Singura, dar cu nostalgia marii coalitii de dreapta

Micul partid, condus pana spre sfarsitul lui 2001 de doi co-presedinti, Varujan Vosganian si Adrian Iorgulescu, a reusit sa supravietuiasca si chiar sa organizeze un congres de restructurare in luna

Micul partid, condus pana spre sfarsitul lui 2001 de doi co-presedinti, Varujan Vosganian si Adrian Iorgulescu, a reusit sa supravietuiasca si chiar sa organizeze un congres de restructurare in luna noiembrie a anului trecut. Ufedistii au hotarat, atunci, sa renunte la insolita formula de conducere bicefala, care a aratat ca nu intotdeauna cand sunt doi puterea creste, si au deschis competitia democratica pentru presedintia partidului. Initial, fostii co-presedinti s-au angajat in competitie unul impotriva celuilalt, in ultimul moment aparand si o a treia candidatura, a lui Adrian Ciocanea. Inaintea votului delegatilor, Varujan Vosganian a anuntat, insa, ca se retrage din cursa pentru sefia UFD. Gestul sau a fost urmat si de Adrian Ciocanea. Liderul "istoric" Varujan Vosganian a primit functia de presedinte al Consiliului National UFD. Micsorat si restructurat la varf, cu un sediu central mult mai modest, UFD isi propune totusi lucruri mari. Programul prezentat congresului de Adrian Iorgulescu precizeaza ca UFD va ramane un partid de sine statator, refuzandu-se ideea oricarei fuziuni. In acelasi timp, conducerea partidului considera ca singura cale prin care se poate lupta eficient impotriva PSD, la alegerile din 2004, este coalizarea unei aliante a formatiunilor de centru dreapta. Problema mare a ufedistlor ramane gasirea partenerilor pentru o asemenea constructie. UFD a incercat de-a lungul timpului sa-si creeze un culoar propriu si a devenit, inevitabil, un critic vehemet al fostilor parteneri din CDR, pe care i-a parasit pentru ca "erau prea de stanga". Dupa esecul CDR 2000, UFD cauta pentru viitor tot o larga alianta de centru-dreapta, o alta Conventie, mai buna decat cele doua de pana acum. Ceea ce pare, mai degraba, utopie decat strategie politica.