INTERVIU EXCLUSIV Shonda Rhimes, producătoare: „«Bridgerton» este explorarea a cine eşti ca persoană vs cine vrea societatea să fii“

Fotografii: Netflix

Într-un interviu acordat exclusiv „Weekend Adevărul“, prin intermediul Netflix, celebra producătoare americană Shonda Rhimes (52 de ani) vorbeşte despre noul sezon al serialului „Bridgerton“, în liniile feminismului şi romantismului, cu o notă subtilă de modernitate.  Shonda este creatoare a unor seriale de succes precum „Grey’s Anatomy“ şi „How to Get Away with Murder“.

„Weekend Adevărul“: Când v-aţi dat seama că primul sezon al „Bridgerton“ a devenit un fenomen global?

Shonda Rhimes: Pentru mine, a fost un moment uimitor să-mi dau seama că „Bridgerton“ s-a conectat cu un public atât de mare. S-a întâmplat imediat după premiera seriei, de sărbători, când am început să primesc mesaje de la oameni care îmi spuneau că l-au văzut şi că sunt încântaţi de el. Apoi am simţit că nu primesc doar câteva mesaje şi e-mailuri – primeam toate mesajele şi e-mailurile posibile care îmi vorbeau despre serial, ceea ce a fost emoţionant.

Având în vedere succesul primului sezon, cum a abordat echipa de creaţie sezonul doi?

Echipa de creaţie „Bridgerton“ este uimitoare. Am fost foarte norocoşi. Am făcut câteva lucruri extraordinare – cred că fanii vor fi încântaţi de acest sezon. Ne-am îmbunătăţit puţin viziunea în ceea ce priveşte felul în care spunem această poveste. În primul sezon, a trebuit să prezentăm publicului tot universul „Bridgerton“. Acum, scopul nostru este să-i ducem în profunzimea acestei lumi şi să-i lăsăm să vadă cu adevărat cum funcţionează. Asta este incitant.

Un univers al aşteptărilor

Multe dintre personajele din acest sezon sunt împărţite între a-şi face datoria, a îndeplini rolul stabilit de societate şi a urma adevărata dorinţă a inimii lor. Ne puteţi spune mai multe despre modul în care această temă este ţesută în acest sezon?

Lumea în care trăiesc aceste personaje deţine aşteptări specifice în privinţa rolurilor lor. Mă gândesc la Penelope, la Eloise şi la felul în care sunt prinse în această lume în care aşteptările despre cine ajung să fie sunt foarte mici – şi îi priveşti luptând împotriva acestor limite. Este ceea ce face ca aceste două personaje să fie două dintre preferatele mele, pentru că încearcă să-şi construiască lumi pentru ei însăle, să-şi construiască vieţi care nu se încadrează neapărat în limitele societăţii. Apoi, Kate şi Anthony sunt prinşi în aceste lumi în care ştiu cine ar trebui să fie şi ce ar trebui să facă, dar încearcă să o facă fără să cadă în vreuna dintre convenţii. Anthony a fost crescut într-o familie în care i s-a spus să se căsătorească din dragoste şi încearcă cu disperare să nu se căsătorească din dragoste. Kate încearcă să-şi căsătorească sora şi a renunţat la propriile visuri.

Principalul fir romantic se schimbă de la povestea de dragoste a lui Daphne Brigerton şi Simon Basset la căutarea unei perechi pentru Anthony – şi acest triunghi amoros complex cu Kate şi Edwina Sharma. Având în vedere absenţa lui Regé-Jean Page în acest sezon, ne puteţi spune la ce ar trebui să fie acum atenţi fanii serialului?

Ştiu că oamenilor le este dor de Duce, toată lumea s-a îndrăgostit de el sezonul trecut. În principiu, treaba noastră este să spunem povestea unui alt frate Bridgerton în fiecare sezon. Ducele a fost uimitor în primul sezon, Anthony este uimitor acum şi asta este frumuseţea. Avem posibilitatea să petrecem timp cu un cuplu şi să obţinem o poveste completă, care se termină fără nicio dramă construită doar pentru a-i păstra în sezonul următor. Ajungem să avem un final fericit pentru un cuplu, ceea ce mi s-a părut palpitant. Acesta este scopul în fiecare sezon, să fii atât de atras într-un cuplu încât să nu-ţi poţi imagina să vezi sezonul următor fără ei.

