi dai seama ce internet au în Germania, după cum ştiţi, doar în România merge bine. (Râde)

Raul: Sper ca săptămâna viitoare să apară.

Teo: Săptămâna viitoare? Şi eu sunt surprins. Pentru comunitatea noastră care ne urmăreşte a devenit o tradiţie, nu ştie când scoatem, dar ştie că va fi. E un defect simpatic. 

Dacă nu era internetul ce făceaţi? 

Teo: Live-ul e de bază. Nu cred că aveam acelaşi impact, nu cred, foarte, foarte greu. Ar fi durat mult mai mult. Când am pus filmările pe YouTube, în 2007, au fost foarte mulţi oameni care au aflat că se face aşa ceva. 

Raul: Inclusiv eu. Aveam 17 ani, eram în Tulcea şi când am văzut, mi-am zis: „Se poate şi în română? Nu cred!“

Teo: Probabil că oamenii ăia ar fi venit la un show, dacă se propaga din gură în gură, dar ar fi durat foarte mult. Aşa a auzit foarte multă lume deodată că se face şi la noi. Fără internet, nu cred.

Raul: A fost primul moment când Teo şi băieţii au pus clipul pe internet şi apoi la Cafe DeKo, atunci când s-a anunţat că vine Jerry Seinfeld. 

Cum şi-a pierdut Teo inocenţa: „Bă, oamenii pun botul la orice“ 

Teo: A fost un moment extraordinar. Era o revistă, „B24 Fun“, şi am anunţat la mişto că îl avem invitat special pe Jerry Seinfeld. S-a umplut scara care ducea la Cafe DeKo de oameni care ţineau aparate foto la piept, în 2005-2006, şi aşteptau să vină Jerry. Şi mulţi ne-au zis că i-am minţit, dar trebuie să fii prost să crezi că o vedetă de talia lui Seinfeld vine în România şi nu vezi decât într-o jumătate de pagină mică în „B24 Fun“, şi nu la televizor, îţi dai seama că ar fi vuit toată presa. La cum a mers serialul în România, era la nivel de „Vine Madona!“. Şi în 2005-2006, presa încă duduia, existau ziare, oamenii citeau ziarele. Nu scria nicăieri. Ăla a fost primul moment când ne-am uitat unul la altul şi am zis: „Bă, oamenii sunt cam proşti.“ Atunci ne-am pierdut inocenţa, până atunci am crezut că oamenii înţeleg o glumă. Atunci am zis: „Bă, oamenii nu înţeleg de glumă, oamenii pun botul la orice, oamenii sunt proşti.“ A fost o dezvirginare. (Râde) 

FOTO Eduard Enea 

Raul: Mulţi confundă conceptul de a zice o chestie neadevărată cu a zice o glumă. 

Sunteţi pionierii genului pe internet. Dar merită efortul? Sau trebuie să alergaţi în mai multe părţi pentru a trăi decent? 

Teo: A fost o brigadă destul de mare. Pe lângă mine, Vio şi Costel, mai sunt Bobonete, care a fost acolo din prima tură, Cristian Dumitru, Cătălin Bordea, sunt mulţi oameni care au fost puşi în prima oală care a fost pusă pe foc, ca să spun aşa. În primul rând, la cât de leneş sunt eu, dacă era vreun efort, nu se mai întâmpla. Pentru mine dacă era un efort nu mai făceam asta. E atât de plăcut. Nu e un efort. Merită, fără îndoială, după toţi anii ăştia. Nu simt că am pierdut ceva în anii ăştia, am avut numai de câştigat. 

Raul: O grămadă de bani şi faimă.

Teo: Mai mulţi bani decât faimă! 

Efectul advers al erei Facebook pentru comedianţi 

Care ar fi efectul advers al internetului şi al Facebook-ului? 

Raul: Dacă am fi apărut pe TV, nu am fi avut oportunitatea să ne spună copii de 12 ani ce proşti suntem şi să ne lăsăm de meserie. Cred că a influenţat foarte mult faptul că oamenii au comentat la clipurile noastre şi nu au fost clipuri date la TV.

