„Din culisele cinematografiei“. Cum a ajuns să fie premiată la Cannes povestea şefului de gară din Pieleşti care a avut curajul să oprească un tren NATO

Cristian Nemescu a transpus pe peliculă povestea ceferistului devenit celebru în urma dublei opriri a unui tren NATO încărcat cu soldaţi şi echipament necesar în războiul din Iugoslavia. Filmul „California Dreamin’ (nesfârşit)“ a fost finalizat după dispariţia acestuia şi a obţinut premiul secţiunii „Un Certain Regard“ din cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Cannes.

3 iunie 1999. Un tren NATO alcătuit din 20 de vagoane înţesate cu soldaţi şi tehnică militară de ultimă oră, mai exact echipamentele radarului mobil ce urma să fie instalat pentru supravegherea spaţiului aerian al României, în contextul războiului din Iugoslavia, ajungea în localitatea doljeană Pieleşti, în drumul său către o unitate militară din Craiova. Deşi se aşteptau ca prezentarea actelor să fie o simplă formalitate, militarii americani s-au trezit în situaţia de a fi „traşi pe linie moartă“ de către şeful gării, Florin Pătrăchioiu, întrucât le lipsea tocmai ştampila de liberă trecere.

„M-am uitat pe acte şi am văzut că scria acolo transport internaţional, dar nu era vămuit. Nu se aplicase nicio ştampilă în acest sens. I-am spus atunci comandantului că trenul nu se mişcă fără să fie controlat“, a povestit, pentru „Weekend Adevărul“, fostul şef de gară. Nu a durat mult până când au început să zbârnâie telefoanele: „Toată lumea a zis că sunt nebun, dar eu nu am cedat presiunilor. Trenul NATO nu a plecat din gara Pieleşti decât în momentul în care toate documentele au fost în regulă. Toată lumea era disperată. Au sunat şefii vămii din Craiova, care mi-au spus să dau drumul trenului, că pun ei ştampila pe urmă. Am refuzat. Am fost ameninţat că o să zbor din CFR, dar nu mi-a păsat. Am aplicat legea. Patru ore a stat trenul oprit la Pieleşti, până când actele au fost în regulă“.

„Traian Băsescu mi-a spus că o să vină personal la Pieleşti pentru a mă da afară“

Însă povestea nu s-a încheiat aici. La o lună dupa acest incident, războiul s-a terminat, iar americanii au fost nevoiţi să plece prin aceeaşi haltă uitată de lume. Iar Florin Pătrăchioiu a facut ca de acestă dată trenul NATO să staţioneze timp de două săptămâni. 

„Le-am spus americanilor că trebuie să plătească taxe de transport în valoare de 20.000 de dolari şi 371.000.000 de lei, în banii de atunci. Au refuzat categoric, dar le-am spus clar: De aici nu plecaţi decât când sunteţi în regulă cu toate documentele. Până nu au plătit toţi banii, nu le-am dat voie să plece. Au stat 14 zile în gară. Telefonul şefilor suna încontinuu, dar nimeni nu a avut ce să îmi facă. Nici măcar ameninţările cu moartea nu m-au speriat. Eu n-am luat în seamă nicio dispoziţie verbală, am zis să-mi dea scris de la Bucureşti. La vremea respectivă ministrul transporturilor era Traian Băsescu, iar preşedinte Emil Constantinescu. Traian Băsescu mi-a spus că o să vină personal la Pieleşti pentru a mă da afară. Nu mai ştiu exact ziua în care a spus că o să sosească, dar l-am aşteptat până la ora 21.00. N-a venit! După trei zile, am aflat că o să fiu premiat cu trei salarii pentru merite deosebite. În anul 2003 chiar m-am întâlnit cu Traian Băsescu, el era primarul Capitalei. M-am dus direct la el, iar când a aflat cine sunt a început să râdă. Mi-a spus verde în faţă următoarele cuvinte: «Ştii câte dureri de cap mi-ai dat? Am zis că eşti nebun de legat şi am vrut să te dau afară personal. Am aflat apoi că ţi-ai făcut datoria, iar de oameni ca tine ţara are nevoie»“, a mai povestit fostul şef de gară.

„Şeful de gară, într-un exces de zel, a luat toate regulile CFR-ului de la A la Z“

