Vasile Dâncu, memorii din PSD: "Partidul era mereu timorat, oamenii se închinau lui Iliescu"

Sociologul Vasile Dâncu, fost ministru al Informaţiilor în guvernarea Năstase, a şters pe jos cu Ion Iliescu, într-o analiză publicată vineri şi în care rememorează timpul petrecut în PSD, în care nimeni nu crâcnea împotriva lui Iliescu.

„Legitimitatea lui Iliescu (în PSD, n.red.) s-a bazat pe focurile de armă pe care le-a comandat la Revoluție pentru că sângele vărsat oferă cea mai sigură sursă de legitimitate", a scris vineri Dâncu, într-un articol intitulat "Ultima bătălie a stângii: dărâmarea idolilor", publicat pe VoxRepublica. Actualmente simplu membru PSD, sociologul clujean a mai scris că PSD trebuie să dea jos tabloul lui Iliescu dacă vrea să evolueze. Actualul scandal din PSD, privind excluderea lui Mircea Geoană din partid nu este decât praf aruncat în ochi, adevărata miză fiind revenirea la putere a cuplului Iliescu-Năstase, mai scrie el.

CE A SCRIS VASILE DÂNCU

Despre Iliescu

• Când am ajuns în PSD mi-am dat seama că nu Iliescu este puternic, ci că partidul era foarte slab. Era slab pentru că avea oameni cuminți, disciplinați care se închinau camarilei lui Iliescu. Mulți erau speriați de lustrație și de alte lucruri, alții erau nostalgici, dar cei mai mulți erau oameni cuminți, unii specialiști buni din fostul regim, alții funcționari între două vârste care aveau o veritabilă sensibilitate de stânga. I-am văzut cum se bucurau când Iliescu a pierdut puterea și pleca agale de la Sala Palaltului: nu le venea să creadă, se uitau la cer, se uitau în stânga și în dreapta să vadă dacă nu sunt pe aproape supraveghetorii lui Nea Nelu.

• Partidul era mereu timorat, chiar și atunci când era puternic din punct de vedere electoral. Era mereu dependent de lumina care venea de la Tătucu.

• Iliescu a condus mereu înfricoșând partidul de pericole imaginare și folosind tehnica bolșevică a vigilenței față de trădare: cine spune adevărul este trădător, dacă vrea alegeri libere în partid este CDR-ist, dacă vrea ca vicepreședinții să fie aleși, nu numiți, sigur este infiltrat de dușmanii politici.

• PSD a fost timp de 20 de ani un partid al unui lider cu legitimitate trucată. O supunere oarbă la mitul lui Ion Iliescu, un amestec de spaimă și umilință: ce facem dacă pleacă Domnul Iliescu? El pleca și se întorcea mereu de la ușă.

• Legitimitatea lui Iliescu s-a bazat pe focurile de armă pe care le-a comandat la Revoluție pentru că sângele vărsat oferă cea mai sigură sursă de legitimitate.

• Iliescu s-a pus de-a curmezișul tuturor deciziilor pe care partidul le lua, doar pentru a-și arăta puterea și a știrbi autoritatea celor care le propuneau, dar folosind mereu o tehnică perversă: îi lăsa pe ei să anunțe public decizia lor, le susține propunerile chiar prin vot, în schimb a doua zi era împotrivă și, de multe ori, lașitatea celor din jurul lui îi făcea jocul.

• Partidul a pierdut multe trenuri pe baza mofturilor lui Ion Iliescu. A reușit să păstreze partidul slab, pentru ca el să rămână puternic.

• Marea problemă a PSD a fost faptul că era mereu captiv al unui lider care a delegitimat orice formă de autoritate, rupând prin aceasta constant coloana vertebrală a unui partid de stânga care, altfel, ar fi putut face istorie mai mult decât a făcut.

Despre scandalui Mircea Geoană

• La început, toți am crezut că este vorba doar de doar insubordonarea lui Geoană, competiția cu Ponta și doar o luptă de rutină în care Vodă va tăia capul unui boier infidel. Miza nu este aici, iar Geoană este doar un pretext sau poate deveni o pierdere colaterală dintr-un război mult mai mare. Bătălia este pentru ca autoritatea lui Ponta să primească o ultimă lovitură, iar lumea veche să pozeze în loc de lume nouă.

• Capcana pentru Ponta ar fi să se bucure cu o victorie facilă împotriva lui Mircea Geoană. Asta se va obține ușor, dar nu asta este miza. Marea capcană ar fi să se facă frate de cruce cu umbrele trecutului și cu cei care dezonorează partidul sau să amâne bătălia cu cei care au încercat acum să-l arate ca lider imatur, slab, șovăielnic, numai bun de trădat.

• Nucleul celulei vechi de partid a întrevăzut o ocazie să-i dea lovitura de grație lui Victor Ponta.

• Este o mare bătălie pentru Ponta, dar nu este doar războiul lui. Este războiul pesediștilor care au sperat mereu că va ieși ceva măreț din marile decizii ale unui sistem politic rămas în picioare de două decenii. Este o luptă în care pesediștii își pot recâștiga demnitatea. Și Nastase, dar și Geoană au câștigat bătălii, dar nu au avut curajul să dea jos tabloul de pe perete.

CE A SCRIS NĂSTASE

Într-un comentariu publicat duminică pe blog, Adrian Năstase i-a luat apărarea lui Ion Iliescu, spunând despre sociologul clujean că "vrea revoluţie troţkistă în PSD" şi că "partidele care-şi devorează liderii nu câştigă respectul oamenilor".

• Dupa 2004, „grupul de la Cluj" si-a arogat pretentia de a decide calea de urmat pentru PSD iar Vasile Dancu - cu reale calitati intelectuale - şi-a asumat rolul de eminenţă cenuşie a politicii româneşti, de strateg şi ideolog al stângii. Sau ca sa-l parafrazez pe Victor Ponta, rolul de Richelieu ardelean.

• In acea perioada, l-am redescoperit pe Vasile Dâncu, nu în calitate de „micul Goebbels al PSD", cum îi spunea presa cât timp era ministru, ci de Ideolog şi Mare Reformator al PSD. Principalul punct al reformei PSD, în viziunea sa, era „Afară cu Iliescu!". Mircea Geoană primise in 2005 misiunea de a înfăptui paricidul politic.

• Nu cred că partidele care-şi devorează liderii câştigă respectul oamenilor. Nu cred că prin spargerea „icoanelor" o biserică adună mai mulţi credincioşi. Dimpotrivă.

• Esenţa „Reformei" propuse de Vasile Dâncu, atunci şi acum, este instaurarea în PSD a revoluţiei permanente, după model troţkist. În logica internă a proiectului iconoclast, reperele identitare ale partidului trebuie distruse pentru a fi înlocuite cu noi personaje mesianice, acestea la rândul lor urmând a fi eliminate, în curând, pentru a face loc unor noi actori, identificaţi de păpuşari a fi noii purtători ai „Reformei

• Vasile Dâncu îi propune lui Victor Ponta reînceperea „jihadului" în PSD. In opinia mea, PSD-ul a fost si este, in continuare, un partid in care mai multe generatii coabiteaza.

• Un partid politic şi un lider nu pot avea succes insa dacă obiectivul lor politic ar fi distrugerea propriilor repere identitare, într-o bezmetică şi lipsită de sens bătălie internă.