Video The Witcher Fest, pe urmele lui Geralt din Rivia | REPORTAJ
0Unul dintre cele mai populare seriale fantasy, „The Witcher“, produs de Netflix, a organizat o sărbătoare de basm, la care „Weekend Adevărul“ a fost invitat și s-a întors cu povești despre vânători și vrăjitoare, despre oameni pasionați, dar mai ales cu concluzia că magia nu este un mit.
La început de vară, Polonia era în plină sărbătoare: pentru prima dată, vânătorul de monștri Geralt din Rivia a avut propria petrecere mondială, The Witcher Fest. Fenomenul polonez, care a pornit de la cărțile lui Andrzej Sapkowski și s-a tranformat în joc video, a cuprins întreaga lume mai ales prin serialul „The Witcher“, produs de Netflix. Așadar, evenimentul care a strâns laolaltă fani din toată lumea, dar mai ales din Polonia, ai vânătorilor și vrăjitoarelor, ai elfilor și nilfgaardianilor, a ținut cu sufletul la gură participanții pentru avanpremiera sezonului 3 al serialului, dar mai ales pentru întâlnirea cu protagoniștii: Henry Cavill, Anya Chalotra, Freya Allan și Joey Batey.
În spatele clădirilor comuniste se află magia
Cu toate că The Witcher Fest s-a ținut în Łódź, orașul natal al celui care a creat universul lui Geralt, încă de la intrarea în Varșovia se simțea atmosfera de sărbătoare: drumul de la aeroport către centrul capitalei era decorat în fel și chip cu elemente specifice seriei, iar totul a culminat cu o reclamă luminoasă, așezată strategic pe o clădire înaltă, pe acoperișul căreia se afla o statuie a lui Roach, calul lui Geralt. Nu este nimic surprinzător din toate acestea, căci seria de cărți „The Witcher“/„Wiedźmin“/„Vrăjitorul“ este unul dintre cele mai răsunătoare succese mondiale ale literaturii din Europa de Est de după 1989.
Łódź se află la 130 de kilometri de Varșovia, dar un drum de aproape o oră și jumătate este un preț infim pentru ceea ce pregătiseră organizatorii. Și că tot suntem la capitolul prețuri, trebuie să punctăm că pentru The Witcher Fest s-a organizat un fel de tombolă, iar cei peste 2.500 de fani care au pășit pe Continent s-au simțit de două ori norocoși. Printre aceștia s-a aflat și un cuplu din Constanța, fani ai serialului, ce au câștigat invitații printr-un concurs organizat de un post de radio de la noi, în parteneriat cu Netflix. Festivalul a fost găzduit într-o clădire industrială imensă, cu cărămidă roșie și geamuri mari. Din 1907 și până în 2000, ea a fost centrala termică a orașului, însă după ce și-a încheiat activitatea, datorită importanței istorice, clădirea a fost reabilitată și transformată în Centrul de Știință și Tehnologie, aflat sub pălăria Primăriei și Ministerului Culturii.
Între două lumi
Magia universului Witcher a întâmpinat fanii încă de afară. În spatele clădirii, maiestuosul Copac al Medalioanelor din Kaer Morhen (școala-fortăreață a vrăjitorilor – vânători de monștri) oferea la (semi)umbra sa un loc de odihnă și... de încărcat telefoanele – în afară de medalioanele care atârnau pe trunchiul lui (și care s-au epuizat imediat), crengi subțiri ale copacului erau de fapt încărcătoare de telefon, iar la baza lui mai erau, de asemenea, alte încărcătoare, dar wireless. Din loc în loc se găseau cuburi de lemn, pe care te puteai odihni, dar și două corturi rustice, cu baloți de fân pe post de canapea și fotolii, coșuri mari pline cu mere care îți făceau cu ochiul, precum și două butoaie cu cidru rece. Și, bineînțeles, peste tot în curte, structuri medalice cu simbolul Lupului Alb – așa cum mulți îl mai numesc pe Geralt –, din care ieșeau, la intervale scurte de timp, limbi de foc.
Intrarea în fața căreia se înșira o coadă lungă, de peste un kilometru, era, cum altfel, decât una impunătoare, neagră – o delimitare între lumea magică și lumea noastră, care dădea fiori celor care treceau dincolo de ea. În holul principal, acolo unde se și verificau biletele, era expusă povestea originii lui Geralt din Rivia. Panouri mari, cu ilustrații excepționale, alături de alte obiecte de colecție, explicau cine este cel mai cunoscut vânător de monștri. Pentru a deveni parte din poveste, cei care nu veniseră deja costumați – și era deja o adevărată paradă de vânători, vrăjitoare, elfi și alte personaje cu aer medieval – erau așteptați de o echipă de make-up artists, care le oferea lookul corespunzător: măști, pene și sclipici de tot felul, urechi de elf, ba chiar și realizarea profesionistă din machiaj a rănilor de luptă, așa cum vedem în serial. Apoi, deja pregătiți cu informații, entuziasm și costumație, magia cuprindea fanii într-un labirint de holuri și încăperi tematice, toate înțesate cu figuranți pregătiți pentru orice provocare.
