Cate Blanchett, "regina fecioară" în epoca ei de aur

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Două mari actriţe, Bette Davis ("Elizabeth şi Essex" 1939) şi Flora Robson ("Flăcări deasupra Angliei" 1937 şi "Corsarul" 1940) au dat viaţă în trecut pe marele ecran "reginei

Două mari actriţe, Bette Davis ("Elizabeth şi Essex" 1939) şi Flora Robson ("Flăcări deasupra Angliei" 1937 şi "Corsarul" 1940) au dat viaţă în trecut pe marele ecran "reginei fecioare" a Angliei, Elizabeth I, urmaşa lor demnă fiind astăzi Cate Blanchett, pe care am putut-o admira în 1998 într-o superbă ecranizare istorică intitulată simplu "Elizabeth" şi purtând semnătura surprinzătoare a regizorului de origine indiană Shekhar Kapur.

Era evocată o perioadă de aproape două decenii, până în 1572, la început anii contestării care au precedat suirea ei pe tron (fiică a lui Henric al VIII-lea şi a Annei Boleyn, a fost declarată ilegitimă după condamnarea la decapitare a mamei sale de către augustul soţ al acesteia, ulterior fiindu-i însă restabilite drepturile), apoi primii ani, nesiguri, ai domniei, după ce a fost proclamată regină în 1558, pentru ca până la urmă să devină o figură emblematică, ducând o ţară dezbinată de conflicte religioase pe calea unificării.

Film de atmosferă, amintind într-un fel de producţiile europene similare axate pe epoca lui Ivan cel Groaznic sau a reginei Margot a Franţei, "Elizabeth" a fost unul din marile succese ale anilor 1998-1999, chiar dacă nu era neapărat destinat publicului larg. Dovada o constituie şi cele şapte nominalizări la premiile Oscar, fiindu-i însă preferat în final mai luminosul "Shakespeare in Love".

Continuarea marelui succes din deceniul trecut


Acum, în "Elizabeth: Epoca de aur" ("Elizabeth: The Golden Age"), firul domniei este reluat pentru un răstimp de trei ani, începând cu 1585, când regina se afla de aproape trei decenii pe tron şi depăşise vârsta de 50 de ani, deşi apare la fel de tânără ca la început (astfel de licenţe sunt permise în filme!).

Regizorul a optat pentru un asemenea titlu mai lung în defavoarea sistemului mai simplu de a atârna în coada titlului original un număr de ordine (v. "Rocky II" ori "Shrek al treilea"), pentru că "Elizabeth II" ar fi dus imediat cu gândul la actuala regină a Marii Britanii, care şi-a sărbătorit foarte recent, cu mare pompă, şase decenii de la căsătorie.

El şi-a păstrat în bună parte echipa de la început, în frunte cu Cate Blanchett, fireşte, printre cei reţinuţi numărându-se şi directorul de imagine (Remi Adefarasin) şi unul din cei doi scenarişti (Michael Hirst). Spre deosebire însă de prima parte, accentul nu mai e pus pe caracterizarea personajelor, ci mai de grabă pe acţiune.


Papa vrea să termine cu Anglia protestantă


În 1585, papalitatea părea hotărâtă să termine odată pentru totdeauna cu Anglia protestantă şi regina ei, declanşând ceea ce ar fi astăzi numit un "război sfânt". Sigur, Papa nu are armată ("Câte divizii are Papa?", avea să declare dispreţuitor, secole mai târziu, Stalin), dar va acţiona prin intermediul regelui catolic al Spaniei, Filip al II-lea, care, la rândul său, vrea să o înlocuiască la tron pe Elizabeth cu verişoara ei catolică, regina Mary a Scoţiei (Samantha Morton).

Şi când planul nu reuşeşte, iar Mary va sfârşi sub securea călăului, nu va ezita să-şi trimită flota, falnica Armada, pentru a zdrobi pe insolenta eretică. Între timp, Elizabeth are de făcut faţă conspiraţiilor ţesute în jurul ei de o mână de trădători şi continuă să fie îndemnată de credinciosul ei sfetnic, şeful serviciilor secrete (Geoffrey Rush, acelaşi ca şi în prima parte), să-şi găsească un soţ.