Întâi surori, apoi rivale

Ce ne puteţi spune despre familia Sharma şi, în special, ce au adus Simone Ashley şi Charithra Chandran în rolurile lor, Kate şi Edwina Sharma?

Ceea ce este minunat la familia Sharma este că aducem o familie care trăieşte în străinătate de ceva vreme. Au fost în India, iar acum s-au întors la Londra pentru sezonul Edwinei. Aici se vede obligaţia pe care o simte un frate, dar şi grija, dragostea pe care aceste două surori le au una faţă de cealaltă. Unul dintre lucrurile mele preferate despre portretele ambelor actriţe este că le fac pe aceste două femei, care ar trebui să fie rivale şi surori, să se simtă atât de apropiate, atât de umane şi atât de complexe. Poţi simţi cu adevărat lupta lor pe ecran şi îţi pasă de ele. Amândouă sunt atât de nuanţate – multe dintre scenele lui Kate sunt tăcute, iar multe dintre scenele Edwinei sunt încercările ei din răsputere să fie cine ar trebui să fie, dar fără ca noi să înţelegem pe deplin. Vorbim despre femei dintr-un secol complet diferit. Vrei să ştii că aceste femei engleze din epoca Regency au vieţi interioare la fel de complexe şi interesante ca ale femeilor de astăzi. Serialul se simte modern în acest sens.

De ce a fost importantă evidenţierea dinamicii relaţiei dintre Kate şi Edwina la fel de puternic, dacă nu mai mult, ca relaţia romantică dintre Kate şi Anthony?

Oamenii vor să creadă că este un serial de dragoste. Dar pentru mine, acesta este un serial – şi a fost întotdeauna – despre o mulţime de femei foarte interesante şi complexe. De la Regina Charlotte la Lady Violet Bridgerton, fiecare femeie pe care o întâlneşti este într-adevăr o femeie complexă, tridimensională, care se luptă împotriva limitelor hotărâte de societate. Am mai văzut relaţii între fraţi, dar nu am văzut două surori care să fie la fel de apropiate precum Kate şi Edwina. Simţi cum una aproape a crescut-o pe celaltă, cât de apropiate sunt, cât de importantă este acea relaţie; aşa sunt femeile. Aşa sunt eu cu surorile mele. Femeile au relaţii complexe cu femeile din jurul lor. Mi-a plăcut ideea că urma să arătăm asta, în contradicţie cu lupta stereotipică a două femei care devin rivale.

„Umanitatea ar trebui să fie universală“

„Bridgerton“ face o treabă fantastică creând o lume care seamănă mult cu a noastră. Ne puteţi vorbi puţin despre efortul de a realiza această distribuţie multiculturală şi despre importanţa ei pentru identitatea serialului?

Nu cred că este importantă doar pentru identitatea serialului. Ideea că dacă nu creăm lumi care arate ca lumea în care trăim şi că realizăm societăţi false, în care toată lumea arată într-un anumit fel sau are o anumită culoare sau orice altceva, mi se pare necinstit. De asemenea, se simte ca o ştergere. Doar că nu suntem interesaţi să ştergem pe nimeni din poveste, niciodată. În Shondaland, aşa procedăm; tocmai aşa spunem poveşti. Deşi este important pentru „Bridgerton“, este important pentru fiecare poveste spusă. Când te uiţi la televizor, ar trebui să vezi oameni care arată ca tine.

Cum s-a reflectat acea reprezentare şi în spatele camerei?

În Shondaland, ne asigurăm că echipa şi oamenii din culise sunt la fel de multiculturali precum oamenii pe care îi vedeţi în faţa camerei. Ne asigurăm că sunt de vârste diferite, că au abilităţi diferite; ne place să ne asigurăm că distribuţiile, echipele noastre şi scriitorii noştri reprezintă lumea reală. Cred că asta face o povestire mai bună, mai autentică, mai complexă. Vrei regizori care reflectă lumea. Vrei oameni care au o viziune asupra lumii care nu vine dintr-un singur punct de vedere.

Ne puteţi explica decizia de a atribui familiei Sharma originea sud-asiatică? În ce fel moştenirea lor indiană aduce un plus de profunzime acestor personaje?

