Câte chimicale conţine hrana noastră?

Câte chimicale conţine hrana noastră?

Află de ce ar trebui să limitezi consumul de alimente procesate

Am auzit de nenumărate ori că alimentaţia ar trebui să-i ofere organismului energia şi substanţele nutritive necesare fără să-l suprasolicite, în caz contrar existând riscul unor boli precum cele de inimă sau cancerul. Cu toate astea, o mare parte din dieta zilnică este alcătuită din chimicale periculoase.

Ştiri pe aceeaşi temă

Autorităţile naţionale şi internaţionale permit folosirea în industria alimentară a aproximativ 300 de aditivi, recunoscuţi pe plan global sub numele de E-uri, care fac mâncarea să arate mai bine, să aibă un gust mai plăcut şi să reziste timp îndelungat pe rafturile magazinelor, toate astea la un preţ atractiv.

Calciul, aliatul siluetei tale

Totul despre orhideea de Singapore

Ce-i drept, o parte din E-uri provin din surse naturale şi nu reprezintă un risc pentru sănătate. Dar majoritatea coloranţilor, îndulcitorilor, aromelor artificiale sau „identic naturale", conservanţilor, acizilor, agenţilor de maturare, de înălbire şi emulsificatorilor sunt produse sintetice, de laborator, folosite mai ales în produsele industrializate.

Desigur, regulile impuse de autorităţi prevăd ca niciun aliment să nu conţină cantităţi periculoase dintr-un anumit aditiv. Cu toate acestea, adunând cantitatea unui anumit E din mai multe alimente consumate de-a lungul unei zile, ajungem uneori să depăşim cu mult nivelul „sigur" de aditivi şi, prin urmare, ne punem în pericol sănătatea.

Majoritatea coloranţilor sunt nocivi

Unul dintre criteriile cele mai sigure pentru a evita consumul unor alimente periculoase este culoarea. Mai precis, cu cât un aliment are o culoare mai intensă, într-un mod evident nefiresc, cu atât este mai riscant pentru sănătate şi, prin urmare, ar trebui să-l eviţi.

Spre exemplu, în timp ce unii coloranţi provin din insecte, cum este carminul (numit şi E120, coşenila sau acid carminic), alţii sunt extraşi din plante potenţial periculoase, cum este indigotina (E132, carmin indigo sau blue no 2), care se foloseşte, în special pentru colorarea hainelor, mai ales pentru nuanţarea blugilor.

Printre cele mai nocive alimente cu coloranţi se numără sosurile, bomboanele, toppingurile, cremele prăjiturilor, mezelurile, băuturile răcoritoare şi cele alcoolice.

Atenţie
Nu doar alimentele, ci şi o mare parte din medicamente conţin E-uri.

Ce pot face în organism

Bomboanele, cu cât sunt mai colorate, cu atât sunt mai dăunătoare

Cea mai mare temere a noastră în legătură cu alimentele care conţin E-uri periculoase este teama de cancer. Dar specialiştii ne atrag atenţia că nu doar alimentele care conţin aditivi cu potenţial cancerigen ar trebui excluse din dietă. Pentru că şi restul E-urilor sunt periculoase. Spre exemplu, cele sintetice pun la grea încercare stomacul, pancreasul şi ficatul care, nefiind obişnuit să metabolizeze produşi artificiali, trebuie să „lucreze" mai mult, consumând cantităţi mari de energie.

Prin urmare, primul care are de suferit de pe urma consumului de alimente procesate este metabolismul. Însă E-urile sunt periculoase şi pentru glandele endocrine, în special pentru tiroidă, unele dintre ele ducând la formarea nodulilor tiroidieni. Unele dintre E-uri, cum este E320 (butilhidroxianisolul sau BHA), cresc nivelul colesterolului „rău" în organism, ceea ce favorizează îngustarea vaselor de sânge şi, în timp, duce la apariţia bolilor cardiovasculare. Alte E-uri, neputând fi procesate în întregime de ficat, ajung în sânge şi determină reacţii din partea sistemului imunitar, ceea ce determină instalarea alergiilor.