Teo: Şi acum dacă apari la televizor, emisiunea sigur are o pagină de Facebook, unde poate intra un copil de 12 ani să-ţi spună că eşti idiot. Noi am avut foarte multă vreme o problemă cu faptul că oamenii ne filmau show-urile şi le publicau pe internet. Va trebui la un moment dat să facem curăţenie generală, să băgăm aspiratorul pe YouTube şi să curăţăm sute de clipuri care sunt făcute şi publicate fără acordul nostru. În momentul de faţă încercăm să rezolvăm problema invers, o lăsăm să se sufoce. Ce s-a întâmplat de-a lungul anilor: a devenit din ce în ce mai uşor să se filmeze show-urile şi să le urce pe net. E o problemă care s-a tot agravat. Pentru stand-up comedy e un cancer internaţional.

Raul: Materialul se construieşte, se rafinează în multe show-uri, e ca un diamant, şi s-ar putea să vedeţi pe internet o bucată care este în construcţie, pentru că a fost filmată în timp ce comediantul lucra la ea, şi apoi când te duci la spectacol vezi bucata mai bună, dar ştii gluma şi nu mai are farmec. 

Teo: Încercăm să lăsăm problema să moară. Încercăm să le lăsăm pe toate, să nu mai facă vizualizări, pentru că sunt prea multe. 

Raul: Eu am o altă abordare: ostracizez în public oamenii care mă filmează la spectacol. (Râde) 

FOTO Eduard Enea 

Teo: Şi eu. Reacţionez când oamenii dau dovadă şi de nesimţire. Lasă că te apuci tu să filmezi, dar să stai la prima masă cu telefonul în mână...bă, eşti în faţa mea, nu crezi că te văd?

Raul: Eu am avut o domnişoară care filma şi la sfârşit am rugat-o să nu pună filmarea pe YouTube şi ea mi-a zis: „A, nu, că e pentru Snapchat.“ Şi eu am zis: OK, apoi am căutat ce e ăla. (Râde)

Teo: Sunt unii oameni care filmează şi uneori încerc să-i conving să nu mai filmeze, fac mişto de ei şi în timpul ăsta ei râd, dau din cap, dar continuă să filmeze. 

De ce nu vor Raul Gheba şi Teo pe TV 

Îmi povesteaţi că media clasică are anumite limitări. Nu vă mai tentează să apăreţi la TV deloc? 

Teo: Nu avem unde, nu avem cu cine.

Raul: Trebuie să găsim un nou mod de a ne exprima pe TV şi nu mă refer la limbaj, ci la faptul că orice glumă care e un pic mai îndrăzneaţă o să jignească pe cineva dacă e spusă la televizor. 

Teo: Culmea e că în acelaşi timp dacă te uiţi la emisiuni de umor sunt foarte vulgare şi apelează la cele mai de bază instincte. Dacă un bărbat se îmbracă într-o femeie curvă, e comedie, dar dacă vine un om, îmbrăcat normal, care face stand-up şi face o glumă care e mai aţoasă, atunci se inflamează lumea. E mai pretenţios, părem mai pretenţioşi. Ideea este că în ADN-ul psihic al poporului ăsta e o bucată mare de ipocrizie, dovadă că o scobeşte pe aia în ureche să-i arate jegul şi tot s-a putut pe TV, dar stand-up nu se poate domne, e cu prostii, dar noi în continuare ne batem joc de aia că e grasă, aia că e jegoasă, asta e în regulă, hai să râdă lumea. Am acceptat-o, nici nu mă mai deranjează. Mie nu mi-ar plăcea să fim pe TV, pentru că atunci când filmezi pentru TV sunt nişte restricţii în ceea ce priveşte nu numai limbajul, dar nu ai voie să spui branduri, eu dacă am o glumă despre Mega Image nu pot să o dau, trebuie să ai grijă când vorbeşti despre persoane publice, dar cel mai important e că nu ai o legătură adevărată cu publicul. 

Raul: Dacă o să ajungem pe TV, sigur nu va fi cu stand-up. Poate ar trebui să ne mai maturizăm şi noi, să nu mai fim atât de hateri, şi când vom mai îmbătrâni, vom fi mai înţelepţi şi poate vom găsi modul perfect de a transmite un mesaj amuzant şi fresh pe TV, dar până atunci mai e. Hai să ne îmbătăm în cluburi. (Râde) 

Teo a ajuns să facă stand-up din întâmplare 

Cum a început aventura voastră în stand-up? 