A fost chiar o alegere foarte simplă. Am vrut să simt că lumea în care trăim este cât se poate de tridimensională şi că reprezentarea este pe măsură. Găsirea unor femei din Asia de Sud, cu pielea mai întunecată şi asigurarea faptului că sunt reprezentate pe ecran în mod autentic şi sincer pare ceva ce nu am văzut suficient. Întreaga echipă de creaţie a fost încântată de această idee încă de la început. Faptul că vin dintr-o altă cultură a fost introdus în poveste pentru a spori ideea că valorile britanice ale personajelor nu sunt neapărat singurele care merită să fie avute. Acest lucru se reflectă în reacţia lui Kate la ceaiul englezesc. Netflix are o audienţă globală. Acel public este lumea, la propriu. Voiam să mă asigur că, dacă te uiţi la „Bridgerton“ din altă ţară, nu te gândeşti: „Ei bine, asta nu are nimic de-a face cu mine“. Umanitatea din fiecare personaj ar trebui să se simtă universală.

Dincolo de senzualitate

Povestea de dragoste din acest sezon este centrată pe relaţia dintre Anthony şi Kate, care este o serie complexă de neînţelegeri, frustrări şi negare. Ne puteţi spune mai multe despre această dragoste aparent interzisă?

Îmi place faptul că, de la început, îi vezi pe Kate şi Anthony ca inamici. Nu au nimic în comun şi nu se plac. Au existat o serie de neînţelegeri între ei doi care au determinat-o pe Kate să ia o decizie cu privire la cine este Anthony. Însă este o poveste de dragoste în care pur şi simplu nu pot sta despărţiţi. Pentru mine, acesta este genul cel mai palpitant de poveste. Îmi place atât de mult să spun aceste poveşti. Este încântător să vezi aceste personaje care se confruntă cu asta.

Primul sezon a explorat sexualitatea lui Daphne, care se pretează la o mulţime de scene vaporoase şi senzuale. Începând cu sezonul al doilea, ştim deja că Anthony este un pic cam libertin, aşa că povestea este mai mult despre dragostea interzisă şi acele momente de dorinţă despre care vorbeaţi. Ne puteţi vorbi despre această diferenţă dintre cele două sezoane?

Primul sezon este despre inocenţa „diamantului“. Eşti prezentat societăţii, eşti această creatură pură, dulce. Avem un personaj care este exact toate acele lucruri, iar propria ei călătorie este una de autodescoperire. În sezonul doi, suntem la fel de concentraţi pe Kate ca şi pe Anthony. Dar despre Anthony ştim deja că a avut inima frântă. Felul lui de a aborda totul este mult mai încordat şi se învârte în jurul datoriei faţă de familie. Pentru Kate, este acelaşi lucru. Totuşi, ceea ce îi îndepărtează este că nu pot opri sentimentul de atracţie pe care îl au unul pentru celălalt, această pasiune interzisă, foarte senzuală. Este foarte diferit de primul sezon, care a fost o înflorire mult mai pură a dragostei. Pentru Anthony este descoperirea că există lucruri care depăşesc o atracţie fierbinte. A mai avut o pasiune înainte, dar acum se confruntă cu ceea ce se întâmplă când sentimentele se revarsă dincolo de asta.

Toată lumea iubeşte romantismul din „Bridgerton“ , dar serialul atrage fanii şi prin explorarea personajelor a propriilor identităţi într-o societate atât de conservatoare. Ne puteţi vorbi despre această explorare a libertăţii, a identităţii şi a sinelui?

Pentru mine, „Bridgerton“ este despre identitate şi despre explorarea a cine eşti ca persoană versus cine vrea societatea să fii. Mulţi oameni vor să creadă că serialul este doar despre romantism. Romantismul nu este nimic fără toată această experienţă bogată şi stratificată de personaje şi fără lupta lor pentru cine vor să fie înăuntru. Ne uităm la acelaşi lucru care se întâmplă cu Penelope, vedem acelaşi lucru care se întâmplă cu Eloise. Aceşti oameni încearcă să se ridice prin aşteptările pe care societatea le are de la ei pentru a deveni cine sunt cu adevărat. Asta este cu adevărat puternic. Face o povestire cu adevărat puternică şi îmbunătăţeşte orice poveste romantică pe care încercăm să o spunem.

„Am vrut să surprind esenţa cărţilor fără obligaţia de a rămâne fidelă fiecărui pasaj“

Având în vedere numărul uriaş de fani ai romanelor „Bridgerton“ ale Juliei Quinn, cum aţi reuşit, dumneavoastră, Chris Van Dusen şi scriitorii să rămâneţi fideli spiritului cărţilor, adaptând, în acelaşi timp, această poveste şi aceste personaje pentru ecran?