În cazul copiilor care consumă cantităţi mari de alimente bogate în aditivi, există un risc crescut de a dezvolta ADHD, cunoscut şi ca sindrom hiperkinetic cu deficit de atenţie. Aceasta este o tulburare psihică de comportament, tot mai frecventă, care îi împiedică pe copii să înveţe.

Ce este falsul alimentar

Se consideră că un aliment este falsificat dacă:
- orice constituent valoros a fost parţial sau total eliminat din formula originală;
- orice substanţă a fost substituită parţial sau total;
- orice defect a fost ascuns, în orice manieră;
- orice substanţă a fost adăugată, amestecată sau ambalată pentru a mări volumul sau greutatea şi a reduce calitatea;
- se utilizează ingrediente şi aditivi neadmişi sau în doze mai mari decât cele reglementate;
- produsul este aranjat să pară a fi mai bun sau mai valoros decât este în realitate.

Din cele 317 E-uri utilizate în Uniunea Europeană şi, implicit, în România, doar aproximativ 100 sunt considerate inofensive.

Top 3 E-uri periculoase

E-urile sunt împărţite de specialişti în trei mari categorii: inofensive, suspecte (cele mai multe) şi periculoase. Deşi numărul aditivilor catalogaţi drept periculoşi este destul de mare (în jur de 50 de E-uri), cinci dintre ei sunt consideraţi drept cei mai riscanţi pentru sănătate.

1 Coloranţii chimici, dintre care ar trebui excluşi:
- E102 (tartrazina, yellow no 5) şi E104 (galben de chinolină, yellow no 10), care se găsesc în băuturi alcoolice şi nonalcoolice, fructe şi legume confiate, produse de cofetărie, îngheţată, glazuri, creme, biscuiţi de culoare galbenă, brânză topită, supe instant, snacksuri, sosuri, maioneze.
- E150 B, C, D (carameluri), prezent în aproape toate dulciurile, în berea neagră, dar şi în whisky.
- E133 (albastru briliant) se găseşte în special în bomboane, sucuri şi în guma de mestecat.
- E122 (azorubină, carmoizină), colorant roşu prezent în dulciuri, creme, băuturi şi în foarte multe preparate din carne.

2 E320 (butilhidroxianisolul sau BHA) este un conservant care se găseşte în unele unturi, produse din carne, gumă de mestecat şi în bere. Potrivit Agenţiei de Cercetare a Cancerului din SUA, este o substanţă cancerigenă.

3 Sulfiţii (E220-E228) se găsesc în mai toate produsele de pe piaţă, dar cu precădere în vin. Încetinesc absorbţia vitaminei B1 în organism şi provoacă afecţiuni intestinale.

Specialistul nostru
Livia Nena
biolog nutriţionist

Aditivii alimentari nu au valoare nutritivă. Ei sunt adăugaţi produselor alimentare cu diferite scopuri: de colorare, de conservare, de afânare etc. Potrivit celor mai noi rapoarte ale organizaţiilor internaţionale, una dintre cauzele principale ale îmbolnăvirilor (de cancer, de diabet, de boli cardiovasculare, de boli ale tubului digestiv, de alergii etc.) o constituie consumul alimentelor îmbogăţite cu substanţe artificiale. În listele internaţionale, aditivii sunt clasificaţi în 25 de categorii şi numerotaţi specific.

Iată numai câteva exemple: coloranţi - pentru a schimba sau a da culoare (E100-E182); conservanţi - substanţe ce prelungesc perioada de păstrare a alimentelor (E200-E297); emulgatori - asigură un amestec omogen între apă şi grăsimile alimentare (E400-E496); acidifianţi - substanţe care cresc aciditatea alimentelor, imprimându-le un gust acru (E300-E390); edul­coranţi - substanţe utilizate pentru a da gust dulce alimentelor (E900-E999).

Lista poate continua, deoarece există multe alte substanţe chimice adăugate alimentelor. Consumul îndelungat de produse alimentare cu aditivi sintetici poate produce organismului uman mari daune. De aceea, trebuie să citim etichetele produselor şi să optăm pentru o hrană cât mai naturală.

