Alina Culcea, vicepreşedinte Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente: „Un pacient din patru e tratat în totalitate de industria farma“

MĂSURĂ Recent, Ministerul Sănătăţii şi-a anunţat intenţia de a interzice exportul paralel de medicamente pentru un interval de şase luni. În opinia autorităţilor, măsura ar trebui să protejeze accesul pacienţilor români la medicamentele de care au nevoie. Alina Culcea, vicepreşedinte ARPIM, explică de ce s-a ajuns în această situaţie şi care sunt soluţiile de ieşire din criză pe termen lung

După ce, în ultimii patru ani, au dispărut de pe piaţa din România câteva sute de tratamente pentru boli grave fără alternativă terapeutică, în prezent ne apropiem de o nouă criză a medicamentelor, semnalează Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente. Cauzele sunt multiple: preţul minimal la medicamentele compensate, exportul paralel (o problemă gestionată temporar de Ministerul Sănătăţii), subfinanţarea bugetului de medicamente şi cunoscuta taxă clawback, o măsură de „penalizare“ a industriei farma din partea sistemului de sănătate românesc, după cum spune Alina Culcea, vicepreşedinte ARPIM.

„Weekend Adevărul“: Soluţia opririi exportului paralel de medicamente luată de Ministerul Sănătăţii este una temporară. Are efecte această soluţie sau nu?

Alina Culcea: ARPIM este, în primul rând, o asociaţie a producătorilor internaţionali de medicamente şi a importatorilor din România şi misiunea noastră este să servim pacienţii. Orice măsură care vine în sprijinul pacienţilor este pentru noi, în primul rând, o măsură binevenită. Categoric, exportul paralel trebuie discutat ca un fenomen în sine. Există produse care sunt atrase pe linia de comerţ paralel către alte state la preţuri mai mari, plecând din România la preţuri foarte mici. Pentru moment, măsura Ministerului Sănătăţii de a opri pentru şase luni exportul paralel va aduce beneficii măcar pentru acele produse care sunt în momentul de faţă în faza de discontinuitate pe piaţă din cauza acestui fenomen.

Vorbim, în primul rând, de medicamente citostatice şi imunosupresoare.

Absolut! Vorbim de medicamente extrem de importante pentru boli grave, precum cele oncologice, imunologice, în care, din păcate, pacientul nu are foarte mult timp dacă nu-şi găseşte terapia.

Şi nu are nici alternativă.

Şi nu are nici alternativă. Iată că măsura, chiar şi pentru câteva luni, va crea acest spaţiu pentru ca toţi jucătorii din piaţă  să se aşeze la masa dialogului şi să găsească soluţii sustenabile pe termen lung.

Ce este taxa clawback

Care ar fi soluţiile pe termen lung? Le-aţi discutat cu Ministerul Sănătăţii?

Soluţiile nu sunt uşoare. Ne confruntăm cu o criză financiară, recunoaştem sau nu. În acelaşi timp, trebuie să înţelegm că industria este un partener care a contribuit de-a lungul timpului cu surse importante de finanţare. Numai prin această taxă clawback, noi am plătit anul trecut 1,9 miliarde de lei. A fost contribuţia industriei la bugetul de medicamente compensate. Asta reprezintă 31% din întregul buget de medicamente. Este un efort pe care industria a decis să-l facă şi pe care îl face de zece ani, de când s-a introdus această taxă. Soluţii nu se pot găsi decât dacă există bunăvoinţă şi înţelegere de ambele părţi. Şi aici trebuie să adresăm problemele de fond care vin din preţul cel mai mic la medicamente şi soluţii pe termen lung pentru această taxă clawback care a devenit nesustenabilă. Şi, dincolo de asta, aş spune eu, un acces continuu la terapii noi, pentru că şi acesta este un element care ne îngrijorează în momentul de faţă.

Haideţi să explicăm mai clar ce este această taxă clawback.

În anul 2009 s-a introdus taxa, dar, de fapt, în 2011 s-a creat un buget de referinţă pentru medicamente, care la momentul acela a avut stabilită o valoare. Tot ce se depăşeşte anual din perspectiva consumului de medicamente compensate este plătit în mod echitabil cu un procent de către toţi jucătorii din industrie. Practic, acest procent se aplică în mod egal tuturor companiilor care la acel moment au avut vânzări de medicamente compensate în piaţă. Din păcate, în ultimii şase ani, acest buget de medicamente a rămas nemodificat. Vorbim de aceeaşi valoare timp de şase ani, în condiţiile în care nevoile de sănătate ale populaţiei cu siguranţă au crescut. De la an la an, nu numai în România, ci peste tot în lume, prin îmbătrânirea populaţiei, nevoile cresc. În condiţiile acestea, statul a decis să îngheţe acest buget de medicamente, bazându-se în totalitate pe constribuţia industriei. Practic, taxa clawback este în prezent la valoarea de 25% şi putem spune că un pacient din patru este tratat în totalitate de industrie.

2.500 de medicamente au dispărut din piaţă

Am văzut o statistică dată de ARPIM anul acesta care arată că în ultimii patru ani au dispărut de pe piaţa din România câteva sute de medicamente care nu au alternativă terapeutică. Cum ne situăm acum?

Faptul că în România se introduc medicamente la preţul cel mai mic, faptul că există o taxă care penalizează cu 25 de procente orice vânzare compensată a produsului respectiv, faptul că accesul este greoi – tot acest cumul de factori a făcut ca medicamentele, anual, să dispară din ţară. Din statisticile noastre, peste 2.500 de medicamente au dispărut, 500 dintre acestea sunt medicamente inovatoare. O mare parte sunt medicamente fără alternativă terapeutică. Lucru îngrijorător, pentru că vorbim de terapii care salveză vieţi.

Care credeţi că va fi rezultatul, după aceste şase luni în care exportul paralel este oprit de Ministerul Sănătăţii? Ce se va întâmpla, practic, din martie 2020?

E foarte greu să fac o predicţie în numele ARPIM. Ne dorim ca în aceste şase luni să discutăm mult mai intens cu autorităţile pentru a reînfiinţa acele grupe de lucru pe subiecte fierbinţi, pe clawback, de exemplu, ceea ce va da şansa unui dialog corect cu autorităţile în găsirea unor soluţii adecvate pentru România.