Interviu Ducu Bertzi a adus colindele şi tradiţiile din Maramureş la Adevărul Live: „Într-un singur an am cântat doar în străinătate. M-au certat românii“ VIDEO

Iarna fără colinde nu-i iarnă. Iar colindele fără Ducu Bertzi nu se întâmplă. Cu acest gând, cantautorul a fost invitat la Adevărul Live pentru o sesiune de cântări din zona sa natală, dar şi multe poveşti despre Crăciunul serbat în Sighetul Marmaţiei.

S-a născut la Sighetu-Marmaţiei, Maramureş, la 21 septembrie 1955. Părinţii săi au fost cadre didactice: Alexandru Bertzi - profesor de matematică-fizică - şi Florica Bertzi - educatoare. Tatăl lui Ducu s-a născut în Bucureşti şi în perioada războiului s-a reîntors cu părinţii în Maramureş, unde erau toate rudele din partea tatălui. Mama lui Ducu s-a născut în satul Poiana, comuna Nicoreşti-Galaţi şi a fost mutată forţat cu şcoala (deportată) la Sighet, pe motiv că bunicul lui Ducu ar fi fost chiabur (era notar). Părinţii lui Ducu s-au cunoscut la Sighet. Ducu a fost primul copil şi, la trei ani de la venirea lui pe lume, s-a născut sora lui, Florica Maria Coman, actualmente medic la Sighet. La 21 ianuarie 1989 se căsătoreşte cu Theodora. Au doi copii: Maura şi Rareş.

În peste 30 de ani de activitate a susţinut peste 4000 de spectacole şi întâmplări artistice - numai cu Cenaclul Flacăra a susţinut peste 1.300 de spectacole.

Dupa ce a cântat în aproape fiecare colţ al României, din 1998 încep turneele şi în străinătate: Franţa, Belgia, Germania, Austria, Ungaria, Italia, Spania, Marea Britanie , Tunisia, Maroc , Israel, SUA, Canada, Irlanda, Moldova, Ucraina , Grecia , Cipru, Australia, Noua Zeelandă, Cehia, Finlanda.

Interviu Ducu Bertzi la Adevărul Live

„Adevărul“: Ce a făcut Ducu Bertzi în ultima perioadă?

Ducu Bertzi: Am tot fost pe drumuri, programul acum este destul de complicat. Totul e în ordine, am scos şi un nou album de colinde, nu am avut timp să-l promovez foarte mult, dar mai e vreme şi în ianuarie. Deja am ajuns la o vârstă la care nu mă mai grăbesc. (Râde) Important este că am avut întâlniri multe, şi în ţară, şi în străinătate. Şi acest lucru îţi dă o stare bună, să vezi că oamenii au nevoie de tine. Sunt 18 ani de când în fiecare început de decembrie fac cumva să ajung şi la comunităţile române din afară. Într-un singur an am cântat doar în străinătate şi am greşit. M-au certat românii de aici.

Povesteşte-ne puţin despre copilăria ta dintr-o zonă cu tradiţii foarte frumoase, Maramureş.

Pe vremuri, de Crăciun era foarte multă zăpadă. Fiind zăpadă mergea şi mai bine umblatul la colindat pe la casele vecinilor. Acolo, în Maramureş, datorită împărţirii zonale şi datorită faptului că sunt mulţi ucraineni care ţin Crăciunul pe ritm vechi, aveam două Crăciunuri. Ei au şi nişte colinde foarte faine, extraordinare, le cântă pe voci, excepţionale. 

Nu te-ai gândit să le culegi într-un album?

E destul de complicat să le culeg şi să le cânt, pentru că le-am auzit mai mult pe voci feminine şi au nişte armonice care nouă nu ne sunt foarte la îndemână. Noi, ca şi copii, mergeam la colindat şi prima dată cântam ˜„O, ce veste minunată!“. E un semn de bucurie să baţi la casa omului şi să-l colinzi. Sigur, aici în Bucureşti mai puţin se manifestă oamenii şi, în general, zona de sud a fost văduvită de colinde. Până în '90 eu făceam orice e posibil ca de Crăciun să fug acasă. Când eram student, când ieşeam de la repetiţii cu colegii mei începeam să colindăm prin autobuze şi oamenii erau uimiţi, nu erau obişnuiţi. 