Cele mai riscante substanţe din farfurie

Din păcate, chiar dacă eviţi pe cât posibil alimentele cu E-uri, tot nu ai certitudinea că ceea ce mănânci nu este riscant pentru sănătate. Asta pentru că unele substanţe chimice nocive nu se regăsesc pe nicio etichetă. Ba mai mult, o parte din chimicalele toxice provin din ambalajul unor produse considerate bune, iar pentru altele suntem vinovaţi noi înşine, pentru că acestea rezultă din modul în care preparăm mâncarea.

Prin prăjire la temperaturi mari, în carne se produc substanţe toxice

Ambalajele nu sunt sigure

Aluminiul se găseşte peste tot: în apă, în sol, în aer. Implicit, acest metal ajunge, în cantităţi foarte mici, şi în fructele şi în legumele cultivate în soluri cu un nivel crescut de aluminiu. Din păcate, în privinţa legumelor şi fructelor cu aluminiu nu putem face prea multe.

Însă putem totuşi limita nivelul de aluminiu ingerat evitând ambalajele care conţin aluminiu. Unele lactate au pe interiorul cartonului în care sunt ambalate aluminiu, pentru păstrare îndelungată. Specialiştii spun că lactatele, având o consistenţă grasă, absorb o cantitate mare de metale. Prin urmare, este cel mai periculos să bem lapte din cutii cu aluminiu. Însă şi alimentele împachetate în folie de aluminiu sau alimentele preparate la cuptor în această folie absorb metalul şi, astfel, în sânge ajunge o cantitate mare de aluminiu.

Dozele de peste 8 grame de aluminiu pe zi, în cazul unui adult, duc la afecţiuni ale sistemului nervos central, cum sunt Parkinson, Alzhei­mer şi la encefalopatia dializaţilor (o formă de demenţă specifică persoanelor care fac dializă). De asemenea, aluminiul mai este de vină pentru apariţia anemiei şi osteomalaciei (oase moi şi casante).

Utilizare
Bisfenolul A se foloseşte la lentilele de ochelari, DVD-uri şi la ambalajele alimentelor.

Vasele antiadezive, surse de otrăvuri

Un studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea Exeter din Marea Britanie arată că vasele antiadezive produc prin încăl­zire o substanţă numită PFOA. Aceasta afectează funcţionarea glandei tiroide atât prin inhalarea fumului, cât şi prin consumul alimentelor preparate în astfel de vase de bucătărie.

Prin prepararea la temperaturi înalte a alimentelor bogate în proteine (carnea) sau a legumelor bogate în carbohidraţi (pâinea, cartofii etc.), ia naştere acrilamida. Specialiştii spun că această substanţă este neurotoxică şi cancerigenă. Nici grătarele făcute prin prăjirea cărnii direct deasupra focului nu sunt sănătoase, susţin nutriţioniştii. Prin arderea grăsimilor se produc dioxine care, pe termen scurt, dau leziuni cutanate, iar pe termen lung determină slăbirea sistemului imunitar şi afectează glandele endocrine şi sistemul nervos.

Şi prin afumarea cărnii se produc substanţe nocive, numite hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), mai ales dacă s-a folosit fumul de lemn sau de cărbuni. Expunerea îndelungată la PAH duce la mutaţii genetice sau chiar la cancer.

Plasticul, la fel de periculos

Bisfenolul A este o substanţă descoperită în anul 2002, care se găseşte în cantităţi mari în ambalajele din plastic. Statisticile Centrului pentru Prevenţia şi Controlul Bolilor din SUA arată că aproximativ 93 la sută din populaţie prezintă în sânge această substanţă. Bisfenolul A simulează estrogenul, hormonul sexual feminin, şi afectează în primul rând glandele endocrine, fiind considerat vinovat pentru o mare parte din cazurile de infertilitate, de cancer mamar şi de pubertate precoce la adolescente.

