Michele Placido: „Nu prea se mai fac filme despre ce se întâmplă cu adevărat în Italia“

Actorul italian Michele Placido, celebru pentru rolul comisarului Cattani, îşi doreşte filme despre realităţile din societatea italiană FOTO Reuters

CORESPONDENŢĂ DE LA ROMA. Actorul din „Caracatiţa“, mai mult regizor şi producător în această parte a vieţii lui, crede că cineaştii italieni se autocenzurează de câţiva ani şi nu mai fac suficient de multe filme despre Mafie, justiţie şi politicieni.

„În ultimii ani, s-au întâmplat lucruri foarte interesante, uitaţi-vă numai la poveştile cu Mafia şi justiţia, şi e păcat că ele nu au fost spuse. Cineaştii s-au autocenzurat pentru o vreme, iar producătorii aşteaptă un fel de semnal ca să facă din nou acest tip de film, despre ce se întâmplă cu adevărat în Italia”, a declarat Michele Placido luni, la Festivalul Internaţional de Film de la Roma, unde îşi promovează, în afara competiţiei, cel mai recent film, „Le Guetteur“ („The Lookout”/ „Il Cecchino”).

Este primul film dintre cele zece pe care le-a realizat într-o altă limbă decât italiana, şi anume franceza. Distribuţia e o invitaţie în sine la film: Daniel Auteuil, Mathieu Kassovitz, Olivier Gourmet, Violante Placido sau Luca Argentero.  „Le Guetteur” e un thriller poliţist despre agenţi care urmăresc nişte jefuitori de bănci foarte bine organizaţi. Când misiunea lor e pe cale să reuşească, un trăgător de elită necunoscut omoară o armată de poliţiştii şi îi lasă să scape. Însă unul dintre jefuitori e rănit grav, ceea ce face ca planurile lor să se schimbe.

„Se aşteaptă, poate, un semnal”

Politica şi Mafia nu pot lipsi din conversaţiile cu Michele Placido, de la „Caracatiţa” încoace, iar întrebările jurnaliştilor o dovedesc. După o avalanşă de filme şi seriale despre Mafia în anii 80-90, cineaştii italieni au început să evite subiectul în ultimii ani, spune Placido, deşi presa serveşte zilnic subiecte de film. „Se aşteaptă poate un semnal. Poate de la guvern, nu ştiu. Guvernul ar trebui să dea bani pentru cinci-şase astfel de filme în fiecare an”, a sugerat Placido, indicând ca subiect general evaziunea fiscală, care ţine prima pagină a ziarelor aproape dintotdeauna.

„Luaţi de pildă cazul lui Marcello Dell’Utri, americanii ar fi făcut de mult un film despre povestea asta”, a adăugat cineastul. Senatorul Marcello Dell’Utri, un apropiat al lui Silvio Berlusconi, a fost găsit vinovat de evaziune fiscală, fraudă financiară şi complicitate cu Mafia siciliană, în 1999. Deşi a fost condamnat la zece ani de închisoare, nu a stat nici o singură în penitenciar şi este în continuare în Senat.

„Contribuţia mea nu a fost grozavă, eu doar i-am dirijat pe  actori”

Dacă au scăzut ca număr, filmele pe acest subiect au crescut cel puţin în calitate. O confirmă premiile din ultimii ani pentru „Gomorra”, drama despre Mafia napoletană a lui Matteo Garrone, şi „Il Divo”, excelentul film al lui Paolo Sorrentino despre premierul Giulio Andreotti.

Întrebat despre propriile filme şi despre acesta din urmă - în care politica e întotdeauna undeva în fundal - Placido a coborât puţin tonul entuziast al unei întrebări, poate şi pentru că reacţiile în Franţa n-au fost tocmai pozitive. „Oamenii nu iau în considerare asta uneori, eu nu sunt Fellini sau Rosellini, nu mă pot numi un mare cineast, sunt doar un bun profesionist şi atât”. „Le Monde”, „Libération”, „L’Express” şi mai toate publicaţiile care contează în Franţa au decretat filmul fie „insipid”, fie „un film ratat de serie B”, fie „lipsit de ambiţii scenaristice”, ceea ce l-a făcut pe Michele Placido să se distanţeze puţin de întregul proiect, la întâlnirea cu jurnaliştii de la Roma.

„Le Guetteur” i-a fost propus de un producător francez, la sugestia celor doi scenarişti, Cédric Melon şi Denis Brusseaux, doi debutanţi în lungmetraj inspiraţi de „Romanzo Criminale” al lui Michele Placido, selecţionat în competiţie la Berlin şi câştigător a numeroase premii în 2005.

„Mi s-a cerut să-l regizez, eu nu am scris scenariul, eu doar am făcut ce mi s-a cerut. «Romanzo Criminale», după cum ştiţi, a fost văzut de toată lumea în Franţa, iar lui Daniel Auteuil şi Mathieu Kassovitz le-a plăcut şi de aceea au şi accceptat, parţial. Contribuţia mea nu a fost grozavă, eu doar i-am dirijat pe  actori”, a spus Placido. Filmul are totuşi trecere la distribuitori, pentru că a fost vândut în 22 de teritorii. Iar în Franţa a avut circa 400.000 de spectatori.

Urmează „Itaker”

În film apare şi Violante Placido, fiica lui Michele Placido, în rolul unei tinere prinse, alături de iubitul ei), în acest război al poliţiei cu banda de jefuitori. Ea a mărturisit, la Roma, că a lucra cu tatăl ei e „ca şi cum ai trece printr-un cutremur, e foarte intens şi instinctual”.

Michele Placido a fost în România anul trecut, la TIFF, unde a vorbit despre un alt proiect aşteptat deja pe ecrane (reclamele au apărut deja în festival) şi filmat în ţara noastră - „Itaker”, în regia lui Toni Trupia. Placido este co-scenarist şi producător, alături de Bobby Păunescu, prin Mandragora Movies. „ Itaker” vorbeşte despre emigraţia masivă a italienilor din anii 60, spre Germania, iar în distribuţie figurează şi Monica Bîrlădeanu. „După război, foarte mulţi italieni au emigrat în Germania şi ne-am gândit că e aceeaşi problemă pe care o au românii de câţiva ani şi care sunt ţinta prejudecăţilor în Italia acum. Filmul acesta le-ar putea reaminti italienilor că şi ei au trecut prin aceleaşi probleme acum 40 de ani”, a spus Placido la TIFF.