Raul: Încă îmi amintesc noaptea, când mă ridic şi transpir. (Râde) Când am venit la facultate. Am fost la o seară de open mic. Prima oară când am făcut stand-up a fost oribil, şi a doua oară a fost oribil, primele trei luni au fost absolut oribile, dar aveam ceva în cap care îmi tot spunea să continui. Şi apoi am avut un spectacol care a fost mult mai oribil decât toate de până atunci şi ţin minte că Micutzu era MC. Micutzu are un dar să te imite foarte bine, am văzut caricatura aia şi m-a deprimat. M-am relaxat mai mult, mi-am dat seama de ce sunt acolo şi au început să fie show-urile mai bune, mai sunt şi seri proaste, dar majoritatea sunt OK. 

Teo: Eu am urcat din întâmplare, nu ştiam că o să fac asta. M-am dus la un spectacol la Cafe DeKo, iar în pauză era momentul publicului, era o chestie mai relaxată, veneau şi puţini oameni la show-uri, dacă erau 25 de oameni aveam impresia că am dat lovitura, că suntem pe val. Când a zis prezentatorul dacă e cineva care vrea să urce pe scenă, am zis că urc eu. Eu mi-am stabilit ziua de naştere în stand-up pe 14 februarie, nu mai ştiu sigur dacă era fix 14 februarie, dar era atunci, şi tocmai pentru că nu aveam o relaţie serioasă, am mers acolo. Din întâmplare m-am dus cu o fată şi dintr-un impuls am urcat pe scenă, apoi o vreme am tot mers şi am tot urcat. Aşa s-a întâmplat, a fost o totală întâmplare. Niciunul care făcea stand-up nu avea în cap că e o chestie de care se poate ţine, până şi cei ca Bobonete, care era foarte implicat, nici el nu cred că avea în cap că e o treabă care peste ani va creşte, de care va auzi lumea. Era o chestie haioasă, bei o bere, urci pe scenă.

Raul: Când am primit primii bani din stand-up am fost puţin şocat. Acum sunt mulţi care vor să facă carieră din stand-up şi nu să se distreze. 

Teo: Tot mai mulţi vor face asta, pentru că la noi nu exista acest drum. Acum sunt oameni care văd o potecă şi vor să meargă pe ea.

Raul: Acum sunt orientaţi mai mult pe scop. 

Raul: Nu fac stand-up cei mai amuzanţi oameni, ci cei care rezistă la umilinţă, cei care rezistă la toate show-urile proaste. 

Răbdarea de a reuşi în stand-up 

Teo: La început nu ai altă treabă de făcut, cel mai toxic lucru care ţi se poate întâmpla la început, să zicem în primul an, e să-ţi meargă bine, pentru că dacă îţi merge bine, dacă ai majoritatea show-urilor bune, nu înveţi nimic şi ai impresia că ştii deja meserie, iar când începe realitatea să-ţi aplice nişte lovituri mai complexe, îţi dai seama că nu ai centură maro, ci centură galbenă şi ai avut impresia că ai maro. Trei-cinci ani nu prea poţi spune că ştii ce faci. 

Raul: În primii cinci ani înveţi cum să faci corect o glumă.

Teo: Şi cum să-ţi elimini defectele. Fiecare are defecte, unul e prea molcom, unul e prea agitat, unul e sâsâit, după cinci ani începi să-ţi dai seama cum te afectează. Durează foarte mult, sunt oameni care se apucă de treaba asta şi nu au răbdare, dar e destul de greu să ai răbdare când ţie nu-ţi place treaba asta în sine, ci vrei numai bani. Dacă faci pentru treabă în sine, ai răbdare. 

Raul: Eu primesc mesaje: „Raul, vreau să mă apuc de stand-up, ce trebuie să fac şi câţi bani se fac?“ (Râde) 

FOTO Eduard Enea 

Teo: Sunt foarte mulţi oameni la open mic (seara amatorilor) care urcă prima oară acolo, fiecare are câteva minute pentru a încerca, intrarea e liberă, oamenii nu au aşteptări. Majoritatea celor care urcă pe scenă e compusă din oameni care lucrează, nu sunt oameni care vor să facă bani din stand-up, sunt avocaţi, arhitecţi, IT-işti, ăsta e modul normal de a o face, trebuie să miroşi, să vezi dacă te pricepi, dacă e pentru tine. 

Teo: Asta e altă chestie interesantă la stand-up, mulţi ne întreabă dacă am terminat Actoria. Nu. Nu poţi să înveţi pe cineva să facă stand-up, poţi doar să-l îndrumi. 