Semicarbazidele (SEM) se găsesc în alimentele ambalate în borcane de sticlă cu capac metalic căptuşit cu plastic. În cadrul unor studii efectuate pe şoareci de laborator, cercetătorii au observat că semicarbazidele au efect cancerigen moderat.

Metil-benzofenonele sunt substanţe regăsite în cerneala cu care sunt desenate ambalajele, în special cele ale cerealelor pentru copii.

Deşi aluminiul se găseşte peste tot în jurul nostru, din alimentaţie asimilăm cea mai mare cantitate de metal.

Chimicalele ne îmbolnăvesc

- Ftalaţii şi bisfenolul A - pot imita, bloca sau afecta producerea anumitor hormoni, cum sunt estrogenii, androgenii şi cei tiroidieni. Efectele sunt problemele de reproducere, fertilitatea redusă, tulburările de natură neurologică, comportamentală şi de dezvoltare.
- Unele E-uri, acrilamida şi semicarbazidele - sunt considerate responsabile pentru mai multe tipuri de cancer.
- Aluminiul şi pesticidele - afectează anumite structuri din creier şi favorizează formarea plăcilor care inhibă dezvoltarea neuronilor din zonele memoriei.
- E-urile din categoria sulfiţilor - duc la apariţia astmului. Alte substanţe chimice, cum sunt cele din floricelele de porumb cu aromă de unt, afectează funcţiile plămânilor.

Cafeaua poate fi toxică

Unele tipuri de cafea conţin o substanţă toxică produsă în timpul metabolismului unor ciuperci microscopice sau unor mucegaiuri, numită ochratoxina A. Această substanţă se regăseşte în special pe boabele verzi, păstrate în condiţii improprii. Prin prăjirea boabelor de cafea, ochratoxina nu este distrusă, dispar însă gustul şi mirosul neplăcute produse de aceasta. Un nivel crescut al acestei substanţe în corp ar putea duce la apariţia tumorilor canceroase.

Specialistul nostru
Dr. Adrian Dumitrescu
medic specialist pediatrie,Vicepreşedinte Societatea Română de Homeopatie

Ce poţi mânca fără probleme

Dacă ar fi să ne luăm după recomandările specialiştilor în nutriţie şi după toate studiile care apar zi de zi despre substanţele nocive din alimente, nu am mai avea cu ce să ne hrănim. Mai mult, nici apă nu am mai bea, pentru că şi apa conţine aluminiu şi alte substanţe care, pe termen lung, pot duce la complicaţii periculoase pentru organism.

Nu mai vorbim de fructele, de legumele şi de cerealele care sunt tratate cu pesticide şi cu substanţe care fie grăbesc procesul de maturare a plantelor şi de coacere a fructelor, fie le dau o culoare mai intensă. Aşa se explică, de exemplu, de ce unele roşii sunt perfect colorate pe exterior, însă par crude pe interior. Tot aşa se explică de ce ardeii graşi din grădina bunicii sunt de un verde sau de un galben pal, iar cei de la supermarket par mult mai apetisanţi, având culori similare figurilor de ceară.

Pesticidele întârzie dezvoltarea copiilor

Sucul preparat prin stoarcerea fructelor este cea mai sănătoasă variantă de băuturi răcoritoare

Pesticidele sunt substanţe sau amestecuri de substanţe care distrug atât insectele ce atacă plantele, pomii şi cerealele, cât şi ciupercile şi buruienile care împiedică dezvoltarea acestora. Deoarece sunt menite să distrugă unele organisme vii, pesticidele implică un oarecare risc şi pentru animale, pentru mediul înconjurător, dar şi pentru omul care le consumă.

Cele mai multe pesticide sintetice acţionează asupra sistemului nervos, favorizând instalarea unor boli grave, precum Parkinson şi alte afecţiuni degenerative. În cazul copiilor, expunerea prelungită la pesticide sau consumul frecvent al alimentelor tratate chimic pot duce la tulburări de dezvoltare, la malformaţii sau la probleme legate de fertilitate mai târziu în viaţă.