Magia cărţilor Juliei Quinn este că se simt incredibil de universale, dar şi cu adevărat specifice. Nu vrei niciodată să simţi că ieşi în afara graniţelor lumii pe care Julia Quinn a creat-o, dar vrei să o faci mai vizuală pentru ecran. Primul sezon a fost despre constrângerile pe care femeile le simt în căsătorii. Sezonul doi porneşte de la asta, pentru că l-am întâlnit deja pe Anthony Bridgerton. El face deja parte din lumea noastră. Prin el, îi vedem simţul responsabilităţii care vine împreună cu a fi persoana care trebuie să se căsătorească. Şi prin Kate Sharma, vedem simţul responsabilităţii care vine împreună cu a fi o femeie care nu vrea să se căsătorească, dar care vrea să-şi căsătorească sora.

Dumneavoastră sunteţi un fan al cărţilor. Au fost scene despre care ştiaţi că trebuie obligatoriu în sezon?

Sunt un super fan al cărţilor Juliei Quinn, aşa că probabil că i-am citit cărţile mai mult decât oricine. Pentru mine, scena Pall Mall trebuia să fie acolo. Chiar aveam nevoie să vedem acel joc şi acel moment, dar mai ales trebuia să surprindem esenţa a cine este Kate Sharma. Kate şi Anthony sunt o pereche foarte interesantă şi am vrut să mă asigur că le-am surprins esenţa. Evident, există lucruri pe care le-am adăugat universului, elemente pe care le-am construit. Am vrut să mă asigur că surprindem acea lume fără să simţim că trebuie să rămânem fideli fiecărei părţi din dialog, fiecărei scene din carte.

Universul „Bridgerton“ se extinde

Scenele de bal din „Bridgerton“  sunt absolut iconice, iar muzica este o mare parte din asta. Ce aduc celebrele coveruri orchestrale ale melodiilor pop moderne?

Serialul este plin de aceste interpretări orchestrale uimitoare ale cântecelor pop moderne, care sunt fantastice şi aduc un strat de modernitate acestei lumi istorice. Trebuie să spun că aceasta este munca incredibilă a supervizorului nostru muzical din Sezonul 1, Alexandra Patsavas, a supervizorului muzical al sezonului 2, Justin Kamps, a compozitorului nostru Kris Bowers şi, de asemenea, a lui Betsy Beers, care este şi partenerul meu de producţie. A fost ideea ei, în primul rând, să folosească aceste coveruri şi îmi amintesc că m-am gândit: „Ce idee nebunească, nu cred că va funcţiona vreodată“. Dar s-a dovedit a fi unul dintre lucrurile mele preferate pe care le-am făcut vreodată într-un serial, în ceea ce priveşte modul în care am pus muzica şi am transformat-o în ceva care înseamnă ceva mai mult. Luăm ceva pe care îl cunoaşteţi atât de bine şi, totuşi, îi dăm acest tip de patină mai veche, care îi conferă frumuseţe şi acest romantism, creând o lume minunată.

Fanii au fost încântaţi să afle la începutul acestui an că universul „Bridgerton“ se va extinde cu un nou serial, care urmăreşte ascensiunea Reginei Charlotte (Golda Rosheuvel), precum şi viaţa lui Lady Danbury (Adjoa Andoh) şi a Lady Violet Bridgerton  (Ruth Gemmell). Ne puteţi oferi o perspectivă timpurie asupra a ceea ce aţi vrut să extindeţi în povestea Reginei Charlotte în mod specific?

Răspunsul meu pentru toţi fanii este că va trebui să aşteptaţi şi să vedeţi. Este emoţionant pentru mine că ajung să explorez ce a fost dragostea pentru Regina Charlotte şi cine erau Lady Danbury şi Lady Violet în tinereţe. A vedea toate aceste informaţii împărtăşite şi revărsate în timp ce scriem scenariile este cu adevărat palpitant. Pentru mine, va fi unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le-am făcut. Le cunoşti deja pe aceste femei, le-ai văzut deja, ştii cine sunt ele ca adulţi. Acum, vei ajunge să vezi cum au devenit femeile care sunt. Şi acesta este un mod atât de interesant de a spune o poveste. Dar nu dau spoilere.