Înainte de a se bucura de micul, dar concentratul univers Witcher, fanii au vizionat, în avanpremieră mondială, primele două episoade din cel mai recent sezon al serialului. Asta nu înainte de a se bucura de muzica celor de la Percival Schuttenbach, trupa care a co-creat coloana sonoră. Cel mai emoționant moment a fost întâlnirea cu actorii care interpretează rolurile principale, triunghiul Geralt din Rivia (Henry Cavill), Yennefer din Vengerberg (Anya Chalotra), prințesa Ciri (Freya Allan), precum și partenerul lor de călătorie, bardul Jaskier (Joey Batey). Momentul a fost cu atât mai așteptat cu cât acesta este ultimul sezon în care Cavill va mai juca rolul vânătorului de monștri. După ce s-au povestit amănunte din culise, au râs și au plâns, au făcut numeroase fotografii și episoadele au fost devorate în sala de proiecții, fanii au început explorarea misterioaselor locuri de pe Continent.
Cu iz medieval
Culoarele semiîntunecate, asemenea unor peșteri, erau străbătute cu teamă și curiozitate – pereții umezi, cu licheni, găzduiau sunetele monștrilor „ascunși“. La capătul unuia dintre holuri se afla celebra mlaștină, casa monștrilor imenși, care se hrăneau cu sânge uman, sau a altor tipuri de vietăți violente, care înecau trecătorii. Acolo, simțurile se ascuțeau – de oriunde putea sări un monstru, pașii trebuiau să fie atenți și fermi în același timp, întreg corpul trebuia să fie pregătit de acțiune. Însă vânătorii antrenați erau pregătiți cu săbiile și îi inițiau pe curajoși în arta luptelor cu creaturile întunericului.
Locul unde cei mai mulți dintre cei prezenți au petrecut până spre miezul nopții a fost taverna, asemănătoare poate celei din Vizima, unul dintre cele mai importante orașe din Regatele de Nord. Crâșmarul, un om înalt și bine făcut, care ar fi putut juca cu ușurință rolul unui călău, era, de fapt, un darnic și cu o bună dispoziție molipsitoare. De la barul lung, pătrat, așezat în mijlocul tavernei ca o insulă, licorile erau pe alese: în sticle mici, simpatice, care poate aduc a recipiente medicinale din trecut, cu etichete scrise migălos, și niciuna cu alcool. Bineînțeles, nici de aici nu lipseau coșuri pline-vârf cu mere. Taverna era făcută ca la carte: din lemn și cu tavanul lăsat, din bârne masive, cu mese lungi și bănci, cu mese mici, rotunde și scaune pe măsură, acoperite cu blănuri, iar atmosfera obscură era completată de veselia gazdelor și a musafirilor – că ți-ai propus sau nu, intrai în magia locului și te simțeai o piesă esențială. Nu au lipsit nici muzica şi dansul – s-au încins hore medievale, dar care aduceau aminte de dansurile de acasă, din România. Străinii erau învățați un joc dinamic de zaruri, însă deliciul acțiunii în sine era faptul că stăteai la masă cu oameni de-ai locului, din universul Witcher.
Câteva sute de fani dintre cei prezenți au lăsat deoparte distracția din tavernă și au revenit în holul de la intrare, unde îi aştepta însuși scriitorul Andrzej Sapkowski. A dat autografe, ba chiar a și făcut poze împreună cu fanii. Aventura lui Sapkowski împreună cu Geralt a început în 1986, printr-o proză scurtă publicată într-o revistă dedicată literaturii fantasy. Asemănat de mulți cu J.R.R. Tolkien, scriitorul polonez a creat un univers magic, influențat de legendele slave, care a cucerit întreaga lume: seria de opt cărți „The Witcher“ a fost tradusă în 37 de limbi (inclusiv la noi, de către Editura Nemira) și vândută în peste 30 de milioane de copii.
The Witcher Fest a fost o experiență senzorială, pe care fanii serialului și cărților au trăit-o cu maximă intensitate. Iar pentru noi, cei veniți din România, este cu atât mai copleșitor cu cât am luat pulsul unui fenomen ce a venit din Europa de Est – magia se întâmplă dacă crezi în ea.