Pentru a găti sănătos legumele şi carnea, foloseşte wok-ul, un vas de origine asiatică, cu fundul mic, care necesită un timp minim de preparare.

Soluţia: alimentele organice sau bio

Deşi la noi în ţară ocupă doar unu la sută din piaţa alimentelor, produsele bio sunt cea mai bună soluţie pentru a evita pericolele reprezentate de substanţele toxice. Acestea provin din culturi netratate cu pesticide, sunt mai puţin colorate, dar au un gust mai natural. Şi carnea şi produsele lactate bio sunt de preferat, pentru că acestea nu conţin nici hormoni, nici antibiotice (cu care sunt tratate, de obicei animalele) şi, în plus, animalele de la care provin au fost hrănite la rândul lor cu mâncare netratată.

De asemenea, alimentele organice sau bio nu trebuie să conţină aditivi artificiali, ceea ce le face să se altereze mai repede decât cele obişnuite. Conservanţii chimici sunt înlocuiţi cu cei naturali, cum este, de exemplu, acidul lactic. Pentru a se conserva, unele alimente sunt tratate termic. Şi alimentele pe a căror etichetă este înscrisă menţiunea „integral" sunt o alternativă sănătoasă la alimentele industriale. Acestea sunt, în general, alimente neprocesate şi nerafinate.

Opţiune
Alege ouăle care au înscris pe coajă un cod care începe cu cifra 0, 1 sau 2, în niciun caz 3.

Care sunt dovezile calităţii

Indiferent ce scrie pe ambalajul unui produs alimentar, pentru a te asigura că mănânci sănătos trebuie să analizezi cu atenţie eticheta. Astfel, pe eticheta unui produs organic trebuie să existe ştampila organismului de certificare şi sigla naţională pentru produsele din categoria bio sau organic.

În plus, minimum 90 la sută din ingrediente trebuie să fie ecologice şi maximum 10 la sută să fie aditivi naturali. Chiar dacă nu sunt bio sau organice, produsele lactate mai sigure sunt cele cu o ştampilă ovală, care atestă că respectivul produs corespunde nu doar standardelor ţării noastre, ci şi celor ale Uniunii Europene. Lactatele cu ştampilă rotundă sunt cele certificate doar local.

Aditivi pentru un gust mai bun

O echipă de cercetători polonezi şi spanioli a propus introducerea în alimentele care conţin polifenoli (ceai verde, coajă de struguri etc.) a unui aditiv care să le modifice gustul specific amărui. Potrivit acestora, majoritatea oamenilor evită să consume astfel de alimente tocmai din cauza gustului uşor amar. Cu toate acestea, propunerea lor nu a fost încă aprobată, deoarece agentul de îngroşare pe care ar vrea să-l introducă în alimentele sănătoase le-ar putea anula acestora efectul benefic.

Specialistul nostru
Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi
Directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti

O mare varietate de produse alimentare sănătoase sunt caracterizate ca alimente funcţionale. Acestea includ o serie de componenţi, nutrienţi sau non-nutrienţi, care afectează funcţii ale organismului relevante pentru starea de bine şi pentru reducerea riscului de îmbolnăvire.

Din punct de vedere grafic, alimentele funcţionale pot fi: alimente naturale în care unul dintre componenţi a fost îmbogăţit (fortifiat) natural în condiţii speciale de creştere; alimente ale căror componente au fost adăugate pentru a aduce beneficii sănătăţii intestinelor (de exemplu, inocularea laptelui cu bacterii probiotice selecţionate la fabricarea iaurtului); alimente din care au fost extrase componente cu efect negativ asupra sănătăţii (de exemplu, reducerea conţinutului de acizi graşi saturaţi; alimente în care natura unuia sau mai multor componente a fost modificată bio-chimic pentru a induce efecte benefice (de exemplu, hidroliza proteinelor în alimentele pentru copii, pentru a reduce incidenţa alergiilor) şi alimente în care bio­disponibilitatea unuia sau mai multor componente a fost îmbunătăţită, pentru a permite o absorbţie mai bună a componentelor benefice.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările