VIDEO „Mintea murdară“ a lui Prince, la 32 de ani

Prince, un icon global în muzică ce a trecut testul timpului

„Totul este menit să fie un incest“, spunea Prince despre albumul hit din 1980, „Dirty Mind“. Artistul care i-a închinat lui Dumnezeu volumul despre „păcat şi salvare“, se confesa într-un interviu realizat în urmă cu 32 de ani şi republicat recent.

Cântăreţul şi compozitorul american în vârstă de 55 de ani şi-a deschis zilele trecute un cont de Twitter şi promite că-şi va recompensa fanii cu un album, în curând. Până atunci, editorii de la „The Guardian“ au republicat un interviu cu Prince, tipărit în 1981, în „New Music Express“.

Compus şi produs de artist, albumul „Dirty Mind“ din 1980 a devenit un hit undergound în America, reuşind să-şi atragă publicul prin melodii despre incest, sex oral şi trolism, dar şi prin teme cu rezonanţă politică. „«Dirty Mind» a fost compus din propria experienţă“, recunoştea Prince despre volumul ce reflectă dualitatea naturii umane, abordând un stil post-disco, funk. 

Totul a culminat cu melodia „Partyup“. „Am trecut prin diverse stări când am compus piesa aia. Am fost foarte nervos, am avut momente grele. Piesa vorbeşte despre oamenii care preferă să se simtă bine decât să iasă în stradă şi să se împuşte. Mă bucur că avem un preşedinte mai bun acum. Cred că Reagan este mult mai bun, chiar şi pentru partidul pe care îl reprezintă“, zicea el despre succesorul lui Jimmy Carter.

În ciuda succesului, el îşi ştia reperele şi, deşi mulţi îl considerau un fenomen muzical, el nu se gândea la aşa ceva. „Nici nu ştiu ce înseamnă acest cuvânt cu adevărat. Sunt doar un om“, spunea artistul care ştie să cânte la 27 de instrumente muzicale. „Acesta a fost numărul exact de instrumente la care am cântat când am lucrat la primul album. Dar, de fapt, poţi să mai cânţi la încă alte şase“, explica Prince, care şi-a lansat în '78 primul volum, „For You“.

Poza alb-negru de pe coperta „Dirty Mind“ reprezintă personajul pe care Prince îl joacă pe scenă, având un corp androgin şi o vestimentaţie nonconformistă. „Cred că mereu am fost la fel, dar atunci când eşti la mâna altora, ei te pot modela într-o manieră mai... acceptabilă. Mereu am avut aceleaşi idei pe care le-am reflectat în acest album. Acum sunt mai fericit decât am fost, pentru că fac ceea ce mi-am dorit. Cu primele două albume am simţit că am fost forţat să suprim o parte din mine, deşi am fost şi mai tânăr“, explica artistul, după ce a renunţat la colaborarea cu producătorii de la Warner Bros.

„Chiar şi atunci când au fost de acord să mă lase să-mi produc singur melodiile, au insistat că trebuie să lucrez cu un producător executiv, care era un inginer, iar asta mi-a cauzat o grămadă de probleme deoarece el era obişnuit cu variantele scurte ale pieselor“.

Încă de atunci, Prince îşi recunoştea perfecţionismul profesional. Însă el, a prins gustul pentru muzică într-o conjunctură aparent nefavorabilă. 

Prince este al treilea copil al unei familii cu patru băieţi şi patru fete, cu taţi diferiţi şi mame diferite. Tatăl lui Prince a făcut parte dintr-o formaţie jazz şi a părăsit-o pe mama artistului pe când copilul avea doar şapte ani. „Atunci am început să cânt. Şi-a lăsat pianul când ne-a lăsat şi pe noi. Nu aveam voie să-l ating când locuia cu noi“, recunoştea interpretul în 1981. 

Pe la nouă ani, Prince lipsea de la şcoală şi îşi petrecea timpul în camera mamei, unde răsfoia colecţia sa de reviste porno. „Ea avea multe lucruri interesante, iar astea, cu siguranţă, mi-au afectat atitudinea asupra propriei sexualităţi“, îşi amintea Prince la 23 de ani. Însă şi despărţirea părinţilor l-a afectat. La 12 ani, artistul a plecat din casa părinţilor şi s-a mutat la surori. „E foarte greu să ai un tată vitreg, se schimbă tot, nimeni nu aparţine nimănui", observa el. 

După ce a absolvit liceul la 17 ani, Prince a cântat în mai multe formaţii, al căror repertoriu se axa, în principal, pe melodii din top 40 şi pe hiturile lui Sly Stone. 

Câţiva ani mai târziu, el observa trendurile muzicale. „Toate grupurile din America procedează la fel: intră la radio, încearcă să facă glume şi să spună cele mai surprinzătoare lucruri la care se gândesc ca să-l scârbească pe intervievator. Ei cred că asta o să-i facă mai interesanţi“, analiza tânărul. „Sunt mult prea preocupaţi să-şi plătească ratele la Rolls Royce, când ar trebui să-i intereseze să facă ceva care contează cu adevărat pentru ei“, constata cel care avea să câştige premiul Oscar pentru rolul din musicalul „Purple Rai“, Globul de Aur, pentru filmul „Happy feet“ şi alte şapte premii Grammy.