Prostia în România, în opinia lui Raul şi a lui Teo 

Cum aţi defini prostia în România? 

Raul: Pentru mine prostia în România este când se face acelaşi lucru. De ce? Pentru că aşa am făcut dintotdeauna. Mi se pare că nu acceptăm nimic nou, pentru că aşa a fost dintotdeauna. 

Teo: E o definiţie a prostiei care e una dintre cele mai elegante şi la obiect: prostul este omul care cauzează pierderi altora fără ca el să aibă vreun câştig. Când unii afectează foarte mulţi oameni, fără ca ei să aibă ceva de câştigat....este cutremurător. Nici dacă afectezi vieţile celorlalţi şi câştigi ceva nu e plăcut, cum e cazul politicienilor. 

Raul: Cristiana Anghel intră aici, ea ţipă, dar sunt sigur că nu e suficient de inteligentă.

Teo: Da, dar ea câştigă simţul relevanţei, crede că ea contează în lumea asta. De exemplu, oamenii care se încadrează foarte aproape de asta sunt cei foarte porniţi pe drepturile minorităţilor sexuale, ei afectează viaţa unui om, dar nu câştigă efectiv nimic. În România e şi chestia asta: ce ar fi să fii şi tu nefericit ca mine. 

E de condamnat sistemul educaţional pentru felul în care arată România? 

Teo: Sunt sute de ani de istorie, de războaie, migraţii, sunt multe lucruri care clădesc sufletul unui popor. Sunt sute de condiţii care au dus la starea asta în care românii nu gândesc critic, nu analizează, se aprind repede şi se sting foarte uşor, simplificăm problema, suntem ca un hamster într-o rotiţă. După 27 de ani de la Revoluţie, sunt nişte oameni care stau deasupra rotiţei, noi ne încingem în rotiţă şi tot avem impresia că găsim vinovaţi şi schimbăm lucrurile şi sunt nişte băieţi care stau la etaj, la răcoare şi se uită la noi. Rotiţa noastră le alimentează lor un ventilator. 

FOTO Eduard Enea 

Raul: Pe mine mă deranjează şi definiţia de om bun în România, de multe ori ne-am lovit de situaţii în care primarii corupţi sunt apăraţi de localnici care spun: „E un om bun, domne, a făcut gard la biserică.“ 

Relaţia copil - părinte dintre români şi politicieni 

Teo: Pentru că românii nu gândesc critic şi nu analizează critic, ci se bazează pe emoţie, românii nu dezbat probleme şi soluţii, ei dezbat scandaluri, iar când vine vorba de alegeri, ei nu aleg politicieni, ei îşi aleg părinţi. Tot timpul e o relaţie copil-părinte, tot timpul se analizează cât de tare m-a pedepsit până acum, ce cadouri o să-mi dea în viitor, să facă, să dea şi nu-ţi permiţi să-ţi analizezi părintele. Cum ar fi ca un copil să spună: „Tati, tu eşti cam incompetent la locul tău de muncă“, „Cum îţi permiţi tu? Îţi dau o scatoalcă sau un cadou.“ Asta e relaţia om-politician. Până când nu se schimbă mentalitatea asta, până când tu nu te uiţi la un candidat ca la un candidat la un job, nu o să se schimbe absolut nimic. 

Sunt multe feţe noi care fac acum stand-up, iar înainte erau, de exemplu, Stela şi Arşinel. Dacă şi-ar face şi ei un show pe internet ar mai avea succes? 

Teo: Cred că ar avea foarte mare succes, eu cred că am avea un mare succes dacă le-am face noi, de la Sector 7, un schechi. Cred că ar fi foarte mişto. Pe net nu mai sunt oamenii care să rezoneze cu glumele din anii '80. 

Raul: L-am luat pe Smiley care cântă despre cele mai frumoase sentimente şi l-am pus să cânte despre un rocker pletos. Eu cred că le-ar merge, dar nici nu cred că ar mai fi la fel, în umor cam toate temele se repetă. Foarte mulţi oameni au impresia că e mai greu să faci „şopârle“. Erau nişte oameni, idioţi de altfel, care ne explicau nouă cât de greu le era ălora pe vremea comunismului şi ce uşor ne e nouă acum când putem zice orice. Culmea e că e exact invers. E foarte simplu când ai ţinta pusă acolo, „şopârla“ e un mecanism pe care tu îl umpli cu ceva, e mult mai greu când nu ai mecanismul pus la punct.