Povestea l-a inspirat pe tânărul regizor Cristian Nemescu, care a venit personal în localitatea doljeană pentru a-l cunoaşte pe olteanul care a oprit trenul NATO. „Imediat după facultate îmi tot veneau idei despre tot felul de personaje. Am fost la un moment dat undeva pe lângă localitatea Mihai Bravu şi m-au inspirat foarte mult fetele de acolo, care erau foarte emoţionate pentru că veniseră nişte americani în satul lor. Erau nişte idei care nu se prea legau una cu cealaltă, până când am auzit de reportajul acela cu trenul din 1999, deci povestea reală, care brusc a sintetizat toate ideile pe care le avem şi care le-a unit într-un scenariu. Trenul acela avea de transportat un radar, dar nu existau toate actele, pentru că toată lumea se grăbise să dea drumul trenului respectiv şi nimeni nu s-a gândit că cineva i-ar putea face probleme. La un moment dat, lângă Craiova, la câţiva kilometri de locul unde trebuia să ajungă, a fost oprit într-o gară foarte mică. Şeful de gară, într-un exces de zel, a luat toate regulile CFR-ului de la A la Z şi într-adevăr ceva nu era în regulă. Nimeni mai sus de el n-a vrut să-şi asume răspunderea de a lăsa trenul să plece mai departe. Trenul a fost blocat acolo o jumătate de zi, după care şi-a continuat drumul, a ajuns la destinaţie, numai că ironia soartei a făcut să fie inutil. Culmea e că la întoarcere a fost oprit din nou, pentru că în continuare nu avea actele în regulă“, povestea regretatul cineast, care a ales un actor consacrat, Răzvan Vasilescu, pentru a interpreta rolul Doiaru’, corespondentul din film al lui Florin Pătrăchioiu. Distribuţia a fost completată cu Maria Dinulescu (Monica, fiica lui Doiaru’), Andi Vasluianu (Marian), Alex Mărgineanu (Andrei), Ion Sapdaru (Primarul), Cătălina Mustaţă (Ana, soţia primarului), Constantin Diţă (Paul, fiul primarului), Gabriel Spahiu (Liderul de sindicat), Radu Gabriel (Stelică), Alexandru Georgescu (Caporalul Tănase), Nicodim Ungureanu (Şeful poliţiei), Teodor Corban (Secretarul de stat), Ionuţ Brancu (Ministrul transporturilor), Tomi Cristin (Ministrul afacerilor externe), Constantin Drăgănescu (Bunicul), dar şi cu Armand Assante (Căpitanul Doug Jones), Jamie Elman (Sergentul David McLaren), Bart Sidles (Bart Turner) şi Marco Assante (Benny Harper).

Assante: „M-am îndrăgostit de scenariu la prima citire“

Filmările au avut loc la Fundeni-Frunzăneşti (Călăraşi), Comana (Giurgiu) şi Constanţa în perioada 29 mai - 21 iulie 2006, iar cheltuielile de producţie s-au ridicat la 1.600.000 de dolari. Obişnuit cu România, pe care o vizitase de mai multe ori anterior, Armand Assante a acceptat din prima să joace în filmul lui Cristian Nemescu. „Am fost contactat de Andrei Boncea, care mi-a trimis scenariul filmului «California Dreamin’», de care m-am îndrăgostit de la prima citire, cum s-ar spune. Apoi, în timpul filmărilor din Bulgaria pentru «When Nietzsche Wept», m-am întâlnit şi cu Cristi Nemescu, care tocmai se pregătea să plece la Cannes cu «Marilena de la P7», de care am fost foarte impresionat. Mă uimeşte nivelul profesionalismului în această parte a lumii. Industria filmului în România nu e la fel de dezvoltată ca în vestul Europei sau în Statele Unite, dar oamenii ştiu la fel de multe lucruri ca cei de acolo“, mărturisea actorul. Prezent la rândul său pe platouri, Florin Pătrăchioiu regretă şi astăzi faptul că Pieleştiul a fost ocolit în momentul în care au fost alese locurile de filmare: „Am fost pe platourile de filmare şi m-am intalnit cu Răzvan Vasilescu, actorul care joacă rolul meu. Am stat de vorbă şi cu Armand Assante, căruia nu-i venea venea să creadă ce am făcut şi repeta mereu că-i incredibil. Filmul se putea face la noi, la Pieleşti, dar asta a fost situaţia. Oricum, e multă poveste acolo. Ce m-am supărat prima dată când am văzut filmul! Pe urmă a trebuit să înţeleg, că aşa se fac filmele. Doiaru’ este un şef de gară corupt, iar în realitate eu nu am luat un leu de la nimeni. Pe comandantul american îl chema de fapt Jeff Thompson, era maior. Mai veneau ofiţerii prin biroul meu ca să vadă ce se mai întâmplă, i-am servit şi cu vodcă rusească“.

Din nefericire, Cristian Nemescu n-a apucat să-şi finalizeze proiectul. În seara de 24 august 2006, după o zi de montaj, regizorul şi inginerul său de sunet, Andrei Toncu, au murit într-un teribil accident de maşină. Nemescu şi Toncu erau într-un taxi, care a fost lovit pe Podul Eroilor din Bucureşti, de un autoturism condus de un cetăţean britanic, care a trecut, cu viteză, pe culoarea roşie. Expertiza tehnică a demonstrat că maşina britanicului atinsese o viteză de 113 km/h, în timp ce taxiul circula doar cu 42 km/h. În memoria celor doi, Ada Solomon înfiinţează, în 2007, Societatea Culturală NexT, care organizează Festivalul NexT. Când Cristian Nemescu a murit, filmul „California Dreamin’“ avea peste trei ore şi era montat provizoriu. Producătorul MediaPro Pictures a decis să renunţe doar la câteva fragmente şi a lansat pelicula la 1 iunie 2007, adăugându-i în paranteză cuvântul „nesfârşit“.

Talentul incontestabil demonstrat de film, stupiditatea unei morţi care l-a retezat în floarea vârstei şi la debutul carierei, ironia atroce a sorţii revelate de acest accident fatal, sentimentul amestecat de lejeritate şi haos pe care îl are spectatorul la vederea acestui spectacol: toatea acestea îl plasează pe Cristian Nemescu în românitatea cea mai nebunească Jacques Mandelbaum Jurnalist „Le Monde“

Cristi pregătise acest film de doi ani şi în momentul filmării ştia foarte bine ce vrea de la fiecare. Era foarte stăpîn pe situaţie şi totul mergea numai cum voia el, de aceea filmul, chiar şi în acest stadiu, a fost recunoscut ca fiind atât de bun. Cristi ştia foarte bine să îmbine comercialul cu arta! Maria Dinulescu actriţă