Ducu Bertzi a colindat redacţia Adevărul FOTO Eduard Enea 

Cum îţi alegi de obicei colindele?

Pentru albumul acesta am făcut o selecţie după cele mai solicitate pise în concerte şi tot mai lipsesc câteva dintre ele. Am făcut acest album între mai multe concerte şi nu am avut timp să le pun chiar pe toate pe care mi le doream. În al doilea rând, sunt unele pe care le-am scris eu împreună cu regretatul poet George Ţărnea, „Pe podele de nuiele“ şi „Primneşte-ţi gazdă casa“. Pe acestea le cânt de obicei pentru că sunt şi foarte iubite, şi foarte deschise. În general, colindele noastre sunt mai triste, iar em vrut să scriu şi nişte colinde mai vesele. Lumea caută albume de colinde, dar eu când am înregistrat primul album de colinde, „Poveste de iarnă“, pe piesa „Pe podele de nuiele“ am pus vocea fiului meu, care atunci avea zece ani. L-am intitulat „Poveste de iarnă“ pentru că eu cred că iarna nu ţine doar cât sunt sărbătorile, tot albumul e centrat pe o poezie de-a lui Ilie Motrescu, din Cernăuţi. I-am promis că o să fac o piesă şi el zicea că o să uit, dar după un an i-am trimis albumul şi i-am zis că nu am uitat. Pe acel album vorbesc despre iarnă, despre pregătirile de sărbători şi cum merg oamenii la colindat.

Care sunt colindele tale preferate? 

„Primeneşte-ţi gazdă casa“ şi „Pe podele de nuiele“ sunt preferatele mele, iar din cele generale, „O, ce veste minunată!“.

Crezi că spiritul de Crăciun s-a schimbat atât de tare?

Pot fi două motive de schimbare. Unul este viteza cu care trăim, nu ne mai ajunge timpul efectiv, nu mai ai timp să te pregăteşti de sărbători, te trezeşti că au venit. Şi în al doilea rând, e această globalizare care dă o altă latură acestor sărbători, nu rea, doar că le-a îmbogăţit mai mult decât eram noi obişnuiţi. Dacă de exemplu, un brad era împodobit tradiţional, cu doar câteva lucruri, acum totul e mult mai special, luminiţe, ornamente. Până la urmă nu sunt lucruri rele. Eu am prins în America perioade înainte de Crăciun, ei sunt mult mai atenţi la chestia asta. Ce m-a frapat pe mine, în toată luna decembrie, oriunde mergeam, inclusiv în lifturi, era muzică de Crăciun, de atmosferă. În general, în holurile hotelurilor, în magazine, muzica era înspre această direcţie. Când ajungeam în România, imediat simţeam şocul, coboram din avion, urcam în maşină, la noi erau piese de vară. Noi nu facem schimbarea asta. La ei şi în restaurante era muzică din asta. Te introducea în atmosfera de Crăciun peste tot unde mergeai. 

Ai fost şi în Canada, te-ai întâlnit cu Victor Socaciu?

După ce a ajuns acolo, a organizat un fel de ediţie de „Om bun“ în diaspora. Am fost eu, Mircea Vintilă, George Nicolescu, Maria Gheorghiu şi am avut concerte, foarte bine organizate. I-am zis că nu stau mai mult de o săptămână că mă bat ăştia dacă nu vin cu colindul în România. S-a făcut o săptămână şi jumătate. (Râde)

Unde te-ai simţit cel mai bine cântând?

Duminica trecută am cântat pentru prima dată pentru comunitatea română din Olanda. Am găsit un public cu totul şi cu totul excepţional, foarte fain, a cântat cu mine. Am fost şi la Roma, şi acolo a fost bine. Mi-e foarte greu să spun, mai ales de sărbători, când creşte dorul de casă. 

Miercuri, 23 decembrie, voi cânta la Târgul de Crăciun de la Universitate, de Crăciun stau cu familia. Sunt un bunic model, nu prea am timp, dar îi ţin în braţe, le mai cânt, le mai pun CD-uri. Noi cântăm în jurul bradului. Pe 25 decembrie voi cânta la Târgul Neamţ şi la Hanul Ancuţei, pe 26 decembrie voi fi la Focşani. Iar de Revelion, voi cânta în Parcul IOR. Am fost bucuros că m-au solicitat, mai ales că mi-am făcut o trupă şi cântăm sub titulatura Ducu Bertzi and Friends.