Povestea de iubire neterminată cu Sir Walter Raleigh


Mândra regină refuză însă diferiţii pretendenţi, dar pare atrasă de aventurierul Walter Releigh (Clive Owen), întors nu de mult din Lumea Nouă, unde, în cinstea suveranei, a botezat un întins teritoriu cu numele Virginia şi de unde a adus o plantă miraculoasă, tutunul, şi obiceiul de a fuma, care o încântă pe Elizabeth. Evident, vom avea parte şi de faimosul episod al mantiei pe care Raleigh se grăbeşte să o arunce în calea reginei pentru ca aceasta să poată păşi peste o mocirlă.

Marile răspunderi care o apasă pe regină o împiedică totuşi să-şi dea frâu liber sentimentelor ("Într-o altă lume ai fi putut să mă iubeşti?", întreabă ea la un moment dat), dar nu va pregeta ca o formă de dragoste prin procură să-l arunce în braţele uneia dintre suavele sale domnişoare de onoare (Abbie Cornish).

Iar când aceasta va rămâne însărcinată, îi va exila pe amândoi de la curte, într-un acces de gelozie, pentru ca apoi, mărinimoasă, să îi ierte, Sir Walter devenind unul dintre sfătuitorii ei de nădejde şi principal strateg militar.


Filmul se va încheia cu înfrângerea catastrofală a Armadei spaniole: la ordinul lui Releigh, echipajele vor da foc navelor engleze pe care le vor îndrepta în plină viteză spre cele ale duşmanului. Comandantul se va salva în ultima clipă aruncându-se în apă, după ce se va fi duelat pe viaţă şi pe moarte cu adversarii. O mică "libertate" luată de scenarişti, în contrast cu adevărul istoric, potrivit căruia Walter Releigh a urmărit liniştit, de la ţărm, desfăşurarea bătăliei...


O "dublă" care va cântări greu la Oscar


Din punct de vedere vizual, "Elizabeth: Epoca de aur" nu e cu nimic mai prejos de prima parte. Parcă am răsfoi un somptuos album de artă. Decorurile şi costumele sunt un adevărat răsfăţ pentru ochi, amintind de rădăcinile bollywoodiene ale regizorului ca de altfel şi coloana sonoră, în continuă pulsaţie. În schimb, scenariul este mai puţin convingător, dialogurile sună pe alocuri convenţional, există un dezechilibru între scenele de curte şi cele de luptă. Asemenea neajunsuri sunt compensate de prezenţa cu adevărat regală a admirabilei actriţe care este Cate Blanchett.

Aşa cum ea o concepe, Elizabeth este o femeie puternică, stăpână pe sine, deşi nelipsită de o anumită vulnerabilitate, aşa cum o demonstrează începutul de implicare într-o relaţie romantică, pe care o cenzurează însă la timp, sau criza ei de conştiinţă atunci când ordonă execuţia lui Mary, regina Scoţiei. De acum înainte, Cate stă cu cinste alături de strălucitele ei predecesoare pe marele ecran.


Ea are însă o redutabilă concurenţă în persoana lui Helen Mirren, care se bucură de privilegiul unic de a fi dat viaţă celor două Elizabeth cea actuală, pe marele ecran ("The Queen") şi cea de odinioară în miniserialul tv "Elizabeth I". Trebuie amintit aici şi creaţia extraordinară (răsplătită cu un Emmy) a unei alte mari actriţe, Glenda Jackson, într-un alt miniserial tv "Elizabeth R" (titlurile diferitelor versiuni sunt, evident, foarte asemănătoare).

Cate Blanchett dispune însă şi ea de un formidabil atu şi anume de a fi interpretat în travesti, în aceeaşi perioadă când dădea viaţă "reginei fecioare" partea a doua, rolul faimosului cantautor Bob Dylan în "I'm Not There", ceea ce va cântări greu când, în curând, va sosi vremea Oscarurilor.

Filme

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite