VIDEO Replica finală nu e vorbă goală

Judy Garland, în filmul fantastic „Vrăjitorul din Oz“ FOTO:outnow.ch

Multe filme lansate de-a lungul timpului au avut un impact major asupra telespectatorilor, fie prin tema aleasă, fie datorită interpretării actorilor. Însă un impact la fel de mare l-au avut şi replicile finale ale unor filme intrate în istorie

„Casablanca“ a avut premiera mondială în 26 noiembrie 1942, la Teatrul Hollywood din New York. Replica finală a acestui film strălucitor i-a aparţinut proprietarului clubului de noapte, Rick Blaine (Humphrey Bogart), şi i-a fost adresată colaboraţionistului de poliţie, căpitanul Louis Renault (Claude Rains), când cei doi părăsesc înfrântul Maroc pentru a se alătura Armatei Libere Franceze în Africa de Vest.

„Louis, cred că acesta este începutul unei frumoase prietenii“, a spus Bogart.

Filmul, în care a jucat Ingrid Bergman, a câştigat trei premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film. Julius J. Epstein, Philip G. Epstein şi Howard Koch au câştigat premiul pentru cel mai bun scenariu.

În primul film „Înapoi în viitor“ , din 1985, regizat de Robert Zemeckis şi produs de Steven Spielberg, doctorul Emmet Brown (Christopher Lloyd), îi spune lui Marty McFly (Michael J. Fox): „Drumuri? Unde mergem noi nu avem nevoie de drumuri.”

Replicile finale din filmul lui Frank Capra din 1946 „O viaţă minunată“, sunt spuse de Zuzu şi apoi de Bailey George (James Stewart). „Uite, tati. Învăţătorul zice că de fiecare dată când sună un clopoţel, un înger îşi primeşte aripile“.

În scena finală a filmului premiat cu Oscar, „Pe aripile vântului“ din 1939, frumoasa Scarlett O'Hara (Vivien Leigh) este lăsată părăsită de Rhett Butler (Clark Gable), care îi spune: „Sincer, draga mea, nu îmi pasă deloc!”. Cuvintele pe O'Hara le rosteşte, aproape la fel ca cele din cartea lui Margaret Mitchell din 1936, sunt optimiste: „Voi merge acasă şi mă voi gândi la o cale de a-l aduce înapoi. La urma urmei şi mâine e o zi!“.

Hannibal Lecter, criminalul canibal din „Tăcerea mieilor“, vorbeşte la telefon cu agentul FBI Clarice Starling (Jodie Foster), după ce a evadat. El îi spune: „Mi-aş dori să putem vorbi mai mult, dar ... Am un vechi prieten la cină. La revedere“. Publicul ştie că este vorba despre dr. Chilton, psihiatrul pe care l-a urmărit până în Bimini.

Deşi a fost o replică riscantă pentru anul 1959, regizorul Billy Wilder a încheiat comedia „Unora le place jazzul“ cu o glumă adresată milionarului Osgood Fielding III (Joe Brown E). Osgood este cu Daphne, noua lui iubită, care este de fapt un bărbat, jucat strălucit de Jack Lemmon. Daphne îşi dă jos peruca şi spune „Sunt bărbat“, iar răspunsul lui Osgood vine scurt: „Ei bine, nimeni nu e perfect“.

Kevin Spacey a câştigat un premiu Oscar pentru rolul Roger Kint, în „Suspecţi de serviciu“, un thriller din 1995. Lui Spacey i-a revenit replica finală: „Cel mai mare truc al diavolulului făcut vreodată este că a convins lumea că nu există. Şi uite aşa, puf, el a dispărut“.

Mare film noir, „Chinatown“, realizat de Roman Polanski în 1974, s-a încheiat cu o replică sumbră şi cinică atunci când un asociat al detectivului privat JJ Gittes (Jack Nicholson) din Los Angeles vorbeşte despre corupţia din acest oraş: „Las-o baltă, Jake , e Cartierul Chinezesc“.

„Forţa pistolului“ este un thriller din 1973 în care Clint Eastwood este poliţistul rebel Harry Callahan. După ce locotenentul Neil Briggs (Hal Holbrook), care moare în scena finală, Callahan murmură: „Un bărbat trebuie să-şi cunoască limitele.”

Judy Garland, în pantofii ei roşii din filmul fantastic „Vrăjitorul din Oz“ din 1939 (bazat pe romanul din 1900 al lui L. Frank Baum), spune la revenirea în Kansas: „Nicăieri nu e ca acasă.”

Actorii Jack Lemmon (C.C Baxter) şi Shirley MacLaine (Fran Kubelik) au fost stelele lui Billy Wilder în filmul „Apartamentul“, din 1960, care a fost nominalizat la zece Premii Oscar şi a câştigat cinci, inclusiv pentru Cel mai bun film şi pentru Cel mai bun scenariu. Acesta se termină cu replicile:„Ai auzit ce-am spus, domnişoară Kubelik? Te ador în mod absolut“, respectiv „Taci din gură şi dă următoarea carte de joc“.

Charlton Heston şi Linda Harrison au apărut în 1968 în filmul „Planeta Maimuţelor“. Când George Taylor, caracterul lui Heston, găseşte rămăşiţele carbonizate ale Statuii Libertăţii, îşi dă seama că această planetă „extraterestră“ condusă de maimuţe este, de fapt, Pământul post-apocaliptic, el strigă: „În cele din urmă aţi făcut-o! Maniacilor! Aţi distrus-o! Fiţi blestemaţi! Fiţi blestemaţi şi să vă ia dracu pe toţi în iad! “

„Butch Cassidy şi Sundance Kid“ este un western din 1969 scris de William Goldman (care a câştigat Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original de film). În scena finală, Wild West Butch Cassidy (Paul Newman) şi partenerul său Harry Longabaugh, „Sundance Kid“  (Robert Redford) sunt înconjuraţi de armata boliviană. Butch spune: „Oh, Doamne. Pentru un moment, am crezut că eram în necaz“.